News Flash:

Victima a razboiului civil din Sierra Leone, o tanara de 23 de ani povesteste cum a invatat sa traiasca fara maini

31 Octombrie 2009
2899 Vizualizari | 0 Comentarii
Victima a razboiului civil din Sierra Leone o tanara de 23 de ani povesteste cum a invatat sa traiasca fara maini
Afisat la 17:12

Pentru Mariatu Kamara, moartea ar fi fost o eliberare binevenita, in momentul in care a fost capturata, la 12 ani, de soldatii rebeli, in timpul razboiului civil din Sierra Leone. Numai ca agresorii sai aveau ceva mult mai crud pregatit pentru ea. Tanara a povestit pentru "Daily Mail" cum a ingenunchiat in fata capturatorilor sai, si-a plecat capul si a asteptat. Chiar daca i s-a spus ca poate pleca, pentru ca nu aveau nevoie de ea, fata a crezut ca nu a auzit bine, asa ca a ramas locului. Numai ca in momentul in care intr-adevar a reusit sa se ridice si sa se pregateasca sa plece, i s-a spus ca trebuie sa isi aleaga o pedeapsa inainte sa fie lasata libera.

"Pe care dintre maini vrei sa o pierzi mai intai", a intrebat-o unul dintre soldati. In acea clipa, Mariatu a tipat ca nu vrea sa fie supusa la asa ceva si a incercat sa fuga, numai ca a fost prinsa, tarata in fata celorlalti barbati si trantita la pamant. Tot ce ii mai ramanea de facut, era sa isi doreasca sa moara, decat sa fi ramas fara maini.

"Nu o sa te omoram. Vrem sa te duci la presedinte si sa-i arati ce ti-am facut. Nu o sa mai poti vota pentru el acum. Cere-i sa-ti dea niste maini noi", i-au spus agresorii. Pe moment, copila nu a simtit nicio durere, insa picioarele i-au cedat. S-a prabusit la pamant, in timp ce baiatul care ii taiase mainile isi stergea cutitul de sange. "Ii puteam auzi razand. In timp ce mintea mi se intuneca, imi aduc aminte ca m-am intrebat ce inseamna un presedinte. Cand am redevenit constienta, am simtit o durere acuta in stomac. Bratele mele taiate mi-au inconjurat instinctiv burta. Ma tavaleam pe pamant, pe genunchi, in timp ce incercam sa ma ridic. Tinandu-ma inca de stomac, am inceput sa pun un picior in fata celuilalt. Vroiam sa fug, sa fug departe de acolo, departe de acel sat", isi aminteste Mariatu.

Chiar daca se simtea mai rau ca niciodata, a reusit sa ajunga in alt sat, ca sa ceara ajutor si in cele din urma a fost dusa de un camion in capitala Freetown, unde a fost tratata la un spital. Dar acolo a avut un alt soc: a aflat ca era insarcinata. Nedumerita, pentru ca ea stia ca numai femeile pot face copii nu si fetele, dupa ce asistenta i-a explicat cum se poate asa ceva, Mariatu si-a dat seama ce se intamplase. Salieu, un barbat in varsta din satul sau, care declarase ca o s-o faca a doua sa sotie cand o sa creasca, a luat-o intr-o zi, cand era singura acasa si a fortat-o sa faca sex cu el, dupa care a amenintat-o sa nu spuna nimanui.
Ceea ce fata a si facut. Insa Salieu nu a aflat niciodata ca urma sa aiba un copil, rebelii il impuscasera in fata ei, in timpul raidului. "De cand eram copil, am locuit cu sora tatalui meu, Marie si cu sotul ei, Alie, in satul Magborou. Era ceva obisnuit pentru copiii din mediul rural sa fie crescuti de alti oameni decat parintii lor. In timpul atacului rebelilor, in 1999, cand stateam in alt sat, Manarma, pentru ca ni s-a spus ca acolo o sa fim in siguranta. I-am vazut pe doi dintre verisorii emi, Ibrahim si Mohamed, capturati si legati. Adamsay, cea mai mica fata a lui Marie, pe care o consideram ca pe-o sora, a fost tarata de par", isi aminteste Mariatu.

In acea zi, 100 de oameni au fost ucisi. Din fericire, verisorii ei au supravietuit si toti s-au reunit in Freetown. Dupa o astfel de tragedie, singura alinare era faptul ca incepeau sa invete sa aiba grija de ei insisi. Cu ceea ce i-a ramas din brate, bandajate, Mariatu reusea sa se spele pe dinti si sa se pieptene. Ulterior, a invatat sa gateasca, sa-si lege sireturile la incaltaminte si chiar sa-si incheie fermoarele si sa desfaca sticle folosindu-si bratele si dintii. Apoi au invatat cu totii sa traiasca intr-o tabara pentru oameni cu membre amputate si isi castigau existenta cersind pe strada. Mai erau inca 400 de persoane care nu aveau maini si de cel putin patru ori tot atatia oameni, majoritatea familisti, care fusesera mutati acolo sa aiba grija de cei raniti.

"Cand a venit vremea sa nasc, o doctorita mi-a explicat ca locul era prea stramt, pentru ca bebelusul sa iasa si ca trebuia sa-mi faca o operatie numita cezariana. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc, este un doctor care imi infigea un ac in brat. Am nascut un baiat, pe care l-am numit Abdul. Cand mergeam sa cersesc, castigam mai multi bani decat verisorii mei la un loc, daca luam copilul cu mine", isi aminteste tanara.

Cand avea doar zece luni, Abdul s-a imbolnavit, din cauza ca nu era hranit corespunzator. In ciuda tratamentului primit la spital, copilul a murit, iar Mariatu a inceput sa se invinovateasca pentru ca nu l-a iubit suficient. Cand tanara a fost internata pentru tratamentul bratelor, circulau zvonuri peste tot ca erau oameni cu stare in Freetown si in alte tari, care adoptau copii care au fost raniti in razboi. Cam sase tineri se mutasera din tabara in Statele Unite si altii erau pe lista de relocare. Dar deocamdata nimeni nu se interesa de ea.

Pana intr-o zi, cand i s-a spus sa mearga la birouri, sa stea de vorba cu un asistent social pe nume Comfort. "A sunat un barbat din Canada. Se numeste Bill si vrea sa o gaseasca pe fetita de care a citit intr-un ziar. Acest barbat vrea sa te ajute. Familia lui ti-a citit povestea si ar vrea sa iti dea bani pentru haine si mancare", i-a spus asistentul. Intrebat daca Bill o s-o ia in Canada, barbatul i-a spus ca cel putin pentru moment nu, dar ca la un moment este posibil sa faca si acest lucru.Astfel ca, in 2002, Mariatu a zburat la Toronto si, dupa o scurta perioada la Bill si familia sa, a plecat sa locuiasca cu un cuplu din Sierra Leone, Kadi si Abou Nabe, care traiau in Canada dinaintea razboiului civil. Cand au inceput ostilitatile, cei doi si-au luat multi membri ai familiei in Toronto, sa-i scape de violente.

"Stateam in camera cu trei fete care erau cu cativa ani mai mari decat mine. Toate erau rude cu Abou si Kadi, dar nu tineam minte exact ce rude. Le spuneam la toate "nepoatele". Intr-o noapte, i-am marturisit lui Abou ca familia mea din Sierra Leone se baza pe ajutorul meu. Si i-am spus ca trebuie sa merg la scoala si apoi sa ma angajez", i-a vorbit fetita hotarata.

In ciuda incurajarii lui Abou, lui Mariatu ii era teama sa mearga la scoala, pentru ca ar fi fost singura, intr-o clasa de straini. Visa sa poata scrie si sa citeasca, dar se intreba cum ar fi facut asta fara maini si ii era teama sa nu se faca de ras. Kadi a facut primul pas, in momentul in care a inscris-o la un curs de limba engleza, ca a doua limba de studiu. Colegele sale erau femei asiatice tinere, bunici din Orientul Mijlociu si barbati din sudul Africii. La inceput comunicam prin semne, dar in curand au inceput sa isi spuna cuvinte in engleza si in cateva luni au invatat sa formeze propozitii.

Unul dintre momentele in care Mariatu s-a simtit mandra de ea, a fost atunci cand si-a scris numele in caietul de lucru, cu un creion tinut intre brate. La zece luni dupa ce a ajuns in Canada, a absolvit cursul de limba engleza, iar in septembrie incepea liceul.
Profesorii sai erau rabdatori cu ea, in timp ce invata sa scrie cursiv. In plus, ii dadeau timp suplimentar sa termine testele. In iarna lui 2004, Mariatu a primit un laptop negru, pentru oameni cu dizabilitati. Mouse-ul era in forma unei mingi mari, astfel incat sa il poata manevra usor cu bratele. Chiar daca tastatura era mare, nu era usor sa o foloseasca. In acea noapte, dupa cateva ore de experimente, Mariatu a reusit sa scrie o fraza : "Numele meu este Mariatu Kamara. Locuiesc in Toronto, Canada si imi place foarte mult aici".

Acum in varsta de 23 de ani, Mariatu vorbeste fluent limba engleza si studiaza ca sa devina consilier pentru femei si copii abuzati. Este Reprezentant Special al Unicef pentru Copiii din Zonele de Razboi si vorbeste cu diferite grupuri din America de Nord despre experientele sale. Chiar daca are doua proteze, in loc de maini, i se pare mai usor sa se descurce fara ele. Razboiul civil din Siera Leone s-a incheiat in ianuarie 2002, dupa 11 ani de ostilitati, mai noteaza sursa citata.
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1457 (s) | 24 queries | Mysql time :0.019596 (s)

loading...