Uriasele sume de bani murdari utilizati in campaniile electorale din Romania reprezinta, de fapt, hemoragii ale banului public. Un veritabil furt din buzunarul cetateanului. Asta dincolo de nocivitatea ca atare a utilizarii fondurilor murdare, de evaziunea fiscala, operatiunile de santaj, formarea si consolidarea grupurilor de interese nelegitime si institutionalizarea coruptiei politice la varf. De ce plateste cetateanul? De ce este mult mai ieftin pentru stat si pentru cetatean un sistem sterilizat si bine controlat de finantare a partidelor?
Observ ca mamelucii regimului Traian Basescu ma ataca furibund si pe toate fronturile pe masura ce desfasor aceasta pledoarie pentru un sistem curat de finantare a campaniilor electorale. Oare de ce? Oare de ce ma ataca, intr-o veritabila sarja, postacii pe toate site-urile in care public si oare de ce unul dintre cei mai apreciati lautari ai Cotroceniului, Mircea Marian, ma injura in Evenimentul Zilei? Oare de ce, atunci cand eu ma refer la asanarea unui sistem ticalos, cei care se opun, in loc sa utilizeze argumente legate de tema pe care am pus-o in dezbatere, ataca in haita, acuzandu-ma de securism? Nu este ciudat?
Sa dau un exemplu. Un rege al asfaltului, sesizand asa cum sesizeaza toti cetatenii Romaniei ca a venit vremea alternantei la putere, incearca pe toate caile sa se apropie de liderii USL. Sa presupunem ca ei gasesc o fisura. Fie la nivelul liderilor, fie la un nivel inferior. Sa presupunem ca nevoia acuta de fonduri electorale, mai ales pentru partide, care au stat atata vreme in opozitie si intr-o cursa ticaloasa a utilizarii banilor negri, asa cum se intampla din pacate in Romania, ii determina pe politicieni sa accepte asa-zisa donatie. Regele asfaltului va conditiona insa acordarea unei sume importante pe sub mana, intrucat legal nu o poate face, de o serie de angajamente postelectorale. Pe care trebuie sa le ia partidul "beneficiar" ori coalitia "beneficiara" ori omul politic "cadorisit". In ce poate consta un asemenea angajament? In primul rand, in protectie. In asigurarea ca nu vor fi cercetate contractele anterioare, frauduloase, incheiate de reprezentantii celor care parasesc puterea si nu vor fi declansate cuvenitele anchete penale. In al doilea rand, regele asfaltului va cere o asigurare ca afacerile sale vor continua in acelasi fel. Afaceri cu statul. Fraude pe seama banului public. Dar regele asfaltului, pentru a se asigura, va solicita ceva in plus. O garantie. De pilda, includerea pe listele de candidati, a celor care vin la putere, a unor protejati. Pentru ca acestia sa ajunga, in viitor, in pozitii cheie. Sau, in functie de valoarea ploconului, regele asfaltului va putea cere chiar mai mult. Functii in viitorul guvern, pentru oamenii de incredere ai domniei sale.
In final, regele asfaltului, din exemplul pe care il dau, va castiga de zeci de ori mai multi bani murdari fata de cati bani murdari a investit in campania electorala. Toate aceste sume despre care vorbim provin din banul public. Deci, le plateste cetateanul.
Nu este mai simplu ca acest sistem sa fie reformat din temelii? E mult mai ieftin ca o campanie electorala sa fie finantata exclusiv de la buget. Si bine controlata. Cine nu vrea? Nu cumva coalitia aflata la guvernare?
Sursa: CorectNews
