News Flash:

Viroza Dell’Arte

27 Martie 2005
1182 Vizualizari | 0 Comentarii
Niste tineri - aproape niste copii - monteaza o piesa de teatru. O piesa in care vor sa schimbe lumea. Pentru ca ei, copiii acestia, nu mai pot sa suporte miasmele otravite ale unei lumi pestilentiale. Pentru ca ei inchid ochii doar, si pot pe loc sa-si inchipuie si altceva, propun acel altceva si spera.
Poate ca, in mare, speranta lor se indreapta spre o utopie. Spre o gaura neagra. O lume in care nu exista droguri, copii ai strazii, baroni PSD, PNL sau PUR pare deocamdata greu de imaginat. O lume unde, muncind, poti trai cu adevarat, o lume in care smecherii, coruptii, hotii si snapanii revin la periferia societatii, o lume in care fenomene gen Caritas, Gerald, FNI sa fie doar fictiuni horror, o astfel de lume deocamdata nu exista.
Totusi, dat fiind ca asistam permanent la transformarea fictiunii in realitate, un infim graunte de logica ar putea inocula ideea ca, asa cum salbaticii vikingi s-au translat in timp spre civilizatii scandinavi, asa ar putea si nepotii lui Miron Cozma, copiii lui Fane Spoitoru sau descendentii lui Micky Spaga si ai Ioanei Maria Vlas sa populeze candva o Romanie curata si demna.
Prin ce miracol s-ar putea petrece oare asa ceva? Dragilor, aici e aici. Ca, aparent, toata lumea ar vrea sa se trezeasca intr-o buna dimineata intr-un fel de super - Elvetie cu zambete nefardate, vaci samponate si carduri bancare personale generos aprovizionate.
Intr-o discutie cu Petre Tutea - o discutie reala, nu visata ori imaginata - incercam sa-l provoc pe filosof la o destainuire, la un enunt de parere, la o zicere care mi se parea esentiala. Si l-am intrebat: "Ce credeti, ce strica mai mult rostul lumii?" Tutea n-a stat nici o clipa sa se gandeasca. Era foarte spontan si probabil avea si raspunsul gata pregatit de multa vreme. Mi-a raspuns: "Minciuna. Minciuna cu toate formele ei insotitoare". Poate ca am plictisit deja onoratii cititori. Poate ca multi dintre dumneavoastra ati fi dorit mai degraba sa aflati cate ceva despre cum se pregateste Iliescu sa i-o traga lui Nastase, Basescu lui Tariceanu sau Vadim lui Marko Bela. Poate ca ar fi fost mai gustate niste barfe despre ce mai mosmodesc Fenechiu, Nichita, Solcanu sau Flaiser. Poate ca ar fi fost de interes sa stie lumea daca prefectul Radu Prisacaru umbla cumva dupa niscai cai verzi pe pereti. Exemplificari de felul celor sugerate anterior inseamna pentru multi ancorarea in lumea reala. Daca m-am ferit de data aceasta sa intru in lumea reala, am facut-o insa dintr-un motiv care mi-a parut temeinic. Lumea cealalta, - cea a posibilului - lumea visata de adolescentii din trupa de teatru Dell’Arte, are nevoie de un spatiu in care sa se poata insinua, fie chiar si dand din coate ca sa-si faca loc. Un spatiu care sa fie intr-o continua extensie. Acel spatiu in care generozitatea, candoarea, superbetea tineretii si inca multe altele sa fie la ele acasa. Si, esential, sa se constituie intr-o explozie molipsitoare ca o viroza de primavara.
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2034 (s) | 24 queries | Mysql time :0.020564 (s)

loading...