News Flash:

Zeci de cataclisme au maturat orasul

7 Aprilie 2008
3459 Vizualizari | 2 Comentarii
• Istoria Iasilor numara nu doar zeci de incendii devastatoare, care au transformat intreg orasul pana la cenusa, ci si mii de oameni care au murit din cauza ciumei si holerei, dezlantuite de zeci de ori • Sute de morti zaceau pe poduri, prin curti, in descompunere, cei 20 de ciocli nemaiputand face fata ritmului apocaliptic al deceselor • Zilnic, in vremea marii holere din 1831, mureau in jur de o suta de oameni • Boierii si domnitorul fugeau din Iasi, care se transformase in iad • "Parjolurile au facut cenusa multe dintre edificiile chiar de vaza ale capitalei. Dupa incendii urmau molime. Nu bine trecea o molima ca venea alta. Au fost ani infioratori de suferinta, mortii zaceau pe drumuri, orasul era pustiit. Focuri, ani secetosi urmati de foamete, apoi molimele repetate in multi ani au marcat mult evolutia orasului Iasi", a aratat istoricul Ion Mitican

De-a lungul istoriei, Iasii au fost devastati de sute de incendii, ani de ciuma, holera, foamete, seceta, cataclisme care au dus la pierderea a mii de vieti omenesti. Targul Iasilor are o fata mai putin cunoscuta, cea imbibata in durere si moarte. Vreme de aproape trei secole, pana spre a doua jumatate a secolului al XIX-lea, orasul a suferit in mod sistematic de pe urma ravagiilor apocaliptice cauzate de ciuma, seceta, incendii si holera. Uneori, aceste cataclisme se tineau lant ani in sir. Nu existau medici, cioclii erau tocmiti pe moment, mizeria targului era uneori infioratoare. In paralel cu incercarile domniei de a transforma capitala Moldovei intr-o veritabila resedinta a acestui tinut, targul Iasilor a cunoscut o istorie zguduitoare din care, uneori, foarte putin a ramas consemnat de catre cronicari.

Anii blestemati cu ciuma


Capitala se pustia in cateva zile. Boierii, domnitorul fugeau de la curtea domneasca, in pripa, luandu-si doar cele stricte. Din alaiurile lor faceau parte apropiatii si slugile. Dar targovetii, negustorii, mestesugarii plateau cel mai mare tribut ciumei. Unii nu se puteau lipsi de averile lor (o casuta din lut acoperita cu stuf), iar altii nu aveau unde fugi. Ciuma a decimat, in multe randuri, populatia targului Iasilor care si asa, cu mare greutate, incerca sa scape de aspectul primitiv al conditiilor de trai. O serie din anii de ciuma apar doar mentionati, nespecificandu-se si efectele. Vreme de doi ani, intre 1603 si 1604, capitala Moldovei cadea prada unei noi epidemii de ciuma. Atunci, chiar domnul Moldovei, Ieremia Movila, a parasit orasul, pribegind prin alte parti. Au urmat alti ani cu ciuma, insa nu foarte distrugatori. O noua epidemie de ciuma decimeaza populatia orasului prin anii 1675 - 1676, in timpul unui razboi turco-polon. Pe de o parte, targul era teatrul de razboi, pe de alta parte, oamenii cadeau rapusi de ciuma. Tot ce se putea face era izolarea si asteptarea ca cei in agonie sa fie ingropati cat mai repede. In secolul urmator, in timpul domniei lui Mihail Racovita isi face prezenta iarasi ciuma. Atunci, intre 1717 si 1718, in timpul razboiului cu austriecii, ciuma abatuta si asupra capitalei Moldovei rapune alte sute de vieti.

Mancati de fiare


In 1725, dupa ce targul arde aproape in totalitate, apare o noua epidemie de ciuma. Este lesne de inteles de ce cronicarii sau vizitatorii straini nu au putut consemna, detaliat, nenorocirile provocate de ciuma. Erau suficiente cateva propozitii din care nu lipseau cuvintele precum pustiu, jale, domnitor fugit, ulite pline de morti. Ciuma din 1725 a ravasit orasul: au murit sute de oameni, iar altii au luat calea pribegiei, cu domnitorul in frunte. Nu bine se terminau efectele acestei ciume, ca o alta izbucneste in 1736. Era in timpul domniei lui Grigore Ghica. Boierii au fugit din oras, domnitorul la fel. Ulitele erau iar pline de morti in putrefactie. Fiind atat de virulenta, ciuma a determinat si parte din prostime, ramasa neatinsa de aceasta molima, sa ia drumul codrilor. Dar nenorocul nu i-a slabit, caci fiarele padurilor dimprejurul Iasilor i-au devorat. La nici doi ani de la aceasta catastrofa, in 1738, tot in timpul domniei lui Grigore Matei Ghica, ciuma s-a abatut din nou asupra targului. Domnitorul Ghica si membrii Divanului fug pe la palatele de la Galata si Frumoasa. Insa ciuma i-a atins si pe acesti fugari pretiosi. Ca atare, Ghica s-a retras la Socola, cu alaiul ramas si s-a asezat in corturi. Nici aici n-a fost cu chip sa scape de ciuma si a fugit la Harlau, Deleni.

Un nou an al groazei


Anul 1771, un nou an al groazei pentru ieseni. De data aceasta era in perioada razboiului ruso-turc. Cronicarul Ghiculestilor a notat ca nu s-a putut decat mari numarul cioclilor, de la 20 la 40, si ca abia atunci se punea problema platii lor. Chiar asa, cu 20 de gropari, cadavrele nu puteau fi duse la cimitire in timp util. In timpul domniei lui Alexandru Callimachi, intre 1795 si 1799, o noua epidemie de ciuma se instaleaza la Iasi. A izbucnit de la un oarecare negustor Cumbati. In 1816, incepe sa se desfasoare o noua epidemie de ciuma. Pana in 1819, cand atinge apogeul, anual cadeau sute de oameni. Oamenii erau ingropati la marginea orasului, in gropi comune.

Ciuma din 1818-1819


Luxul boierilor contrasta cu mizeria orasului. Hoiturile de cai, pisici, caini zaceau pe poduri, ulitele din lemn, cum erau pe atunci drumurile. Insa boierii erau nepasatori, preferand plimbarile cu trasura la Copou. Spre 1819, situatia a devenit infioratoare. Multe dintre pravalii si dughene au fost inchise, iar vanzarea se facea de dupa gratii. Negustorii spalau banii cu otet; pe ulite, cine se aventura, avea batiste la nas. Mereu treceau carutele cu bolnavi sau suspecti. Atelajele aveau arborate steaguri rosii, iar imaginea lor era ingrozitoare, caci gemetele oamenilor erau ca din gura de sarpe. Cum casele erau ingradite cu garduri din nuiele sau scanduri, deasupra s-au pus spini, sa nu treaca animalele si sa aduca moartea. Mitropolitul a scos pe ulite moastele Sf. Parascheva, dar in zadar. Zona Tatarasilor, unde erau multi negustori, a fost pusa in carantina. Comertul a fost paralizat. In atare conditii, specula a condus spre o crestere enorma a preturilor produselor de baza. Zona Tatarasi fiind in carantina, pazita si ingradita, paznicii au inlesnit specula. Ginerele domnitorului Callimach, hatmanul Susachi si aga Alecu Mavrocordat au profitat de situatie si castigau sume frumoase pe seama oamenilor, inlesnind intrarea alimentelor in aceasta zona. Astfel, la 1819 a izbucnit o rascoala, cu greu stavilita de domnie.

Holera din 1831


Holera apare in Moldova in 1831. Inainte de aceasta, sute de oameni mureau intr-o saptamana, cand ciuma a atins punctul culminant la sfarsitul anului 1829 - inceputul anului 1830. In lunile de vara din 1829, unele izvoare indica 40 de morti pe zi. Mii de oameni au murit de ciuma in cumplita perioada mentionata. Dupa stingerea epidemiei la inceputul anului 1830, viata reintra in normalitate. Pentru scurt timp, din pacate. Holera care a urmat a fost si mai necrutatoare. Izbucnita in 1831, holera secera mai bine de 150 de ieseni pe zi. In oras mai erau aproximativ 10.000 de suflete. Apocalipsa se dezlantuise. Nu se puteau ingropa atatia oameni, generalul Kisseleff, presedintele Principatelor Romanesti, arata ca si singurul medic ce s-a aventurat sa ingrijeasca bolnavii a murit rapus de holera. Tipete de disperare, morti peste morti, caini, muste, miasme ingrozitoare, asa aratau Iasii in timpul holerei. Abia s-a reusit scoaterea cadavrelor. Au fost si alti ani in care holera a paralizat orasul, cum sunt anii 1799 si 1848. "Este celebra si de trista amintire cea din vara anului 1848, cand holera a cuprins Moldova. In acea vreme starea igienica a populatiei era destul de precara, ceea ce cauza boli numeroase, adevarate epidemii care nu puteau fi eradicate, neexistand un sistem sanitar pus la punct", a precizat drd. Lucian Lefter.

Medicii


Pana la infiintarea Spitalului Spiridonie, la 1757, prezenta medicilor pe meleagurile moldave era sporadica. Acestia puteau fi intalniti in preajma curtilor domnesti. Nici medici, nici spitale, doar de leacuri babesti dispuneau aproape toti targovetii si taranii. Chiar Stefan cel Mare a apelat la medici straini pentru a-i ingriji rana de la picior. Vasile Lupu platea medicul sau personal, un evreu, cu 1.500 de galbeni pe an, pe langa acestia alte cateva sute de galbeni, daruri si haine si multe alte ciubucuri. Totusi, sunt semnalati cativa medici, cum ar fi medicul Moise, pe la 1662, consemnat in izvoare. Medicul francez Bertin a stat in Iasi intre 1741 si 1743. La curtea lui Constantin Racovita a venit, prin 1750, medicul italian Antonio Pisani. In timpul lui Constantin Racovita se infiinteaza Spitalul Sf. Spiridon, insa vor trece inca multi ani pana ca sistemul medical sa fie functional. Cat despre farmacii, abia in secolul XX este echilibrata situatia disperanta, groaznica uneori.

Parlea si Papura Voda

In anii 1779 si 1780, partea de rasarit a orasului a fost iar arsa. In anul urmator iar a izbucnit un incendiu. Curtea domneasca a ars din nou. De aceea, Mavrocordat a fost poreclit "Parlea Voda", caci pe unde mergea, urma un incendiu. "Parjolurile au facut cenusa multe dintre edificii chiar de vaza ale capitalei. Dupa incendii urmau molime. Nu bine trecea o molima ca venea alta. Au fost ani infioratori de suferinta, mortii zaceau pe drumuri, orasul era pustiit. Casele erau din valatuci, acoperite cu stuf si nu trebuia decat o scanteie si targul era in flacari. Targovetii erau inspaimantati de foc. Memorabil e cazul lui Mavrocordat, care a capatat porecla de «Parlea Voda», din pricina ca pe unde s-a retras, totul a luat foc. In 1875, arde pana la temelie Curtea domneasca, iar Alexandru Mavrocordat se retrage la palatul mitropolitului. Nu dupa multa vreme, arde si acesta, iar domnitorul se retrage la Manastirea Galata. Si aceasta ia foc. Pe unde a mai poposit domnitorul, parjolul a facut scrum totul, incat parca purta un blestem. Focuri, ani secetosi urmati de foamete, apoi molimele repetate in multi ani au marcat mult evolutia orasului Iasi", a aratat istoricul Ion Mitican. Au fost si ani cumpliti de foamete. In 1575, 1659, 1684, 1724, 1730 foametea a curmat multe vieti. La foametea din 1659, in timpul domniei lui Stefanita Lupu, fiind o foamete atat de cumplita, oamenii prajeau papura, neavand altceva ce sa manance. De aici s-a dat porecla de "Papura Voda" domnitorului.

Parjolurile


Consemnarea incendiilor provoaca uneori rasul. Incendiile erau destul de frecvente pana, inclusiv, in perioada moderna a istoriei Iasilor. Alaturi de molime si razboaie, ele constituiau fenomene nelipsite ale targurilor moldovenesti. Casele din lemn, acoperisurile din sindrila (doar la cele boieresti) sau stuf ardeau destul de usor, focul intinzandu-se cu o repeziciune uimitoare. Anul 1723, in timpul lui Mihail Racovita, aduce un parjol care a transformat Iasii in cenusa. A ars mare parte din oras, chiar si Curtea domneasca, Biserica Sf. Nicolae, au fost arse si casele de dupa iazurile de la Curtea domneasca. La 1735, ia foc partea de sus, numita Targul de Sus, in timpul lui Constantin Mavrocordat, iar orasul este mistuit. Focul a izbucnit de la Biserica Armeneasca si se intinde in cateva ore pana la Golia, pe Sararie, lasand in cenusa nu doar casele boieresti, ci si cele ale norodului. Cand intra focul pe ulitele cu dughene (pravaliile din lemn ale negustorilor), era mai mare circul decat paguba. Tipau, se invarteau, unii incercau sa recupereze din produse, iar cum orasul avea grave probleme si cu apa, nu aveau cu ce stinge. Era o agitatie in zadar deoarece focul nu se stingea decat in conditii naturale. La 1753, in vremea lui Constantin Racovita, arde aproape intreg orasul. Curtea domneasca, Feredeul Mare (Baia), totul este invaluit iar de scrum. In 1766, din nou, un incendiu distruge o parte din oras. Dupa aceasta, boierii se gandesc sa tocmeasca un paznic de foc care sa traga clopotele de la Golia in caz de incendiu. Problema cu apa este rezolvata multumitor abia in secolul XX, desi targul numara in jur de 16 cismele si mai multe fantani.

Foc de la cazanul de tuica


Curtea domneasca, pe al carei loc s-a ridicat Palatul Culturii, n-a scapat de foc. Resedinta domnitorului, arsa pana la temelii, impunea fuga domnitorului pe dealurile de langa Iasi. "Curtea domneasca a ars in repetate randuri, precum la 1624. Apoi, la sfarsitul domniei lui Vasile Lupu, in 1650, tatarii si cazacii au ars intreg orasul. Mai tarziu, in ziua de Sf. Gheorghe a anului 1723, in vremea lui Mihai Racovita, incendiul a pornit de la o casa si a luat pe rand toate casele de pe Ulita Mare, actuala strada Stefan cel Mare, ajungand pana la Curtea domneasca, incat, asa cum zice cronicarul, aceasta a ars «cat n-au ramas nimica nears, cu biserica cu tot». Nici incendiile urmatoare, din 1751 sau 1785, nu au fost mai prejos. Cel din urma a distrus iremediabil Curtea domneasca, aceasta fiind reconstruita abia la 1806. Cu toate acestea, un nou incendiu a pornit chiar din incinta Curtii domnesti, in ajunul zilei de Sf. Ilie a anului 1827, de la locul unde se fierbea tuica pentru a doua zi, cand Ilie Burchi isi serba ziua. Acestea sunt cateva din incendiile nefericite care au marcat istoria Iasilor", a aratat cercetatorul drd. Lucian Lefter.

medicii parjolurile
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

Dascalu Paul  | #33210
Aveti mare grija oameni buni si stimate autoritati ! Invatati din istoria Iasului ca sa nu se mai repete nenorocirile. Practic este posibil de evitat astfel de necazuri si calamitati, deoarece casele sunt din piatra si beton, acoperisurile sunt din tabla inoxidabila, tigla sau asbest, apa este suficient, pompieri sunt masini speciale pentru stingerea incendiilor sunt, medici sunt, medicamente sunt, spitale sunt, policlinici sunt, lumea este mult mai instruita si mult mai educata, domnitorii nu mai fug pentru ca nu mai sunt in Iasi si in general situatia este cu totul alta, spre bine. Totusi autoritatile si populatia Iasului trebuie pregatite pentru evitarea pericolelor. "Paza buna inlatura primejdia rea ", spune un proverb romanesc plin de intelepciune. Multumim domnului ziarist Marius Sidoriuc pentru interesantul si foarte documentatul articol , ce este de mare folos mai ales de invatatura si precautie pentru toata suflarea ce locuieste sau viziteaza frumosul si dragul nostru municipiu Iasi !
ioana  | #33211
foarte frumos articolul.Felicitari! daca se poate la cat mai multe asemenea articole despre Iasi. AVEM UN ORAS SUPERB!!!
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2965 (s) | 24 queries | Mysql time :0.132940 (s)

loading...