News Flash:

Zona industriala ieseana - o geografie a dezastrului

7 Mai 1999
764 Vizualizari | 0 Comentarii
•Praf, zgomot, masini, inghesuiala la tramvai, hale, muncitori - acesta era zona industriala a Iasului. Acum, firmele care asigurau majoritatii iesenilor veniturile lunare si regiunii o relativ confortabila viata economica stau, aruncate intr-un colt de oras ca o cirpa mozolita - de interese politice.

Piine, dar mai ales circ
Intrate recent in vigoare, acordurile comerciale CEFTA - care leaga Romania de tarile central-europene, a demonstrat adeptilor integrarii si a terapiei de soc urmarile unei asemenea politici.
Provenite din tari cu agricultura subventionata de stat si cu exporturi incurajate prin acordarea (tot de stat) de prime consistente - menite sa reduca costurile, produsele alimentare care au invadat Romania au produs, in mai putin de doi ani, un adevarat dezastru - ale carui unde de soc s-au resimtit din plin la Iasi.
Avicola Iasi este unul din exemple: cu piata ocupata de produse straine la un pret mai mic, producatorul iesean este, de citeva luni, in reorganizare judiciara - dupa ce a scapat ca prin minune de faliment. Cam in aceeasi situatie este si Comtom SA Iasi - ale carei datorii, ajunse mai mari decit capitalul social, au fost transformate in actiuni si preluate (pe jumatate) de Fondul de Restructurare Dunarea. Pangran Iasi si Cerealcom SA sint alte doua firme care au avut si mai au greutati din cauza importurilor de griu si faina; productia autohtona este slaba calitativ. Lactis SA este nevoita de citiva ani sa importe lapte din Republica Moldova - pentru ca sectorul zootehnic a ajuns, aici, doar o amintire, iar Nutrimold SA Iasi se vede stapina peste o capacitate de productie mult prea mare pentru o cerere atit de mica; cauza este aceeasi zootehnie - pusa pe chituci tot de acordurile CEFTA.
Asta a facut CEFTA: a aratat Romaniei ca are o industrie si un sistem fiscal care nu permite, deocamdata, integrarea in Uniunea Europeana pentru ca, aici, eficientizarea activitatii economice s-a izbit de refuzul politic al stingii.

Lumina de la capatul tevii
Privatizata in cursul anului trecut, Tepro SA Iasi a ajuns, in citeva luni, doar un teatru de razboi intre sindicalisti si conducerea firmei. Noul patron al tevarilor, firma ceha Zelezarni Vesely AS, a impus un plan de restructurare conform caruia de la Tepro trebuiau sa plece in somaj cam jumatate din salariati, si sa reajusteze productia. Gurile rele spun ca cehii ar dori sa opreasca productia pentru ca piata romaneasca este atractiva, iar Tepro SA mai ocupa (datorita exporturilor) si alte "vaduri" externe de care acestia sint interesati. De altfel, imediat dupa semnarea acordurilor de care am vorbit, Transilvania a fost efectiv invadata de produse metalurgice.
Acum Tepro cam sta - si, cu exceptia halelor tacute, nimic nu aminteste de producatorul de tevi care, prin 1992, oferea moldovenilor de peste Nistru asistenta tehnica pentru construirea unui combinat metalurgic. Basca, nu se mai aude nimic nici de recuperarea investitiilor in cauza.

O scumpete de fabrica...
Nici la Agmus SA - producatoare de agregate si masini unelte speciale nu se simte ceva nou; cu exceptia perioadei in care Fondul Proprietatii de Stat incerca sa vinda actiunile firmei la un pret de patru ori mai mare decit cel nominal si ce citeva zeci de ori mai mare decit cel de piata, la Agmus SA nu s-a intimplat mai nimic. Adica, nimic altceva decit ratarea ocaziei de a scoate firma din impasul in care se afla de citiva ani - iar vina apartine FPS, organism care nu a inteles nici pina acum ca productia de masa nu mai e la moda, si nici ca nimeni nu poate cumpara o marfa depreciata de zece ori mai scump decit merita.
ASAM SA Iasi, producatoare de ansamble si subansamble auto, ofera un alt exemplu al nepasarii si politicii gresite pe care o practica FPS - care a cerut, ca si la Agmus SA, un pret de patru-cinci ori mai mare decit valoarea nominala. Aminata de citeva ori, privatizarea firmei va pune viitorului patron o problema pe care conducerea actuala incearca sa o rezolve de citiva ani: modernizarea. Pentru aceasta, sint necesare miliarde de lei - pe care nimeni nu pare interesat sa le investeasca. In consecinta, utilajele aduse din Germania acum citiva ani vor mai sta ceva timp - si din nefericire acestea au si iesit din perioada de garantie.
Pentru Suprem SA Iasi, privatizarea a fost o sansa pe care au folosit-o din plin. Recent, firma si-a majorat capitalul social cu aproape 3 miliarde de lei, si exista premisele modernizarii bazei tehnice; din nefericire, climatul economic si fiscalitatea excesiva practicata de statul roman au lasat deja semne: investitorii italieni au invatat sa nu mai creada in "tara tuturor posibilitatilor", ci mai degraba in cea a "imposibilitatilor". Asta a facut ca, acum un an, acestia sa fie fie pe punctul de a anula o investitie la Suprem SA.

Cu viitorul atirnat de-un fir de ata
Importuri second-hand, taxe vamale pe materia prima importata, importuri de produse finite scutite de taxe, preturi de dumping, scaderea puterii de cumparare a populatiei - sint coordonatele la care pot fi gasiti textilistii, cel putin cei ieseni.
Terom SA Iasi ofera exemplul, poate, cel mai graitor si consistent. Producatorul iesean de fire si fibre sintetice este printre singurii care a reusit sa supravietuisca politicii statului. Cu taxe vamale pe materiile prime importate, si cu beneficiarii interni la marginea falimentului, Terom SA a trebuit, in citiva ani, sa reduca personalul la jumatate, ba chiar sa caute alte materii prime. Cit despre modernizari, lipsa surselor de finantare face problema de nerezolvat. La Tomiris SA Iasi, nici diversificarea activitatii, nici noile piete de export nu au reusit sa alunge temerile. La ora actuala, nimeni nu stie mai nimic in problema privatizarii - in care sint amestecate doua persoane fizice care vor trebui sa achite 24 de miliarde d elei ceruti de FPS, si sa investeasca alte 4-5 miliarde pentru dotari urgente.
Dar cazurile cele mai "grele" le au Moldova Tricotaje si Iasitex SA; reduceri masive de activitate, datorii catre terti si lipsa modernizarilor sint, acum, probleme cronice. Culmea e ca la Iasitex SA se inregistreaza, de exemplu, profit - de citeva sute de milioane de lei, dar in conditiile in care datoriile sint de miliarde...

Dezastrul cercetat, proiectat si dezvoltat
Transformate in firme de vindut inteligenta, fostele institute de cercetare-dezvoltare-proiectare s-au inscris pe o curba descendenta economic. Jalonata de medalii internationale, ratacirea prin economia de piata a firmelor de profil este punctat, in Iasi, de citeva nedorite exemple. Mold-Invent SA este in pragul falimentului, dar pentru lichidare FPS Iasi nu are nici bani, nici experienta. Omega TUB SA Iasi a fost mutata, fortata de imprejurari, in alt sediu - dupa ce a stat, citeva luni, fara curent, iar ICPE Trafil SA Iasi simte lipsa de pe piata a firmelor specializate in comercializarea produselor firmelor de cercetare - si nu-si poate construi un buget de promovare.

Comertul - recesiune pe o piata saraca
Statistic, in Iasi volumul vinzarilor a scazut, in ultimii ani, pina la 40 la suta din cel inregistrat in 1990. Explicatia - scaderea puterii de cumparare a populatei, reflecta pe deplin situatia in care se afla majoritatea angajatorilor: eficientizarea activitatii economice a ramas, deocamdata, doar la nivelul simplului reflex al disponibilizarilor. Ca urmare, majoritatea comerciantilor au avut de ales intre respectarea legii (si, ca atare, asumarea riscurilor unei fiscalitati excesive) sau intrarea in circuitul comercial al economiei subterane. Asa se explica, de exemplu, cum multe firme - aflate "in pierderi" sau "la zero", isi desfasoara in continuare afacerile, sau cum statisticile oficiale indica faptul ca, in Romania, au fost vindute materiale de constructii cu care, insa, au fost construite de doua ori mai multe case decit ar fi fost posibil... Pe de alta parte, o piata saraca nu este atractiva pentru potentialii investitori sau pentru producatorii de bunuri de consum.
Asa se face ca, exacerbata de saracia resurselor, concurenta este dura, iar practicile neloiale au ajuns lege pentru cei care doresc sa supravietuiasca. Pe piata carnurilor, a electronicelor sau a produselor spirtoase si a bauturilor alcoolice fenomenele care se intilnesc pot fi catalogate, fara a gresi, drept "mafiote".

O sansa atit de mica - incit e trecuta cu vederea
Exporturile cad - si la Moldomobila SA aceasta inseamna pierderea de meseriasi care au fost fomati in ani de munca, si in locul carora nu vine nimeni. "Se face mobila prea buna la noi; rezista mult timp", spune unul din directorii firmei; asfel, politica comerciala contravine "consumatorismului" occidental. Pe linga exporturi, in cadere sint si fondurile alocate investitiilor - iar constructorii ori aleg munca la negru, ori disponibilizeaza jumatate din personal. Pentru combaterea somajului, conditiile sint atit de dure (trebuie garantii de patru ori mai mari decit valoarea creditului angajat), incit nu mai atrag pe nimeni normal. Peste toate, somajul creste, iar cursul de schimb valutar (subevaluat, spun exportatorii) tinde sa o ia razna - in lipsa disponibilitatii pe care BNR o va arata dupa ce va achita imprumuturile externe.
Acestea sint, pe scurt, conditiile in care intreprinderile mici si mijlocii sau firmele nascute in urma investitiilor straine trebuia sa asigure cresterea economici de minim 6 la suta pe an - necesara pentrui a ajunge din urma Occidentul in mai pusin de 30 de ani. Din pacate, atit firmele de stat, cit si IMM-urile au ajuns "donatoare" de someri. Cit despre cadrul legal, dupa suspendarea facilitatilor acordate investitorilor, glumele parlamentarilor sint ilustrate de o Agentia pentru Promovarea IMM, care a fost desfiintata o luna mai tirziu.
Dupa informatiile conducerii camerei de Comert a Romaniei, circa 50 la suta din firmele inregistrate nu mai au, de fapt, activitate.
Colac peste pupaza, razboiul din Iugoslavia a transformat regiunea Balcanilor, cindva necunoscuta, intr-un loc nesigur si contraindicat afacerilor.
Care poate fi viitorul? Lipseste cercetarea, sau cel putin nu are un rol determinant - si ca atare decalajul tehnologic fata de tarile industrializate se va mari. Firmele productive sint din ce in ce mai greoaie, mai ineficiente si mai decapitalizate, iar comertul si serviciile nu promit nimic bun. Forta de munca imbatrineste, si nu sint conditii (si nici apetit) pentru programele de reconversie.
Asa incit, daca la intrebarea "ce ne rezerva viitorul" gaurile cu putin asfalt prin preajma, adica soselele din Romania, nu pot da lamuriri cu privire la drumul spre economia de piata, atunci raspunsurile le pot da gaurile cu putina piele de jur-imprejur - dar pe care nu le numim, din pudoare politica.

Dan Vlas
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1652 (s) | 24 queries | Mysql time :0.020690 (s)