News Flash:

A avut nevoie de 32 de ani, mii de meciuri, sute de goluri si zeci de trofee ca sa inteleaga DE CE fotbalul nu e cel mai important lucru din viata sa. Scrisoarea fabuloasa a lui Cristiano Ronaldo

11 Octombrie 2017
1075 Vizualizari | 0 Comentarii
Cristiano Ronaldo
Uneori, ceea ce face el este considerat arta. Munca sa l-a urcat printre legendele fotbalului, iar pasiunea pe care a aratat-o in toti acesti ani este unica. Ne bucuram sa vedem ca un roman a contribuit la descoperirea sa, dar nu ii luam din merite. Ceea ce a ajuns astazi este 100% datorita muncii fara incetare, aproape din obsesie, pentru ceea ce iubeste atat de mult.
Cristiano Ronaldo demonstreaza de aceasta data ca este bun si cu vorbele, nu numai cu fotbalul. Acesta a publicat o scrisoare emotionanta pentru publicatia The Players Tribune, in care vorbeste despre doua dintre momentele care l-au transformat in ceea ce este el azi. In primul dintre ele, el este fiul, iar in al doilea el este tatal.
Am continua noi aici, dar credem ca povestea spusa chiar de CR7 merita lasata asa cum a fost asternuta chiar de catre el:
„Am o amintire puternica din perioada in care aveam 7 ani. Este atat de clara incat mi-o pot imagina si acum si inca ma incalzeste. Are legatura cu familia mea.”
„Abia incepusem sa joc fotbal pe bune. Inainte o faceam doar pe strazile din Madeira cu prietenii mei. Si cand ma refer la strazi, nu vorbesc despre un drum gol, ci despre strazi adevarate. Nu aveam porti si trebuia sa oprim mingea de fiecare data cand o masina trecea. Eram complet fericit cu ceea ce faceam in fiecare zi, dar tatal meu lucra ca magazioner la CF Andorinha si mereu ma incuraja sa merg sa joc la tineret la ei. Stiam ca o sa-l fac foarte mandru, asa ca m-am dus.”
„In prima zi m-am lovit de multe reguli pe care nu le intelegeam, dar am iubit fotbalul. Am devenit dependent de organizarea din fotbal si de victorii. Tatal meu era la marginea terenului in fiecare partida, cu barba lui lunga si pantalonii de la munca. Iubea sa ma vada acolo. Doar ca mama si surorile mele nu aveau niciun interes in fotbal.”
„In fiecare seara, la cina, tatal meu incerca sa le incurajeze sa vina sa ma vada. Se comporta de parca era primul meu impresar. Imi aduc aminte ca intr-o seara a venit alaturi de mine acasa, dupa un meci, si le-a spus: ‘Cristiano tocmai a marcat un gol’. ‘Ah, ce bine’, au replicat ele. Dar nu pareau prea entuziasmate. Asa a facut dupa ce am marcat doua goluri intr-un meci, iar intr-o seara tata a venit acasa si le-a zis: ‘Cristiano a marcat de trei ori! A fost incredibil! Trebuie sa veniti si sa-l vedeti cum joaca’. Dar de fiecare data ma uitam la marginea terenului iar tatal meu statea singur acolo.”
„Intr-o zi – si nu o sa uit imaginea asta in viata mea – eram la incalzire, m-am uitat spre tribuna, iar acolo erau mama si surorile mele. Aratau… cum sa zic… aratau de parca nu au mai fost niciodata pe un stadion. Nu aplaudau, nu scandau, doar imi faceau cu mana de parca eram la o parada. Dar erau acolo si asta e singurul lucru de care imi pasa.”
„M-am simtit atat de bine in acel moment, a contat atat de mult pentru mine. De parca ceva s-a schimbat in mine. Eram atat de mandru. In acel moment nu aveam prea multi bani. Viata era o lupta in Madeira. Jucam in orice ghete vechi imi dadeau fratele meu sau verii mei mai mari. Dar cand esti pusti nu iti pasa de bani. Iti pasa doar de un anume sentiment. Si acel sentiment inca mai este puternic si astazi.”
„M-am simtit iubit si protejat.”
„Privesc cu nostalgie asupra acestei perioade, pentru ca a fost scurta. fotbalul mi-a dat totul, dar m-a dus mult prea departe fata de casa, mai departe decat as fi fost pregatit sa fiu. La varsta de 11 ani, m-am mutat de pe insula in academia lui Sporting Lisabona si a fost cea mai dificila perioada din viata mea.”
„Este o nebunie sa ma gandesc la asta acum. Fiul meu, Cristiano Jr., are 7 ani acum cand scriu aceasta poveste. Ma gandesc cum m-as simti daca i-as face bagajul in 4 ani sa-l trimit la Paris sau Londra. Pare imposibil. Sunt sigur ca a parut imposibil si pentru parintii mei.”
„A fost insa sansa mea sa-mi urmez visul. M-au lasat sa plec. Am plans aproape in fiecare zi. Inca eram in Portugalia, dar ma simteam de parca schimbasem tara. Accentul din Lisabona facea ca limba sa para cu totul straina. Cultura era diferita. Nu stiam pe nimeni si ma simteam extrem de singur. Familia mea isi permitea sa ma viziteze cam din 4 in 4 luni. Imi lipseau atat de mult incat devenise dureros.”
„Fotbalul m-a facut sa merg mai departe. Faceam lucruri pe teren pe care alti copii nu erau in stare sa le faca. Imi amintesc intr-o zi cum un copil i-a spus unui coleg: ‘Tu ai vazut ce a facut? Baiatul asta e o bestie’. Incepusem sa aud asta tot mai des, chiar si de la antrenor. Dar mereu venea cineva sa spuna: ‘Pacat ca e atat de mic, de firav’.”
„Eram slab, nu aveam muschi, asa ca am luat decizia la 11 ani sa muncesc mai tare decat oricine altcineva. Stiam ca am talent. Nu mai voiam sa joc precum un pusti, sa ma comport precum un pusti. Voiam sa ma antrenez ca si cand voi fi cel mai bun din lume. Nu stiu de unde a venit acest sentiment, pur si simplu il aveam in interiorul meu. Era o foame care nu s-a dus niciodata. Cand pierzi, te simti de parca esti infometat. Cand castigi, tot infometat te simti, dar ai reusit sa mananci o firimitura. Doar asa pot explica.”
„Noaptea fugeam din camera si mergeam sa ma antrenez. Am inceput sa devin mai mare si mai rapid. Acum cand toti se uitau la mine vedeau sfarsitul lumii. Cand aveam 15 ani, i-am spus unui coleg: ‘Voi fi cel mai bun din lume intr-o zi’. Unii radeau, eu nici nu eram in prima echipa a lui Sporting in acel moment.”
„Cand am inceput sa joc fotbal profesionist, la varsta de 17 ani, mama abia putea sa pma priveasca din cauza stresului. Venea sa ma vada jucand pe Alvalade, dar din cauza stresului i s-a intamplat ca de cateva ori sa lesine. Chiar a lesinat, iar medicii i-au dat calmante. Tin minte ca i-am spus: ‘Iti amintesti cand nu-ti pasa de fotbal?’.”
„Am inceput sa visez sa ajung tot mai sus. Voiam sa joc pentru echipa nationala. Voiam sa joc pentru Manchester United, pentru ca ma uitam la Premier League la TV tot timpul. Eram uimit de viteza jocului si de cantecele din tribuna. Atmosfera ma misca. Atunci cand am devenit fotbalist la United, a fost un moment de mare mandrie pentru mine si unul de o mandrie si mai mare pentru familia mea. La inceput, sa castig trofee era foarte emotionant pentru mine. Tin minte cand am luat primul meu trofeu Champions League, cu Manchester United. A fost un sentiment coplesitor. La fel s-a intamplat si cu primul Balon de Aur. Dar visam tot mai mult. Pana la urma, asta este scopul viselor nu? Mereu am admirat Madridul si mi-am dorit o provocare noua. Voiam sa castig trofee la Madrid si sa bat toate recordurile, sa devin o legenda a clubului.”
„In ultimii 8 ani, am reusit lucruri incredibile la Madrid. Dar, ca sa fiu sincer, trofeele castigate mai tarziu in cariera au adus o emotie diferita. Mai ales cele din ultimii 2 ani. La Madrid, daca nu castigi totul, oamenii considera ca a fost un esec. Asta inseamna maretia. Si asta este jobul meu.”
„Dar cand esti un tata, e un lucru diferit. E un sentiment pe care nu il pot descrie. De aceea perioada mea in Madrid a fost speciala. Am fost fotbalist, e adevarat, dar am fost si tata.”
„Este un moment pe care l-am trait alaturi de fiul meu si pe care mi-l amintesc atat de clar… Eram pe teren dupa ce castigasem trofeul Champions League in Cardiff. Scrisesem istorie in acea noapte. Cand m-am trezit pe teren dupa fluierul final, simtisem ca tocmai transmisesem un mesaj lumii intregi. Apoi fiul meu a venit pe teren sa se bucure alaturi de mine si a fost ca o strafulgerare. Pe loc, toata emotia s-a transformat. El alerga pe teren alaturi de fiul lui Marcelo, am luat trofeul impreuna si am traversat terenul tinandu-ne de mana.”
„Este asa o bucurie pe care nu o puteam intelege pana cand nu am devenit tata. Sunt atat de multe emotii pe care le ai in acelasi timp incat nu poti descrie in cuvinte ceea ce simti. Singurul lucru cu care il pot compara este cu acel moment din Madeira, cand eram la incalzire si mi-am vazut toata familia in tribune.”
„Cand ne-am intors pe Bernabeu ca sa sarbatorim, Cristiano Jr. si Marcelito se jucau pe teren in fata fanilor. Era o scena atat de diferita fata de aia in care eu jucam pe strada la varsta lui. Dar si eu sper ca si el se simte la fel cum ma simteam si eu. Iubit si protejat.”
„Dupa 400 meciuri cu Real Madrid, victoria este inca ambitia mea totala. Asa m-am nascut. Dar sentimentul pe care il am dupa o victorie s-a schimbat. Este o noua etapa in viata mea. Pe ghetele mele mi-am scris „visul unui copil”, chiar la calcaie. Acum poate intelegeti de ce.”
„Vreau sa bat recorduri in continuare la Madrid. Vreau sa castig toate titlurile posibile. Asta este natura mea. Dar ceea ce  o sa vreau eu sa le povestesc nepotilor mei despre perioada la Madrid este momentul in care am mers ca un campion pe teren,  de mana cu fiul meu. Sper ca asta sa se repete!”
– Cristiano Ronaldo, pentru The Players Tribune.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

cristiano ronaldo
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2018 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.6444 (s) | 21 queries | Mysql time :0.256889 (s)