Local

A dat cu toporul intr-o buturuga, apoi a incremenit! Cand a vazut ce era in mijlocul bucatii de lemn, a ingenunchiat si s-a uitat spre cer – FOTO

Publicat: 25 aug. 2016

@ Un iesean spune ca o minune s-ar fi produs la el in curte, in urma cu ceva vreme @ Povestea lui este cusuta cu ata alba si totul pare desprins dintr-o pilda religioasa @ Cu toate acestea, amanuntele sunt savuroase @

Aproape de marginea judetului Iasi, in satul Sticlaria din comuna Scobinti, un localnic avea sa faca o descoperire „minunata”. De-a lungul timpului, fel de fel de minuni au fost povestite din generatie in generatie, insa de aceasta data, se pare ca oamenilor le-a fost dat sa vada una chiar in fata lor. Mai precis, Constantin Curecheriu, omul desemnat de UNESCO tezaur uman viu, a descoperit totul.

Fiind un mester popular iscusit, ieseanul foloseste destul de des materiale lemnoase, pentru a face fel de fel de obiecte. La inceputul toamnei trecute, o buturuga i-a dat insa batai de cap. Initial, a vrut sa o sparga pentru a sculpta lemnul, insa nu a reusit. A lasat-o intr-un colt de curte, cu gandul de a o pune in foc atunci cand se va face rachiul de prune. Buturuga nu a ajuns nici atunci pe foc pentru ca, o voce de nicaieri i-ar fi spus ieseanului sa o „ierte”.

O perioada nu a mai incercat sa o sparga pentru ca, de fiecare data, ceva il oprea. Asa a stat lemnul pitit intr-un colt de curte mai mult timp, insa, intr-o zi, barbatul si-a adus aminte de ea si a incercat sa o sparga din nou. Daca pana nu demult infigea toporul cu toata puterea de zeci de ori fara a avea niciun rezultat, cand a infipt de data aceasta toporul acesta a trecut prin lemn ca prin branza. Din buturuga au sarit doua bucati, aproximativ egale, insa minunea abia atunci avea sa se petreaca. Cand s-a uitat mai atent, a observat doua litere incrustate in „inima” buturugii.

„Iisus Nazarineanul”, minunea din curtea ieseanului

Barbatul spune ca un semn a fost trimis de Dumnezeu direct pe pamant. „Am vrut sa sparg buturuga de mai multe ori, dar nu am reusit. Am pastrat-o sa o pun pe foc cand fac tuica, dar ceva m-a oprit. Apoi a mai trecut o vreme si am incercat sa o sparg iar. Cu toate ca am dat de zeci de ori cu toporul in ea si nu am reusit, dintr-o data a trecut lama ca brin branza. Apoi am vazut ca in lemn apar literele „I”si”N”. Punand in balanta toata intamplarea cu buturuga si semnele din ea, mi-a dat de gandit. Cred ca e un semn de la Dumnezeu”, a spus Constantin Curechiu.

Daca intri in gospodaria ieseanului, pasesti intr-o alta lume. O lume in care traditiile locale au fost adunate intr-un singur loc. Nu degeaba a fost numit ieseanul Constantin Curechiu tezaur uman viu”. Din lemn si piele mestereste obiecte de artizanat si copii fidele ale uneltelor gospodaresti de odinioara. Asa a reusit barbatul sa adune zeci de lucruri si sa faca in curtea casei un muzeu. Orice ii trece pragul, primeste gratuit particele de istorie. Tot satul il cunoaste pe mester si multi i-au aflat povestea. Chiar daca are aproape 70 de ani, in fiecare zi se straduieste sa finalizeze proiecte noi. Cand vezi toate lucrurile pe care le detine, nu ti se mai pare o surpriza atunci cand vezi bucatile de lemn.

Nimeni nu poate spune daca insemnele din buturuga au sau nu tenta religioasa, dar un lucru este cert, parca acele bucati de lemn ii lipseau iesanului. In satul Sticlaria, povestile prind contur si parca fiecare intamplare merita relatata, mai ales daca exista cate un tezaur uman viu, cum este Constantin Curechiu. Oricine trece prin comuna Scobinti trebuie sa ajunga si pe la casa barbatului. Cu siguranta, un astfel de loc este unic si povestile spuse de batran la fel. A fost premiat inclusiv de presedintele tarii si nu vrea sa se opreasca din activitate.





Comentarii
Adauga un comentariu