Actualitate

A decis sa faca marturii pentru prima data. Este vorba de personajul cu functii cheie in marile institutii ale Iasului – FOTO, VIDEO

Publicat: 28 apr. 2016

@ Mircea Radu Iacoban este, cu siguranta, una dintre personalitatile si figurile de marca ale Iasului cultural si literar! @ Ajuns la frumoasa varsta de 76 ani, acesta continua sa fie unul dintre cei mai inspirati, activi si consistenti publicisti, cronicari, scriitori si autor al unor scenarii de film @ Peste jumatate de secol a ocupat pozitii emblematice pentru viata culturala ieseana si din Romania, de la secretar general la redactia revistei Cronica, director al Editurii Junimea, respectiv al Nationalului iesean sau al Teatrului Luceafarul, cat si de secretar al Asociatiei Scriitorilor din Iasi @ De-a lungul anilor, a cunoscut si interactionat cu mari figuri ale spatiului public din Romania, precum Tudor Arghezi, fostul Patriarh Teoctist si pana la presedintele Ion Iliescu @ Pe www.bzi.ro, urmariti un interesant material video cu Mircea Radu Iacoban   

Chiar daca spune ca timpul nu mai are rabdare cu el, romanticul si rafinatul om de cultura Mircea Radu Iacoban continua sa fie unul dintre cei mai inspirati, activi si consistenti publicisti, cronicari, scriitori si autor al unor scenarii de film, atat din Moldova, dar si pe plan national. Din casa unde locuieste, ascunsa pe o straduta cu un nume istoric (prof. Orest Tafrali – n.r.) din Dealul Copoului, inconjurat de carti si de o liniste a frumoasei si originalei medidatii si inspiratii scriitoriceste, Iacoban priveste cu mahnire la realitatile degradante din viata culturala sau societatea romaneasca.  

Citeste si: Marturisiri din spatele vedetelor Iasului! Acest om stie secrete tulburatoare – FOTO, VIDEO

„Imbatranesc si-mi pare rau!”

La mai bine de jumatate de secol de activitate efervescenta creationala, timp in care a ocupat pozitii emblematice pentru viata culturala ieseana si din Romania, Mircea Radu Iacoban regreta trecerea timpului si rememoreaza nostalgic cateva din momentele cheie ale vietii sale. „Sincer sa va spun, imbatranesc si-mi pare rau… Totusi, cineva spunea ca Iacoban nu mai poate fi oprit, lucru care asa si este, avand in vedere faptul ca scriu la foarte multe publicatii cronici. Uitandu-ma la o fotografie din Gazeta Literara, din 1960, pe cand eram student in anul al III-lea la Facultatea de Filologie de la Cuza, eram langa marele Tudor Arghezi! Chiar atunci, dupa putin timp, am scris «Estudiantina» in proza, fiind cel mai tanar debutant pe acest gen de la acea vreme. Totusi, eu am inceput cu poezia, deoarece in familia mea se cultiva asa ceva, mama scriind foarte multa poezie. Dar nu m-a atras atat de mult proza, cat dramaturgia sau scenariul de teatru… Chiar am scris scenarii la cateva filme care, si astazi, mai sunt difuzate la televiziuni”, povesteste scriitorul. 

Citeste si: Povestea femeii din spatele unui mare om de stiinta iesean – FOTO, VIDEO

L-a debutat pe marele Grigore Vieru

Dupa absolvirea facultatii, Iacoban s-a implicat in mod extrem de activ in viata culturala si publicistica. Acesta a pus bazele faimoasei edituri Junimea, unde au debutat multi dintre poetii sau scriitorii care au devenit mari astazi. „Chiar imi aduc aminte ca l-am debutat pe Grigore Vieru, pe langa multi alti scriitori valorosi de astazi. Oricum, mai departe, pe atunci era extrem de greu cu cenzura, lucru care este mai putin cunoscut in zilele noastre. Chiar erau dezbateri publice pe diverse piese care trebuiau sa se joace atunci pe scena Nationalului iesean. Spre exemplu, o piesa de-a mea, de care imi pare rau ca nici macar acum nu se joaca pe scena, anume «Hardughia», mi-a fost interzisa de vechiul Regim, deoarece trata tema demolarii vechii Academii Mihailene si care a fost considerata o creatie injusta pe atunci”, mai rememoreaza ieseanul.

Citeste si: A decis sa marturiseasca totul. Dezvaluirile sale implica VIP-uri mari ale Iasului – GALERIE FOTO, VIDEO

A condus Nationalul intr-o perioada teribila

Una dintre cele mai grele si mai dure perioade din viata sa au fost anii crunti, dinainte de 1989, cand a fost director al Teatrului National. „Am fost director intr-o perioada grea a Nationalului, anume cea a auto-finantarii, una ingrozitoare… Totusi, in toti acesti ani, am avut spectacole remarcabile, pe care le-am dus si in strainatate. Acum, stiind prin ceea ce am trecut eu in acei ani, pot spune ca Teatrul National exista, insa nu prea are vizibilitate nationala sau internationala si nu inteleg de ce! Totusi, este jenant pentru Iasi ca nu exista manageri de pe plan local…”, crede acesta.

Citeste si: O frumoasa poveste de dragoste a unei actrite din Iasi – GALERIE FOTO, VIDEO

Pasionat de vanatoare si de pescuit

Dincolo de viata dedicata lumii culturale si scriiturii, Iacoban are doua mari pasiuni ale vietii: vanatoare si pescuitul! Totusi, asa cum el insusi dezvaluie, de cativa ani a renuntat la una dintre ele. „Da, marile pasiuni sunt vanatoarea si pescuitul. La una dintre ele, anume la vanatoare, am renuntat, iar acum nu mai sunt in stare sa vanez un iepure. Mai merg la pescuit, desi e din ce in ce mai greu, iar multi dintre prietenii care imi erau alaturi au imbatranit mult sau altii au murit… Totusi, iubesc foarte mult natura si, cand am timp, imi place foarte mult sa ma regasesc acolo”, spune scriitorul.

Citeste si: O descoperire care va revolutiona istoria Moldovei – GALERIE FOTO, VIDEO

O viata si o cariera desavarsita

Mircea Radu Iacoban s-a nascut la 19 februarie 1940, la Iasi, dar copilaria si-a petrecut-o in minunata si fabuloasa Bucovina. A absolvit liceul la Suceava, dupa care, în 1962, Facultatea de Filologie a Universitatii Alexandru Ioan Cuza (UAIC). Printre altele, in perioada 1966-1970 a fost secretar general de redactie la revista Cronica, in 1969 a fost numit director al Editurii Junimea din Iasi. Acesta, in perioada 1979-1990, a avut functia de director al Teatrului National Vasile Alecsandri din Iasi. În perioada 23 noiembrie 1979 – 22 decembrie 1989, a fost membru, ba chiar si membru supleant, al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman (PCR), legand o prietenie stransa cu fostul patriarh Teoctist. Dupa 1990, intre 1994 si 2006, a fost director si al Teatrului Luceafarul. Are o serie de volume in proza, de teatru sau publicistica. In 2002, a primit, prin decretul presedintelui României, ordinul Steaua României, Serviciul Credincios si Pentru Merit, în grad de Cavaler.





Adauga un comentariu