News Flash:

A fugit de acasa pentru ca era exploatata de tata

11 Octombrie 2004
848 Vizualizari | 0 Comentarii
•Alina este orfana de mama si locuieste pe strada de 13 ani •De zece luni locuieste intr-un adapost din carton

O tanara traieste pe strada de la varsta de sapte ani, deoarece tatal sau o folosea ca sclav. Alina Lautaru, in varsta de 21 de ani, este orfana de mama de cand avea un an si opt luni. A fost nevoita sa fuga de acasa la o varsta la care alti copiii se bucurau de perioada fara griji a copilariei. De aproximativ doi ani, Alina locuieste intr-un adapost din carton in spate la Vama Veche, impreuna cu Ciprian Dimitriu, in varsta de 38 de ani. Traind alaturi de copiii strazii, Alina a deprins repede obiceiurile acestora si, de cativa ani, inhaleaza Aurolac pentru a-si potoli foamea si a uita de situatia in care se afla. Cei doi sustin ca, de nenumarate ori, au incercat sa-si gaseasca un loc de munca, dar nimeni nu a vrut sa-i angajeze pe motiv ca sunt boschetari.

Prima zi pe strada

Pentru Ciprian Dimitriu, prima zi pe strada a fost 1 decembrie 2002. Tocmai fusese alungat din casa de concubina sa, cu care locuise timp de sapte ani. Parintii lui au decedat si nu i-au lasat absolut nimic. Primul lui refugiu a fost un canal situat in zona Podul de Piatra. Caldura degajata de tevile din canal l-au salvat de inghet in iarna 2002/2003. Odata cu sfarsitul iernii, a inceput sa isi caute un nou adapost. A gasit un loc potrivit in spate la Vama Veche. Alina Lautaru i s-a alaturat in ianuarie 2004. Nici viata aceasta nu a fost usoara pana acum. Punga de Aurolac i-a devenit cea mai buna prietena. Locuitorii blocurilor din vecinatatea adapostului ii ajuta cu ce pot sau cu ce-i lasa inima. Acestia le mai aduc mancare si haine, iar, din cand, in cand, ii lasa sa se spele in apartamentele lor. Cei doi nu au nici un act de identitate. Zilnic, colecteaza din tomberoane cartoane sau PET-uri, pe care le valorifica. Cu banii adunati din vanzare, Alina si Ciprian isi cumpara ceva de mancare. La iarna, cei doi vor locui in adapostul de carton, chiar daca nu au nici o sursa de incalzire. "Am mai stat o iarna aici si vecinii ne-au adus paturi si o plapuma ca sa ne incalzim. Nu avem unde pleca. Nimeni nu vrea sa ne angajeze, pentru ca suntem boschetari. Decat sa furam, mai bine adunam cartoane si sticle si le vindem. Castigam foarte putini bani. Sunt zile in care nu avem ce vinde si rabdam de foame", spunea ieri seara Ciprian Dimitriu.
Nicoleta AMOISOAEI
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1320 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013923 (s)