News Flash:

A invatat engleza in crasmele pe care le frecventeaza zilnic

18 Octombrie 2007
676 Vizualizari | 0 Comentarii
Gabriel Dumitrascu
• Este un fel de senator al culturii orale, la cei 27 de ani, din care zece au fost petrecuti pe strazi, ca boschetar • Tot ceea ce stie, a invatat si engleza, a prins de la emisiunile urmarite la televizoarele din crasmele in care isi toaca timpul, fiind un betiv notoriu • Profund convins ca "prietena cea mai buna" ii este sticla de tarie, dar numai cea plina, Gabriel Dumitrascu a vandut si vinde lumea intreaga, chiar si pe Dumnezeu, pentru alcool
Vorbeste fluent, are si un repertoriu lingvistic destul de variat, desi de mai bine de 10 ani bea pana nu mai simte nici durerea, nici frigul, nici lumea. Gabriel Dumitrascu, acum un om cu vechime al strazilor, a ales aceasta cale dupa cum i-a dictat patima alcoolului. Totusi, este unul dintre miile de produse ale societatii de consum care a scos pe banda rulanta oamenii in afara comunitatii. Ei bine, este si un fel de urlet mut al neputintei, al pierderii sensului in ceea ce priveste viata. Pentru ca infirma ca duce o viata ratata, lumea sa, construita in jurul fericirii de a bea, se intinde zi dupa zi cu gandul la alcool. Tot ceea ce stie, a invatat si engleza, a prins de la emisiunile urmarite la televizoarele din crasmele in care isi toaca timpul, fiind un betiv notoriu. Urmareste documentarele de pe National Geografic, Animal Planet, Discovery etc., consolidandu-si o anumita cultura si un anumit principiu de viata. "Imi place bautura. Cum dumneavoastra aveti o meserie, cea de ziarist, eu am aceasta meserie, de bautor. Dar, la fel de bine, pot spune cu sinceritate ca este un hobby, o pasiune, este ceva fara de care nu pot trai. Sticla cu alcool este cea mai buna prietena a mea. O ador...", a marturisit, printre zambete, Gabriel. Acest om al strazii, unul dintre putinele cazuri care avand o astfel de viata este impacat cu ea, afirmand raspicat ca fara bautura nu poate si nici nu vrea. "Beau pana nu mai vad, pentru ca imi place bautura. Pe langa ca nu vreau, nici nu pot munci. M-am obisnuit asa. Cu toti banii pe care-i strang nu fac altceva decat sa-mi cumpar bautura. Daca e normal? Ce e normalitatea in lumea asta? Oamenii gandesc cum vreau din camerele lor luxoase, cu frigiderele bucsite cu mancare, cu mintile lor care n-au facut decat sa le sape groapa pentru ca nu gandesc decat banul... Eu sunt fericit asa...", a adaugat omul strazii. A urmat opt clase la Scoala nr. 28, dupa care a abandonat studiul. La parinti, acestia locuiesc in Ticau, n-a mai fost de multa vreme, singura legatura ce o tine cu familia este prin sora sa, studenta in Iasi. Acum doarme in zona Fundatiei, si cu cei 10-20 lei castigati zilnic bea pana nu mai este constient de ceva. Are sute de amenzi, a stat de zeci de ori la Socola, dar ce conteaza, cand vede totul fara sens, fiind adanc ancorat in realitatea lichida a alcoolului si atat. "Have a nice day, ooo, what a blue sky... (O zi buna, ooo, cat de albastru este cerul... - n.r.)", spune la finalul conversatiei Gabriel, apoi s-a pierdut in multimea din Piata Unirii. Intr-adevar, acest om este unul dintre esecurile comunitatii si nu un esec al sau in totalitate.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1501 (s) | 22 queries | Mysql time :0.028875 (s)