Actualitate

Aceasta este singura gara fantoma din Iasi. Ultimul tren a oprit aici cand un barbat s-a sinucis – FOTO, VIDEO

Publicat: 07 iun. 2015

@ Habar nu aveai ca in aceste locuri traiesc oamenii nimanui @ Un tablou de razboi cu ziduri daramate, pereti afumati si jucarii uitate printre crapaturi te copleseste indata ce pasesti in cartierul fantoma @ Pe aici treceau zilnic mii de oameni, insa acum toata asezarea este puternic incarcata emotional @ Povesti dramatice si destine frante inca din primele zile de viata stau ratacite in acest loc @ Ultimul tren a oprit in halta in urma cu patru ani, cand un barbat s-a aruncat in fata locomotivei

La cativa pasi de inima Iasului, ruinele fostului Combinat de Utilaj Greu inca mai sunt martore ale unei epoci demult apuse. Combinatul unde o buna parte din angajatii ieseni isi castigau painea zilnica a ajuns o ruina. Halta, unde zilnic opreau trenurile din care coborau sute de angajati, acum a ajuns de nerecunoscut. Zidurile daramate de timp si de indiferenta autoritatilor competente s-au transformat acum intr-un mic cartier fantoma situat intre municipiul Iasi si localitatea Hlincea, pe malul raului Nicolina, putin mai incolo de targul de cherestea. Halta Fortus a devenit incet, dar sigur, casa pentru cateva familii de care nimeni nu stie nimic. Aceste familii sunt diferite, insa un lucru probabil le va lega pe vecie, saracia. Povesti de viata demne de scenarii de film alcatuiesc micutul cartier. Un cartier e mult spus, insa oamenii de acolo asa il considera. Fiecare are bucata lui de halta, delimitata si impartita dupa cum au considerat ei de cuviinta. Totul se respecta, iar asa-zisele proprietati nu se incalca. In spatiile transformate in locuinte nu exista niciun fel de utilitati. Nu au apa, nu au curent electric, nu au caldura, mai pe scurt, nu au nimic. Acesti oameni, uitati de autoritati si marginalizati de societate, sunt practic condamnati la suferinta. Majoritatea respira usurati ca iarna a luat sfarsit si pot sa adoarma seara in liniste. Intregul „cartier” este trezit la realitate de zgomotele infernale pe care le fac trenurile care trec de cateva ori pe zi prin halta. Ultima data un tren a oprit in Halta Fortus in urma cu aproape patru ani, atunci un barbat cuprins de ganduri negre a vrut sa plece in ultima lui calatorie intr-un mod sadic. In fiecare colt de halta exista cate o poveste, iar reporterii BUNA ZIUA IASI au aflat o parte din dramele unor familii.

In urma cu 18 ani a inaugurat casa din „Halta Fortus”

Printre oamenii care locuiesc in halta se afla Neculai Magureanu, un barbat trecut de prima tinerete cu care soarta nu a fost deloc blanda. Dupa unele neintelegeri cu sotia lui, a fost pur si simplu dat afara din apartamentul conjugal. Nevoit sa ia totul de la zero, a plecat unde a vazut cu ochii, iar destinul l-a adus in vechea halta. A fost primul care si-a „ridicat” o locuinta. De fapt, localul care i-a devenit casa este o fosta toaleta publica. Un loc infect, pe care majoritatea il evita, Neculai l-a transformat in domiciliu.

„De aproape 18 ani stau aici. Nevasta m-a dat afara din casa si a vandut apartamentul. Am fost nevoit sa iau totul de la capat. Sarac, fara sa am nimic in afara de hainele de pe mine, am plecat unde am vazut cu ochii. Asa am ajuns la halta. Am gasit aceasta toaleta si am transformat-o in locuinta mea. In timp am adunat covoare, haine si tot ce am gasit aruncat pe la containere. Asa am amenajat acest loc”, sustine Neculai Magureanu. Ieri, cand reporterii au ajuns la Halta Fortus, Neculai se intorcea din oras. Fusese sa caute prin gunoi ceva de mancare sau de imbracat, pentru ca in fiecare zi are acelasi program, merge sa rascoleasca printre deseuri. Asa se intretine, iar din cand in cand are noroc ca cineva sa il ia la treaba, in schimbul catorva lei. De aproape opt ani soarta a adus-o langa el si pe Ana, o tanara de aproape 30 de ani, cu un destin la fel de chinuit. Zilele celor doi se desfasoara in acelasi fel, ambii merg prin oras si cauta resturi.

„Caut sa ajut locatarii de pe la blocuri, sa le duc gunoiul sau ce se mai iveste. Primesc cativa lei si cumpar cate ceva de mancare. Este foarte greu, cel mai des in containere gasesc paine, rareori sunt aruncate alimente bune de mancat”, sustine barbatul. Ieseanul nu are niciun fel de venituri, chiar daca are probleme grave de sanatate. Cu un ochi nu vede deloc, iar la celalalt are probleme, insa plangand povesteste „viata” omului. „Asta sunt eu. Nu am nimic, decat cerul deasupra capului. Asta este soarta omului, nu stii ce ajungi. Merg, caut prin gunoaie si ma gandesc la ziua care vine. Nu poti fi fericit cand ai atatea probleme”, completeaza Neculai.

„De cand a murit sotul am ramas ai nimanui”

Tot in micul „cartier” locuieste si familia Ovaciuc. O familie greu incercata de viata, care a ajuns din necaz in necaz pana in vechea halta. Nicoleta Ovaciuc, acum mama a trei copii, a locuit inca de cand s-a cunoscut cu viitorul ei sot, intr-un bloc din Iasi, pana cand au fost dati afara de proprietar. Fara a avea un loc in care sa stea, a fost nevoita sa-si ia in brate copiii si impreuna cu sotul a inceput sa caute adapost. Asa a ajuns in urma cu sase ani in Halta Fortus, unde a ocupat o parte din constructie. Pas cu pas, au amenajat o camera de cativa metri patrati, unde locuieste si acum impreuna cu cei trei copii. Sotul, un barbat muncitor care intretinea intreaga familie, a murit iarna care tocmai a trecut. O boala crunta i-a curmat viata, spre disperarea sotiei si a copiilor. O palma mult prea grea a lovit intreaga familie, iar decesul sotului a transformat-o pe Nicoleta intr-o luptatoare.

„Dupa ce am fost scosi din apartament, am ajuns in strada, cu copii mici si fara niciun ban. Nu stiam ce sa facem si am ajuns aici. Am dormit sub cerul liber pana cand am reusit sa ne amenajam un adapost. Iarna trecuta sotul a murit, a fost foarte bolnav, a avut o tumora pe creier si la plamani. Tare greu ne este fara el, era stalpul casei”, sustine Nicoleta. Acum, femeia ramasa cu trei copii, unul de 20 de ani, iar ceilalti de 9, respectiv 10 ani, traieste de pe o zi pe alta. Este fericita ca de aproape o luna a gasit un loc de munca, asa le poate oferi copiilor ceea ce le trebuie. Si baiatul cel mare lucreaza, insa toate veniturile lor sunt destinate celor mici. Mezinii casei merg la scoala si invata cat pot ei de bine, avand in vedere conditiile in care traiesc. Familia are o soba pe lemne la care mama gateste. Au avut un aragaz si o butelie, insa au fost nevoiti sa le vanda cand tatal copiilor a murit. Acestea erau singurele lucruri de valoare ale familiei.

„Cand a murit sotul am vandut aragazul si butelia. Nu aveam cu ce sa facem randuielile. Acum copiii primesc o pensie de urmasi, iar cu ce mai castig eu si baiatul meu cel mare ne descurcam mai bine”, sustine femeia. Odata ce insereaza, familia se ingramadeste in mica incapere, iar o baterie auto si un bec le ofera pe o perioada scurta de timp lumina. In urma tatalui a ramas un lucru de care nimeni nu s-a atins de doi ani. Un mic bradut pe care l-a adus chiar tatal copiilor a ramas neatins intr-un stalp. Privindu-l, copiii isi aduc aminte de ultimul Craciun petrecut impreuna cu tatal lor.



loading...

Adauga un comentariu