Eveniment-Social

Acesti copii nu mai pot duce o viata normala! Parintii fac de multe ori sacrificii incredibile pentru a-i ajuta

Publicat: 13 apr. 2018
1

@ Din cauza acestei boli, multi copii nu se pot bucura de o viata normala @ Medicii ieseni explica cat de dificil este de gestionat o astfel de situatie si cum se pot impaca cu ideea atat copiii, cat si familia acestora @ Care sunt solutiile existente si ce modificari apar in viata unui pacient care sufera de aceasta boala @ Infiintarea sectiei de nefrologie pediatrica reprezinta o gura de oxigen pentru parintii ai caror copii sufera de aceasta afectiune

Viata unei persoane care este dependenta de dializa este una complicata, care implica multe eforturi si, totodata, foarte multe interdictii. Atunci cand vorbim de copiii care sufera de aceste afectiuni ale rinichilor, situatia este mult mai greu de gestionat atat de parinti, cat si de pacienti.

De aproape 22 de ani, la Spitalul de Copii "Sf. Maria" din Iasi, exista Sectia de Nefrologie Pediatrica, in cadrul careia parinti din toata regiunea Moldovei isi aduc copiii pentru dializa. In tot acest timp, au fost dializati 202 copii in program cronic si s-au inregistrat 194 de cazuri acute. Totodata, 20 de copii au beneficiat de un transplant de rinichi.

"Functionam de 21 de ani, anul acesta implinim 22 de ani, in noiembrie. Am inceput activitatea cu doi copii, unul care a asteptat montarea sectiei de catre Crucea Rosie Bavareza, in coma fiind. Totul s-a grabit, s-a lucrat zi si noapte, in doua zile s-a montat cam tot ce vedeti acum aici. Intre timp noi am mai trecut prin renovari, iar apoi am avut primul pacient, care a fost un mare succes. Abia dupa doi ani am fost recunoscuti, pana atunci am fost subventionati cu consumabile de catre Crucea Rosie Bavaria, care ne-a adus masini second hand, dar au functionat foarte bine, ani intregi", precizeaza dr. Mihaela Munteanu, specialist in nefrologie pediatrica.

Viata lor se schimba brusc

Situatia copiilor care vin de trei ori pe saptamana la spital pentru dializa este una mai greu de gestionat, iar schimbarile care apar in vietile minorilor in urma aflarii acestei vieti sunt insemnate. La Spitalul de Copii "Sf. Maria" din Iasi sunt adusi pacienti din toata regiunea Moldovei, pentru a beneficia de tratament special si pentru a primi ajutor din partea specialistilor in nefrologie pediatrica.

Totodata, un rol foarte important il are psihologul, care trebuie sa discute cu pacientul si cu familia, pentru a-i ajuta sa se acomodeze cu vestea primita. Medicii considera ca acest capitol ar trebui sa fie mai bine punctat, intrucat este, in continuare, unul deficitar.

"Ce reusim noi sa facem aici e incurajator. Infruntam o boala grava, lucram cu copii care nu inteleg exact ce li se intampla. Daca sunt prea mici nu te intelegi cu ei, daca sunt adolescenti sunt perturbati pentru ca li se schimba toata lumea. Am avea nevoie de un suport psihologic mai intens decat cel de care beneficiem in momentul de fata. Avem un singur psiholog, care e cu jumatate de norma. Este foarte important un psiholog intr-o sectie de dializa, dar in cea pediatrica in special. Trebuie sa stea langa familie si langa pacient, langa copil. Copilul se comporta in alt fel decat adultul. Depinde de ce varsta are, de varsta la care a survenit afectiunea cronica. El se trezeste ca de trei ori pe saptamana trebuie sa vina, sa stea conectat la un aparat, sunt si care vin de la distante mai mari. Am avut si cate 22 de copii in evidenta in acelasi timp. Viata copiilor se schimba foarte mult pentru ca trebuie sa aiba o medicatie", mai spune dr. Mihaela Munteanu.

Transplantul este sansa la o viata normala

De-a lungul timpului, in cei aproape 22 de ani de activitate, 20 de copii au beneficiat de transplant de rinichi. In majoritatea cazurilor este vorba despre un donator din familie, mama sau tatal pacientului.

"Au mai fost si copii transplantati, insa nu cu aceeasi rata pe care ne-am dori-o. Cei mai multi au fost transplantati de la donator indrudit, de la familie, mama sau tata. Misiunea cea mai dificila in aceasta interventie o are anestezistul. Interventia poate deveni dificila. Un chirurg care nu a operat niciodata un copil de 20 de kilograme sau de 15 kilograme nu se va simti confortabil. Atunci ar fi ideal sa coopteze un chirurg pediatru in zona. Pot interveni si alte situatii, alte medicatii pe care noi le manevram in functie de greutate. La copii este vorba intotdeauna de dimensiune", adauga dr. Mihaela Munteanu.





Adauga un comentariu