National

Adrian Nastase, despre prietenia cu Sergiu Nicolaescu: „ne loveam cu palmele pe spate si pe picioare, ca sa nu inghetam…”

Publicat: 06 ian. 2013
1

Fostul premier Adrian Nastase rememoreaza, pe blogul personal, cateva amintiri cu maestrul Sergiu Nicolaescu si publica niste fotografii in care apare alaturi de regretatul regizor.

„Nu stiu de ce disparitia lui Sergiu Nicolaescu mi-a adus aminte de disparitia lui Adrian Paunescu. Aceleasi incercari de a gasi pete pe soclul statuilor din partea unor critici in urma carora nu va ramane mare lucru.

Eu am amintirile mele legate de ce a insemnat el. In primul rand, filmele sale – care mi-au intretinut curiozitatea pentru istoria nationala. Baietii mei, intr-o vreme, urmareau toate filmele lui. I-am spus asta si i-a facut placere. Le-a trimis o caseta cu cele mai importante dintre ele.

Scriam pe blog, in aprilie 2010, atunci cand implinea 80 de ani, ca desi poate mai sunt oameni nemultumiti de un film sau altul, al sau, mi-e imposibil sa cred ca mai exista cineva care sa nu fi zambit nostalgic la vederea Bucurestiului de altadata, care sa nu fi tresarit surprins la rostirea unei replici a comisarului Moldovan sau vreun roman care sa fi invatat ce inseamna patriotism de la Mihai Viteazul sau din Nemuritorii.

Apoi, l-am respectat ca om politic. Am mers pe acelasi drum peste 20 de ani. Uneori l-am aparat impotriva celor care voiau sa-l schimbe din postul de senator de Vrancea sau ii cereau demisia din functiile de la Senat. Alteori, el m-a aparat. A existat o solidaritate intre noi despre care imi este greu sa vorbesc acum”, scrie Nastase pe blogul sau.

Fostul prim-ministru isi aminteste, din inchisoare, ca cineastul era incapatanat si avea un caracter puternic.

„Era tare incapatanat si avea un caracter puternic. Eu l-am admirat intotdeauna chiar daca nu l-am inteles intotdeauna”.

Adrian Nastase isi aminteste de momente petrecute cu Sergiu Nicolaescu, intre care si vizita pe care au facut-o impreuna, in februarie 2004, la militarii romani din Irak.

„Un episod de care imi aduc aminte acum este vizita pe care am facut-o impreuna, in februarie 2004, la militarii romani din Irak. Elicopterul militar cu care calatoream nu avea, practic, usi. In locul lor erau amplasate mitraliere, care erau asigurate de soldati americani, care urmareau orice miscare la sol. Traseul era de fiecare data schimbat, zburam cam la 50 m altitudine, cu teama ca un , dotat cu vreun AG7 putea sa traga, de la sol, in elicopter. In plus imi amintesc, la intoarcere, noaptea, pentru ca elicopterul nu era izolat, a fost un frig ingrozitor. Cu Sergiu Nicolaescu si cu Ioan Mircea Pascu ne loveam cu palmele pe spate si pe picioare ca sa nu inghetam…

Il vedeam des la Parlament. Dar il vedeam, si ca vecin, pe strada Zambaccian. Locuia peste drum de muzeu, foarte aproape de noi. Uneori il vedeam dimineata, la rasaritul soarelui in balconul apartamentului sau, dezbracat pana la brau, ‘sorbind’, cu primele raze ale soare, cu mainile ridicate, energia Universului pe care, apoi, generos, o imprastia in jurul sau.

De la Sergiu Nicolaescu am invatat cum poti sa imbatranesti frumos. Dumnezeu sa-i ierte pacatele si sa-l odihneasca!”, incheie Nastase.
sursa: antena3.ro





Comentarii
Adauga un comentariu