News Flash:

Agentii economici ieseni considera ca Romania are o fiscalitate excesiva

23 Iulie 2001
737 Vizualizari | 0 Comentarii
•"In prezent, in economia romaneasca sunt 20 de taxe si impozite foarte importante, care de altfel exista in toate economiile celorlalte tari si sunt indispensabile", afirma specialistii in domeniu •Tara cu cea mai mica fiscalitate este considerata Turcia (22%), iar Suedia are cea mai ridicata fiscalitate (60%)

In ultimii ani, fiscalitatea excesiva a fost permanent mentionata ca principalul factor al blocajului economic actual. Mai mult, agentii economici se lamenteaza frecvent ca numarul foarte mare al taxelor si impozitelor care sunt in prezent in economia romaneasca le ingreuneaza activitatea. Ba mai mult, pierderile pe care le inregistreaza sunt produse intr-o mare parte de bogata fiscalitate. Pe de alta parte s-ar putea spune ca fiscalitatea in Romania nu ar fi adesea numita excesiva din cauza procentelor ridicate ale taxelor si impozitelor ci, dimpotriva, numarul foarte mare al acestora ar constitui adevarata problema.

La nivel macroeconomic, statele din economia de piata s-ar afla din punct de vedere al fiscalitatii in intervalul 20% si 60%. La partea de jos a scalei, ceea ce inseamna tara cu cea mai redusa fiscalitate, se afla Turcia (22%), iar in partea de sus, cu 60%, se situeaza Suedia. In acest interval, Romania se afla din punct de vedere al fiscalitatii la nivelul de 32-33%, ceea ce inseamna destul de aproape de partea inferioara a scalei. Purtatoarea de cuvant a Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului Iasi, Maria Taran, a afirmat ca "in prezent, in economia romaneasca sunt 20 de taxe si impozite foarte importante, care de altfel exista in toate economiile celorlalte tari si sunt indispensabile. Pe langa acestea, sunt multe alte impozite care se aplica in functie de domeniul de activitate si, de fapt, acestea ii fac pe agentii economici ieseni sa afirme ca Romania are o fiscalitate excesiva. Dar daca tinem cont si de aceasta incadrare a Romaniei pe scala de la 20% la 60% la nivelul de 33% constatam ca la nici la nivel macroeconomic nu suntem considerati o tara cu o fiscalitate foarte mare. De fapt, toate aceasta lamentare a firmelor in legatura cu fiscalitatea porneste de la indisciplina unui numar foarte mare de firme care omit sa-si achite taxele si impozitele catre stat. Fiscalitatea constituie de fapt esenta bugetului public prin sursele financiare mobilizate la dispozitia statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. Aceasta notiune isi gaseste sustinerea in ceea ce inseamna cai, modalitati de procurare a veniturilor la dipozitia statului, dar si din nevoia publica ce solicita o acoperire a cheltuielilor. De fapt, marimea si structura nevoilor publice este cea care determina dimensiunea globala a veniturilor acoperitoare, adica a fiscalitatii. Tinand cont de aceste aspecte se poate spune ca prezenta Romaniei in economia de piata a insemnat in cadrul reformei financiare si unele schimbari importante in problematica bugetelor publice. Structural, cheltuielile publice au ca dominanta intretinerea si functionarea institutiilor publice, adica sustinerea unor domenii sau sectoare de activitate utile societatii, dar care nu produc bunuri materiale, ci presteaza servicii a caror apreciere valorica este mai greu de realizat. Ca atare, Romania a fost in situatia unei schimbari radicale in ceea ce priveste banul public. In locul unei economii centralizate, dominate de proprietatea de stat, a aparut o economie descentralizata cu o reprezentare evidenta a proprietatii private. Astfel, diminuandu-se proprietatea de stat, veniturile din aceasta zona s-au micsorat considerabil, ceea ce a dus la necesitatea unei reasezari a sistemului de taxe si impozite. Fiscalitatea este adesea abordata prin prisma dimensiunilor structurale sau individuale pe care le au diferite categorii de impozite si taxe in totalul veniturilor bugetare sau prin raportarea acestora la produsul intern brut.

Functionalitatea parghiilor financiare si fiscale

Pentru influentarea anumitor procese economice se utilizeaza o diversitate de parghii, dintre care unele au un caracter exclusiv financiar - impozite, taxe, imprumuturi, subventii, transferuri si sunt numite parghii financiare, fiind legate nemijlocit de functia de repartizare a finantelor, in timp ce altele, precum preturile si tarifele, cursul de schimb, nu sunt prinse de acestea, avand un rol economic general si sunt cunoscute sub numele de parghii economice. Parghiile financiare si fiscale sunt folosite pentru a stabili o dependenta directa intre veniturile agentilor economici si personalul salariat, pe de o parte, si contributia acestora la dezvoltarea economico-sociala, pe de alta parte, precum si pentru a determina o legatura tot mai stransa intre fondurile ramase la dispozitia agentilor economici si a populatiei si aportul la dezvoltarea societatii. Obiectivele planului economiei nationale pentru mobilizarea tuturor resurselor de care dispune societatea, actiunea lor, contribuie la accelerarea ritmului de dezvoltare economico-sociala, la optimizarea proportiilor, la realizarea echilibrului material, financiar, valutar, monetar si al resurselor de munca, la utilizarea rationala a tuturor resurselor si la cresterea eficientei economice. Prima cerinta a actualului mecanism financiar si fiscal din tara noastra este functionarea tuturor componentelor vietii economico-sociale pe principiul autofinantarii, al autogestiunii in general. Folosirea parghiilor financiare este subordonata deci autofinantarii agentilor economici, ca veriga de baza in care se desfasoara activitatea economico-sociala. Produsul nou creat si utilizat de fiecare agent economic, respectiv valoarea adaugata neta, trebuie sa atinga asemenea dimensiuni incat sa permita satisfacerea unor cerinte majore ca: alimentarea fondurilor proprii de dezvoltare si stimulare a personalului salariat, a unor participanti la constituirea capitalului firmei, alimentarea fondurilor publice de resurse financiare. Parghiile financiare influenteaza direct structura si nivelul veniturilor si cheltuielilor populatiei, ale agentilor economici si statului. In opinia purtatorului de cuvant al Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului Iasi, Maria Taran, parghiile financiare care ar trebui sa fie utilizate pentru a mai scoate Romania din situatia economica actuala ar trebui sa se indrepte spre agentii economici. "Firmele iesene si nu numai trebui sa primeasca mult mai mult ajutor din partea statului. Statul da diverse taxe si impozite dar nu si legi prin care sa acorde diverse scutiri agentilor economici. In principal, ar fi cazul sa se acorde scutiri de taxe si impozite la inceputul desfasurarii activitatii, perioada de scutire urmand sa varieze in functie de domeniul de activitate al societatii. In momentul acordarii acestei facilitati ar trebui sa se precizeze ca acei care isi vor inceta activitatea dupa expirarea perioadei de gratie vor avea obligatia sa achite taxele si impozitele pentru intervalul in care au fost scutiti", a apreciat purtatoarea de cuvant a Directiei de Finante iesene, Maria Taran.

Fluxul veniturilor si cheltuielilor in economia romaneasca

Finantarea cheltuielilor guvernamentale determinate de propria functionare si de obiectivele urmarite in legatura cu asigurarea de bunuri publice, platile de transfer, stingerea unor datorii acumulate sau stabilizarea macroeconomica se realizeaza din resursele financiare publice procurate sub diferite forme cum ar fi: prelevari obligatorii, imprumuturi rambursabile, ajutoare sau donatii de la entitati internationale sau alte state si care au caracter ocazional, venituri obtinute din vanzarea unor proprietati din patrimoniul propriu catre sectorul privat. In tarile cu economie de piata functionala, majoritatea formelor moderne de prelevare fiscala se realizeaza din veniturile individuale aflate sub o varietate de forme: realizate, repartizate, consumate, economisite, care prin agregare pe o perioada de un an constituie venitul national al unei tari. In urma prelevarilor printr-un anumit sistem de impozite si taxe se modifica practic distributia veniturilor in societate, schimbare care la randul ei antreneaza modificari in alocarea resurselor. Spre exemplu, daca piata functioneaza cu un randament optim atunci o modificare a distributiei veniturilor va provoca pierdere de eficienta. Drept urmare, chiar daca functia principala a statului este de finantare a actiunilor publice, se produc involuntar efecte economice si sociale prin accentuarea sau diminuarea diferentelor in distributia bunurilor create intre indivizii societatii. Prin folosirea prelevarilor fiscale in scop preponderent de procurare a resurselor financiare publice sau pentru realizarea altor obiective economice si sociale prin provocarea in mod voluntar a anumitor efecte finale, argumentate prin conceptii ideologice diferite, se apreciaza caracterul interventionist sau neinterventionist al statului in economie. Indiferent insa de acest caracter, in proiectarea sistemelor fiscale moderne se are in vedere interdependenta dintre obiectivele stabilite si efectele directe sau indirecte care pot fi provocate si imprastiate in economie prin accentuarea sau diminuarea fie a rolului financiar, fie a celui economic sau social si care nu pot fi neglijate. Prin prelevarea unei parti din venituri, statul influenteaza deciziile consumatorilor care sunt determinate in mare parte de venituri, precum si ale agentilor economici care isi optimizeaza productia la o restrictie bugetara data a veniturilor. Rezultatul deciziilor consumatorilor si al agentilor economici se reflecta in pretul negociat in procesul tranzactiei, respectiv pretul de echilibru dintre cerere si oferta. Prin prelevarea unei parti din venituri aceste decizii se schimba si, implicit, pretul de echilibru in noile conditii ale restrictiei bugetare. Conventional se porneste de la veniturile realizate de gospodarie care sunt destinate pentru consum si pentru economii. Cheltuielile de consum sunt efectuate pe piata bunurilor de consum unde, in procesul tranzactiei, devin venituri pentru intreprinderea care a vandut bunurile respective. Economiile gospodariei sunt oferite pe piata de capital in scopul obtinerii veniturilor din dobanzi. De aici, se transforma in fonduri pentru investitii de unde devin cheltuieli pe piata bunurilor de investitii si, concomitent, venituri pentru intreprinderea producatoare de astfel de bunuri. Venitul total brut realizat sta la baza acoperirii costurilor de exploatare ale intreprinderii. Din acesta se calculeaza si se deduce partea aferenta amortizarii capitalului investit, iar din diferenta ramasa se cumpara prestatia fortei de munca, bunuri de capital si alte mijloace de pe piata factorilor de productie. Platile de transfer catre persoanele fizice sau intreprinderi pot fi interpretate ca impozite negative avandu-se in vedere caracteristica fundamentala "cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa" din partea gospodariei si a intreprinderii. Platile de transfer intregesc veniturile gospodariei sau ale intreprinderii sub forma asigurarilor sociale, alocatiilor sau ale subventiilor pe produse si pe activitati. In realitatea economica, impozitele pot fi echivalente, desi in practica fiscala ele au caracteristici tehnice diferite. Efectul impozitarii asupra fluxurilor de venituri si cheltuieli din circuitul economic este rezultatul a doua componente fundamentale si anume, o componenta economica rezultata din echivalenta dintre costul factorilor de productie si veniturile realizate de gospodarie pe de o parte, iar pe de alta parte, dintre cantitatea de produse cumparate de gospodarie si vandute de intreprindere la preturi convenite pentru factori si produs. Cea de a doua componenta este de comportament individual, rezultata din confruntarea dintre constrangerea economica (venitul) pe de o parte, iar pe de alta parte, a existentei sau nu a posibilitatilor de decizie alternativa.

Taxele si impozitele bugetului de stat dau bataie de cap firmelor iesene

•Datoriile firmelor iesene la bugetul statului se ridica la circa 935 de miliarde lei

Bugetul public are in componenta bugetul de stat, cele locale, bugetul asigurarilor sociale, precum si cel al fondurilor speciale. Trei impozite, la care, de altfel, agentii economici ieseni inregistreaza cele mai mari datorii, formeaza in proportie de circa 90% veniturile bugetului de stat. Cele trei corvoade pentru firmele iesene sunt: impozitul pe salarii, impozitul pe profit si taxa pe valoarea adaugata. Bugetele locale se constituie in proportie de 40% din taxele si impozitele locale, dupa care urmatoarele surse de finantare sunt taxele de timbru si transferurile de la bugetul de stat. In ceea ce priveste bugetul asigurarilor sociale, acesta se constituie in principal din contributia salariatilor si a firmelor. Astfel, datoriile agentilor economici ieseni la bugetul de stat au fost, la sfarsitul lunii mai, cu 55 de miliarde lei mai mari decat cele din aprilie. In cadrul acestei sume, cea mai mare pondere o au debitele propriu-zise, majorarile de intarziere fiind estimate la 22 de miliarde lei. In prezent, datoriile firmelor iesene la bugetul statului sunt estimate la impresionanta valoare de 935,1 miliarde lei, suma la care se adauga si 632 de miliarde lei constituind majorarile de intarziere aferente. Pe primul loc in topul debitelor se afla impozitul pe profit, valoarea acestuia fiind estimata la 104 miliarde lei, iar sumele calculate in plus pentru neachitarea in termenele legale la 106 miliarde lei. Locul al doilea este ocupat de TVA, cu un debit de peste 500 de milioane de lei, pozitiile urmatoare fiind ocupate de catre impozitul pe salariu, accize, precum si alte impozite. Reprezentantii Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului Iasi apreciaza ca nu toti contribuabilii au depus declaratiile si deconturile de impunere, fapt care a dus la calcularea cu greutate a acestor debite. Astfel, din cei 20.125 de contribuabili ieseni doar 9.055 au depus declaratiile, ceea ce reprezinta 45% din totalul platitorilor activi. Atat in perioada anterioara cat si in viitor, reprezentantii Directiei de Finante urmaresc intocmirea titlurilor executorii pentru debitele neachitate la termen in vederea inceperii procedurii de executare silita. Directorul general al Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului Iasi, Victorel Lupu, a precizat ca "intampinam mari neplaceri in actiunile de executare silita. Astfel, una din cele mai importante actiuni de executare, poprirea pe contul bancar, este foarte dificil sa o punem in aplicare deoarece depistam foarte greu conturile in care agentii economici au bani. Astfel, o firma are posibilitatea sa-si deschida conturi la mai multe banci, insa, in mod teoretic, ar trebui sa anunte Directia de Finante in cel mult cinci zile de la aceasta actiune. Cei care nu respecta aceasta prevedere raman practic nesanctionati deoarece prevederile legale in vigoare prevad amenzi insignifiante. Astfel, o persoana fizica ce nu comunica Directiei de Finante, in cinci zile, banca la care si-a deschis noul cont primeste o amenda cuprinsa intre 100.000 de lei si 300.000 de lei, iar persoanele juridice care se sustrag aceleiasi obligatii este sanctionata cu o suma cuprinsa intre 300.000 de lei si un milion de lei".
Pagina realizata de Cornelia LAZARESCU
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1438 (s) | 24 queries | Mysql time :0.022252 (s)