News Flash:

Alaturi de Hillary si Norgay - Un iesean pe acoperisul lumii

15 Iulie 2003
1362 Vizualizari | 0 Comentarii
•Calatorie in inima Nepalului alaturi de cel mai experimentat alpinist roman •Vladimir Condratov, unul dintre membrii expeditiei care l-au insotit pe romanul Ticu Lacatusu, in Nepal, povesteste cu emotie marea aventura a vietii sale Himalaya reprezinta pentru multi alpinisti ai lumii un vis frumos. Pentru Vladimir Condratov acest vis a devenit, insa, realitate, in momentul in care s-a gandit, impreuna cu o serie de prieteni inimosi, printre care s-a numarat si romanul Ticu Lacatusu, la ideea ascensiunii unuia dintre cei mai dificili masivi muntosi din Nepal si din lume. Intreaga expeditie a durat trei saptamani, fiind organizata de cea mai puternica agentie din Nepal. Plecarea a avut loc pe data de 8 mai din Aeroportul Otopeni, pe ruta Viena - Kathmandu. Echipajul a fost format din romanul Ticu Lacatusu, Viorel Amzaroiu si Vladimir Condratov. Primele zile au fost doar un prilej de acomodare cu clima, viata si traditiile nepalezilor, cat si pentru vizitarea unor obiective turistice sau efectuarea ultimelor cumparaturi. "Dupa prezentarea tuturor participantilor, la sedinta tehnica ne-am dat seama ca vom avea de "luptat" alaturi de cateva nume mari ale alpinismului mondial, cum ar fi: Stipe Bozic (Croatia), Victor Groselj (Slovenia), Vladimir Shataev (Rusia)", a precizat Condratov, partenerul experimentatului Ticu Lacatusu. La 6.000 de metri Aventura propriu-zisa a inceput din localitatea Lukla, situata la 2.840 metri, unde membrii expeditiei au ajuns cu un avion usor. De acolo, drumul spre tabara de baza a fost parcurs in circa 6 etape de cate o zi, echipa innoptand la Phakding (2.650 m), Namche Bazar (3.440 m), Khumjung (3.790 m), Dole (4.040 m) si Machermo (4.450 m). Tabara de baza a fost instalata pe Valea Machermo la 4.600 m, iar tabara avansata, pe marginea ghetarului Machermo, la 5.200 de metri. Pe tot parcursul marsului de apropiere, Condratov si colegii sai au fost insotiti de serpasi si ajutati de porteri platiti pentru caratul bagajelor si a echipamentului comun necesar expeditiei. "Pana acum, in cariera mea scurta de alpinist amator am avut ocazia sa escaladez varfuri si pereti, stanci si gheata, trasee usoare si foarte dificile, in catarare libera sau artificiala, dar nimic ce depaseste 3.000 de metri. Despre alpinism am citit articole, am vazut filme si chiar am avut sansa sa-l ascult pe Ticu Lacatusu, cel mai experimentat catarator roman, povestind despre realizarile sale. Atunci, am simtit nevoia ca trebuie neaparat sa particip la incercarea sa de a urca in premiera mondiala, un varf de peste 6.000 de metri, din Himalaya", a povestit cu emotie, Condratov. Salbaticia Nepalului Peisajele din Nepal sunt deosebite. Vremea poate fi blanda dimineata, dar in mai putin de o ora poate fi de nerecunoscut, cu vant puternic sau viscol. Totul este un amalgam de paduri verzi, pajisti inflorite, rauri tumultuoase, cascade, versanti de stanci abrupte, pante line cu zapada sau gheata. La tot pasul te impresioneaza simplitatea vietii serpasilor, cu casutele lor minuscule, de unde probabil si vesnicul lor zambet de pe fete. Din cauza musonului care aduce vara ploi si ninsori abundente, lunile cele mai bune pentru practicarea turismului si alpinismului in Nepal sunt - aprilie, mai, octombrie sau noiembrie. Desi vremea este atat de frumoasa, in tabara de baza avansata, membrii expeditiei au fost de multe ori nevoiti sa foloseasca bocanci de plastic si haine calduroase. Aerul rarefiat si insuficienta oxigenului si-a spus de multe ori cuvantul, unii dintre cataratori avand de multe ori simptome ale raului de altitudine: dureri de cap, ameteli si greata sau lipsa poftei de mancare, care necesita tratarea imediata sau coborarea la altitudini mai joase. Cauza aparitiei acestor simptome este in toate cazurile - insuficienta aclimatizare a organismului la conditiile de altitudine. La peste 5.000 m efortul necesita o respiratie mai frecventa si mai profunda, miscarile cataratorilor fiind din ce in ce mai lente. Dupa o tura de recunoastere s-a ales si prima echipa, din care au facut parte romanii Ticu si Mardare. Cei doi si-au ales sa escaladeze peretele sudic al varfului Machermo-Pharilapcha, de 6.017 m. Escaladarea acestui varf dificil a necesitat, insa, folosirea de pitoane si frienduri pentru asigurare. Portiunea finala a fost urmata de o panta relativ usoara de zapada la baza unui ghetar suspendat sub varf. Echipamentul folosit la ascensiune a fost format din pioleti si coltari, corzi, pitoane de stanca si gheata, frienduri sau nuci, bucle diverse si carabiniere, iar pentru o eventuala innoptare in traseu, echipajul a luat butelii de rezerva, saci de dormit si de bivuac, folii de supravietuire, plus mancare si apa. Intreaga ascensiune s-a terminat la circa 100 m sub varf, din cauza viscolului puternic si a cetii, care a durat impreuna cu coborarea, cam 15 ore. Medaliat de Printul Nepalului Retragerea s-a facut in rapeluri succesive pe aceeasi ruta. Ceilalti participanti la expeditie, desi aveau o bogata experienta de altitudine, au ales sa urce pe un traseu amenajat de serpasi, alte variante fiind considerate imposibile. Premiera este, astfel, considerata ca fiind cel mai dificil traseu realizat de romani in Himalaya. Pericolele obiective din zona au fost in special furtunile si caderile de pietre sau prabusirea de bucati din ghetarii suspendati, avalansele cu zapada fiind mai rare. La intoarcerea expeditiei in Kathmandu, organizatorii au pregatit numeroase surprize. S-au organizat astfel, timp de trei zile, Festivitatile Jubileului de Aur (50) al Everestului, la care cataratorii romani au participat alaturi de celebritati precum Edmund Hillary, Reinhold Messner, Jamling Tensing Norgay, Junko Tabei si altii. Programul a cuprins, printre altele, un tur al orasului intr-un cortegiu condus de Hillary, care a fost aclamat exact ca la intoarcerea de acum 50 de ani, de pe Everest. Organizatorii au mai pregatit conferinte de presa si adunari ale unor Asociatii Internationale de Alpinism, o actiune de plantare de pomi in Parcul Memorial al Alpinistilor din Kakani, dineuri si Simpozionul Everestului, unde nemteanul Ticu Lacatusu a primit o medalie de la Printul Nepalului. Bucuria revenirii acasa Zborul de intoarcere in tara a fost incarcat, pe de o parte, de bucuria revenirii acasa, iar pe de alta parte, de o usoara tristete, pentru faptul ca membrii expeditiei se despart de acel taram de vis si de legenda, in care totul are o alta dimensiune, iar timpul parca sta in loc pentru a pastra cat mai mult din farmecul perioadelor trecute. "Am demonstrat ca Himalaya poate deveni dintr-un vis, o realitate, iar cu putina ambitie si pregatire se pot realiza lucruri frumoase. Insa, pentru marile incercari e nevoie de experienta indelungata la altitudine, dobandita in mod treptat. Toata expeditia s-a incununat intr-o traire unica, greu de descris in cuvinte, dar care poate astepta candva o repetare", si-a exprimat speranta Vladimir Condratov. Nicu SAMSON
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1575 (s) | 22 queries | Mysql time :0.038132 (s)