Alertă la Cernobîl! Unul dintre reactoare a început să aibă fisiune nucleară! Ar putea fi generată incă o explozie

Momente tensionate la 35 de ani de la explozia de la Cernobîl. Vorbim despre faptul că cercetătorii au observat faptul că unul dintre reactoare a început să aibă fisiune nucleară. Acest lucru ar putea duce la generarea unei explozii.

Cercetătorii numesc acest lucru ca un ” jar într-o groapă pentru grătar”. De altfel, cercetătorii vor efectua mai multe investigaţii pentru a stabili dacă reacţiile se vor distruge de la sine sau vor necesita intervenţii extraordinare pentru prevenirea unui alt accident.

Reactorul de la Cernobîl a început să aibă fisiune nucleară

Neil Hyatt, cercetător şi chimist cu materiale nucleare la Universitatea din Sheffield susţine faptul că reactorul care are fisiune nucleară se comportă ca un jar într-un grătar. De altfel, senzorii care au detectat acest lucru urmăresc o creștere a numărului de neutroni care circulă dintr-o cameră inaccesibilă. Acest lucru a fost raportat incă de săptămâna trecută de Anatolii Doroshenko de la Institutul pentru Probleme de Siguranță a Centralelor Nucleare (ISPNPP) din Kiev, Ucraina

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

„Există multe incertitudini”, spune Maxim Saveliev al ISPNPP.

„Dar nu putem exclude posibilitatea unui [accident]”. Numărul de neutroni crește încet, spune Saveliev, sugerând că managerii mai au câțiva ani pentru a afla cum să înăbușe amenințarea.

Orice remediu pe care el și colegii săi îl vor găsi vor fi de un interes deosebit pentru Japonia, care face față consecințelor propriului său dezastru nuclear de acum 10 ani la Fukushima, notează Hyatt. „Este o magnitudine similară a pericolului.”

Accidentul de la Cernobîl este cel mai grav accident nuclear din istorie

Pe data de 26 aprilie 1986, nucleul reactorului de la Unitatea Patru de la Cernobîl s-a topit. A curs în camerele subsolului halelor reactorului și s-a întărit în formațiuni numite materiale care conțin combustibil (FCM), care sunt încărcate cu aproximativ 170 de tone de uraniu iradiat – 95% din combustibilul original. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60 % din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.

Sarcofagul din beton și oțel numit Adăpost, ridicat la 1 an după accident pentru a adăposti rămășițele Unității Patru, a permis apei de ploaie să pătrundă. Deoarece apa încetinește, sau moderează, neutronii și, astfel, își mărește șansele de lovire și despicare a nucleelor de uraniu ploile ar duce uneori la creșterea numărului de neutroni.

După o ploaie din iunie 1990, un om de știință de la Cernobîl, care riscă expunerea la radiații pentru a intra în sala reactorului deteriorat – a intrat și a pulverizat soluție de azotat de gadolinium, care absoarbe neutroni, pe un FCM de care el și colegii săi se temeau că ar putea să fie critic. Câțiva ani mai târziu, fabrica a instalat aspersoare de azotat de gadolinium pe acoperișul adăpostului. Dar spray-ul nu poate pătrunde în mod eficient în unele camere de la subsol.

Nu există vreo şansă de producere a unui accident similar

De altfel, cercetătorii afirmă faptul că există posibilitatea producerii unui incident nuclear dar că nu există nicio şansă ca acesta să fie o repetare a catastrofei din 1986, atunci când explozia şi focul au trimis un nor radioactiv peste Europa. Totuși, notează Saveliev, deși orice reacție explozivă ar fi conținută, ar putea amenința cu dărâmarea unor părți instabile ale adăpostului șubred, umplând cu praf radioactiv.

Abordarea amenințării nou demascate este o provocare descurajantă. Nivelurile de radiații din 305/2 împiedică apropierea suficientă pentru a instala senzorii.