Titlurile zilei

Alexandru Burlacu este coautor la cea mai mare expoziție în aer liber din lume! Tânărul ieșean este cunoscut pentru sculpturile expuse în oraș

Publicat: 18 aug. 2022
barbat cu masca de praf
Alexandru Burlacu este co-autor la cea mai mare expoziție în aer liber din lume

Alexandru Burlacu este unul dintre cei mai apreciați artiști plastici din Iași. Acesta este coautor la cea mai mare expoziție în aer liber din lume, Via Transilvanica, și autorul mai multor sculpturi expuse în centrul Iașului de-a lungul timpului

Tânărul artist din Iași, Alexandru Burlacu, s-a făcut remarcat încă de pe vremea studiilor universitare pentru stilurile multiple pe care le poate aborda în creațiile sale. Prin muncă și devotament, acesta a ajuns să își expună lucrările pe străzile orașului Iași și nu numai. Alexandru Burlacu este coautor la cea mai mare expoziție în aer liber din lume. Proiectul se află pe Via Transilvanica și a fost executat în peste 4 ani de zile de muncă.

Tânărul ieșean, coautor la cea mai mare expoziție în aer liber din lume

Unul dintre proiectele de suflet ale lui Alexandru Burlacu este cea mai mare expoziție în aer liber din lume. Acesta a lucrat timp de 4 ani, împreună cu alți artiști plastici, pe Via Transilvanica, unde a făcut câte o sculptură unicat pentru fiecare kilometru de drum.

„Cel puțin datorită implicării și volumului uriaș de muncă, pe parcursul a mai bine de patru ani, lucrările realizate de mine pe Via transilvanica sunt cele pe care le consider «de suflet». Un drum turistic, marcat cu borne unicat, din kilometru în kilometru, în total 1.400 de kilometri, de la Drobeta-Turnu Severin, pe Dunăre, la Mănăstirea Putna, aproape de granița de nord. Se pare că este deja cea mai mare expoziție în aer liber din lume!”, povestește Alexandru Burlacu, artist plastic.

Artistul este pasionat de tot ce ține de arta plastică, dar îmbină această pasiune cu sportul în aer liber, muntele și ciclismul.

„Ca hobby am arta, bineînțeles, dar fac și trasee turistice, drumeții, pe jos sau pe bicicletă. De asemenea, fotografia înseamnă pentru mine și expresie artistică, nu doar un important instrument de lucru”, menționează Alexandru Burlacu.

Parcursul unui student al Facultății ieșene de Artă Plastică

Alexandru Burlacu poate spune că și-a găsit liniștea în arta plastică. Acesta a început de la o vârstă fragedă să deseneze și talentul său a fost descoperit de către educatoarea de la grădiniță.

„Mă recunosc, de când mă știu, drept o fire mai retrasă, așa încât îmi regăseam refugiul în desen. Primele amintiri în acest sens le am de la grădiniță. Primisem de la unchiul meu niște foi mari pe care m-am apucat să mâzgălesc și mamei i s-a atras atenția de către educatoare să se ocupe de înclinația mea… Lucram și pe foi de xeroxuri, cu pixul, cu ce apucam”, povestește Alexandru Burlacu.

Cu toate că pasiunea sa a pornit de la desen, în timpul facultății i s-a modificat traiectoria către sculptură, unde a excelat.

„Inițial, m-am orientat pe grafică, dar la liceu m-am trezit repartizat la grupa de pictură. La facultate, o fată pe care o îndrăgeam m-a convins să dau la sculptură… și iată o altă direcție cu care m-am acomodat. Dar de desenat desenez și acum, lucrez în continuare și grafică” explică artistul.

Alexandru este recunoscător profesorilor de la Universitatea de Artă „George Enescu” (UNAGE) Iași pentru îndrumarea de care a avut parte.

„Despre studiile la Universitatea Națională de Arte «George Enescu» Iași pot spune că nu toți profesorii te sprijină la fel. Important este să îi găsești pe aceia în care să ai bază. Și eu am găsit. De fapt, un singur profesor m-a trimis constant la treabă, începând chiar din prima zi, pe baza schițelor mele de proiect – acestuia îi sunt îndeosebi recunoscător”, declară Alexandru Burlacu.

Muza unui tânăr artist, un personaj principal în povestea sa

Clișeul clasic în cazul artiștilor plastici este nevoia publicului de a cunoaște muza din spatele operelor de succes. Alexandru are ca muză partenerul său de drumeții, de viață și de aventuri, cățelul său, Axa, un husky simpatic. Dincolo de asta, artistul se inspiră din sentimentele puternice pe care le identifică în jurul său, traumele și suferințele semenilor săi.

„Axa, dragul meu husky, are, într-adevăr, un rol special. Dar cred că masca sub care căutăm să ne ascundem este pentru mine punctul de plecare cel mai obișnuit. Sunt cam sensibil la traume, ale mele sau ale altora, camuflate sau nu…  Mi-aș dori să se știe că arta contemporană are rigorile și subtilitățile ei. Dacă va exista mai multă strădanie ca să-i fie descifrat limbajul, atunci toată lumea, public și artiști, va fi, cred, câștigată. În orice caz, încerc să fiu cât mai «digerabil», fie că lucrez în figurativ, fie că nu“, explică artistul.

Artistul a colaborat cu diverse galerii din Iași și din țară, dar s-a făcut remarcat printr-o expoziție din cadrul Universității de Artă „George Enescu” Iași, unde a fost și premiat pentru lucrarea „Călăuză spre echilibru”, fiind una dintre cele mai celebre opere de-ale sale ce a fost expusă un timp îndelungat pe Strada Lăpușneanu.

„Mai întâi, am lucrat mult în timpul studenției, am participat la expozițiile colective, unde am fost remarcat, apoi și premiat. O colaborare a UNAGE Iași cu Muzeul Unirii a dus la expunerea îndelungată a lucrării mele «Călăuză spre echilibru» pe Strada Lăpușneanu, în poarta muzeului. Voluminoasă, ea a constituit un reper vizual și mi-a asigurat un început de notorietate. S-au adăugat altele: o lucrare, «Omul între spațiu și vis» (care se află în prezent pe locul amintit mai sus), o alta la Aeroportul Timișoara, o primă sculptură fiind achiziționată de către Consiliul Municipal din Vaslui”, povestește artistul plastic.

Alexandru Burlacu este unul dintre tinerii ieșeni care pot aduce un nou suflu în arta contemporană. Acesta este coautor la cea mai mare expoziție în aer liber din lume și unul dintre puținii artiști ai căror opere au rămas pe străzile din Iași, ca un „monument” organic.




Comentarii
  • Felicitări, domnule Burlacu. Cu doar câteva zile în urmă s-au împlinit 5 ani de la vernisajul celor 11 lucrări realizate în Tabăra Națională de Sculptură de la Pașcani. Dumneavoastră ați fost printre cei 11, din Iași, București, Cluj și Timișoara care ați înnobilat Urbea de pe Siret, sub conducerea maestrului Ilie Bostan. În calitate de pășcănean și de inițiator al acestei nobile acțiuni, vă mulțumesc tuturor. Dar să ne amintim ce atitudine au avut unii consilieri locali la acea vreme, cei care inițial s-au opus, ducând în derizoriu o inițiativă benefică orașului feroviar: Claudiu Bodoașcă: „Peste tot sunt buruieni și noi punem statui”! Sorin Olariu: „A mai fost o atfel de tabără (?), în trecut, și am rămas cu niște opere de artă abandonate în fața fostului Club al Copiilor”. Andrei Râznic: „Asta ne lipsește nouă, niște bolovani!”(aprox). Primarul Dumitru Pantazi i-a atenționat: „Cultura costă bani și nu aduce bani, ci beneficii de ordin moral”. Asăzi acea adevărată galerie de artă în aer liber, din fața Primăriei și Catedralei, constituie o bogăție artistică a orașului. Mulțumiri Prof. Ilie Bostan, mulțumiri tânărului maestru Burlacu și celor zece colegi ai săi. Mă bucur că se confirmă previziunea mea exprimată ca replică…cârcotașilor: „Peste ani, vom mai auzi de acești tineri și va trebui să vă cereți scuze pentru circumspecțiile voastre”. Iată, că a sosit vremea.

Adauga un comentariu