News Flash:

Am fost amanta si nu regret. Inca imi e prieten bun

21 Aprilie 2017
2691 Vizualizari | 1 Comentarii
Stigmatizarea celei ce traieste cu un barbat insurat vine din partea… sotiilor. Chiar si asa, unele dintre noi, nu avem nicio intentie sa le luam barbatul. Am fost amanta pentru ca mi-a placut de el. De ce era disponibil… nu mai e problema mea.



Din vorba in vorba in pat…



Pe Alex l-am cunoscut prin niste prieteni, intr-o seara petrecuta in club. Ce-i drept, nu ma omor cu mersul prin cluburi, dar in seara aceea aveam chef sa ies din casa si sa fac… altceva. Si am reusit, cu certitudine, sa fac „altceva”.



Totul se intampla acum 5 ani, cand aveam 30, eram single si aveam mai multe joburi freelance. Uneori aveam timp liber nu nemiluita (spre disperarea bugetului personal), alteori aveam atat de multe deadline-uri la un loc, incat 24 de ore pe zi nu imi ajungeau.



Pe scurt, aveam o existenta destul de haotica. Mai mult, ieseam destul de rar: uneori nu aveam timp, alteori nu aveam bani.



Iar cand ieseam, incercam parca sa recuperez o viata care imi lipsea: socializam, radeam, dansam… ma simteam libera.



Alex avea 38 de ani atunci si l-am remarcat in grup pentru ca era centrul atentiei. Mie mereu mi-au placut oamenii care au incredere in ei insisi, care rad mult si sunt expansivi. Asta e, imi place galagia.



Uneori, si eu sunt galagioasa. Si chiar mi-as dori sa am mereu toate cuvintele la mine pentru a fi sufletul unei conversatii. Din pacate, deseori imi lipseste acest dar. Mai ales atunci cand am nevoie de el. Ciudat, nu? Am terminat facultatea de Litere, totusi…



Revenind la Alex, din doua replici am reusit sa constat ca este istet (daca nu chiar inteligent), ca are umor… si verigheta. Primele doua mi-au placut, pe cand a treia… (sa inceapa aruncatul cu pietre) nu m-a deranjat prea tare.



De ce? Pentru ca relatiile din jurul meu sunt in majoritatea lor prabusite, cuplurile tin mai mult la poza publica decat la viata lor reala, iar eu am crescut cu un tata dedicat promiscuitatii.



Ma rog, „am crescut” e mult spus. Parintii au divortat, iar pe mine m-a crescut mama. Cum? Minunat!



Spunandu-mi mereu ca nu sunt frumoasa, sa nu ma bazez pe asta, ca sunt cam grasuta (deh, asta e constitutia mea) si ca… seman cu nemernicul de tata. Iar intre pozitia ei de victima si viata plina de libertati a tataui meu, ghici cu ce am ales sa ma identific…



Cu Alex am vorbit toata seara. Aveam multe preocupari comune. Nu era chiar o discutie de club, dar intre psihologie si filozofie, m-a invitat a doua zi la o cafea. Am acceptat. Iar cafeaua de a doua zi a inclus conversatia, pranzul si sexul de dupa.



De ce? Pentru ca m-a atras precum lumina unei flacari. Eu, evident, fiind o molie. Probabil sotiile ar fi de acord cu aceasta comparatie prin care eu sunt creatura care distruge… tesaturile pe care le poarta.



Friends with benefits
 

E o sintagma des intalnita. Nu aveam o relatie cu Alex, nu ne scriam (chiar) zilnic, dar eram apropiati. Descopeream atat de multe lucruri in comun, incat putea fi „cea mai buna prietena a mea”.



Si eram atrasi unul de libertatea celuilalt. Eu de degajarea cu care se manifesta exact asa cum este, el de gandirea mea lipsita de criterii de etichetare. Nu le am, nu le-am avut niciodata.



Traiesc dupa principiul „daca te face fericit, nu te opri”. Gresit sau nu, am parcurs momente frumoase impreuna. Iar sexual eram la fel de deschisi asteptarilor si dorintelor celuilalt. Fara limite, fara pudoare, fara judecati.



Fantezii? Desigur! Oho.. si inca destule. Tocmai pentru ca puteam vorbi deschis despre orice, eram deschisi si sexual sa experimentam ce ne trecea prin minte. Aveam aseptari? Niciuna.



Nu voiam sa fie mai mult timp cu mine, nu imi doream „o altfel de relatie cu el”, nu voiam sa „ma aleaga” pe mine. Era suficient cat era. Si nu, nu am niciun regret.



La un moment dat, iesind cu acelasi grup de prieteni, i-am cunoscut si sotia. Si chiar am placut-o. Am conversat cu ea, m-a adaugat pe Facebook, am ras de cateva ori impreuna.



Iar daca va asteptati sa fi simtit vreo „superioritate” datorita secretului meu, va inselati amarnic. Ei doi impreuna aveau altceva. Ceva ce nu cautam. Am simtit fix ce simti pentru un prieten pe care il vezi cu o persoana care il iubeste. Te bucuri pentru el.



Ramanem prieteni



Eu una, am ramas prietena cu fostii mei iubiti. Si da, am avut parte si de despartiri mai dure, de certuri, de nemultumiri. Nu am inselat cat timp am facut parte dintr-o relatie si nu mi s-a intamplat decat o singura data sa fiu inselata. Dar nu acesta a fost motivul despartirii de acel iubit.



Nu cred prea mult in monogamie, cred insa in respectul pe care il arati unui partener. Si in lucrurile care intaresc suficient un cuplu pentru a putea depasi o eventuala infidelitate.



Ce ar fi crezut sotia lui daca ar fi aflat? Are rost sa ma gandesc? Nu a aflat nici pana azi. Eu am plecat din tara acum 2 ani, iar relatia cu Alex se desfasoara acum on-line. Uneori ne scriem, ne povestim diverse… suntem prieteni. Uneori, imi scrie si sotia lui sa vada cum o mai duc.



Nu am niciun regret pentru ce a fost. Nu am profitat de el, nu i-am stricat relatia. Da, uneori o mai insala pe sotia lui. Asta este el. Iar eu stiu, pentru ca imi povesteste. Pentru ca nu-l judec.



O prietena il cunoaste si stie ca „nu e usa de biserica”. Evident, nu stie ca si eu am zgaltait usa aceea. Dar este teribil de montata cand vine vorba despre judecati de valoare. „Este un nemernic!” sau „Are probleme psihice!”. Cam astea sunt etichetele ei.



Ea, care de altfel, este intr-o relatie minunata cu Sorin, care o inseala frecvent. Dar pe care il da exemplu de moralitate. „Nu toti barbatii pot fi ca Sorin al ei.” Pe naiba.



Uneori, ne dorim atat de mult relatia in care suntem, incat suntem foarte dispuse sa inchidem ochii la ce se intampla in realitate. Iar cand suntem puse in fata adevarului, ne declaram socate. „Cum, Sorine?”.



Este alegerea fiecaruia cum vrea sa isi traiasca viata. Eu m-am simtit bine alaturi de un prieten. Am reprezentant unul pentru celalalt fix ce aveam nevoie intr-un anumit moment al vietii.



Personal, chiar daca Sorin este un „desfranat”, este o persoana mai interesanta si placuta de avut in preajma decat prietena mea, care eticheteaza tot ce misca.



Pana la urma, pe tine ce te face fericit? Ce reguli ai incalca pentru binele tau personal? Si, foarte important, in ce domeniu te simti moralitatea intruchipata si o veritabila autoritate, incat sa arunci primul cu pietre? Hm?
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ramanem prieteni
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Nick  | #600705
O sa mai fii amanta de 2-3 ori, te vei invata cu acest statut, dupa care vei ajunge o zdreanta. E bine, e rau???
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1682 (s) | 22 queries | Mysql time :0.045122 (s)