News Flash:

Amnistie si gratiere pe protocoale?

16 Septembrie 2018
619 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6559 RON (+0.0040)
USD: 3.9517 RON (-0.0226)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Sorin Rosca Stanescu 1

La inceput, a fost doar unul. Un singur protocol. Mare si lat. Incheiat intre Serviciul Roman de Informatii si Parchetul General. Apoi, institutia domnului Hellvig a mai numarat o data. Si au aparut cateva. Numaratoarea s-a transformat in sport national. Unde am devenit la un moment dat campion. Avansand, spre stupefactia generala, o cifra de peste 60. Intre timp, Eduard Hellvig a mai facut o data inventarul. Si s-au strans peste 150. Ulterior, Claudiu Manda, seful Comisiei parlamentare de control a SRI, a precizat ca din 565 de protocoale sau acorduri semnate in decursul timpului, astazi mai sunt active 337. Acum se pune intrebarea, ce facem cu ele? Cum procedam?

Consiliul Suprem de Aparare al Tarii, sub presedintia lui Traian Basescu, a inventat un nou mecanism infernal prin care ex-presedintele sa-si poata subordona cat mai mult din societate, fireste, ingenunchiind democratia, subordonand Justitia si incalcand cat se poate de substantial Constitutia. Iar acest mecanism a insemnat, nici mai mult nici mai putin decat o dublare a ceea ce intelegem prin stat.

Statul paralel a fost creat in baza unei legislatii paralele. CSAT, care nu face parte dintre organele legiuitoare, practic a legiferat. In paranteza fie spus, a mers atat de departe cu legiferarea, incat a creat pana si institutii cu ajutorul carora a intarit, dand puteri discretionare, organizatiilor de forta. Cel mai concludent exemplu si, in acelasi timp, cel mai revoltator este autoritatea din subordinea SRI, care a efectuat in toti acesti ani interceptari, fara sa fi existat vreo lege care sa ii autorizeze existenta. Ca urmare, absolut toate interceptarile facute de-a lungul acestor ani de catre SRI, fie ca au fost autorizate, fie ca nu au fost autorizate, sunt la fel de ilegale. Dar sa inchidem aceasta paranteza si sa revenim la oile noastre.

Tot asa, o hotarare CSAT de pe la inceputul domniei lui Traian Basescu a stabilit la fel de ilegal ca SRI poate incheia protocoale cu diverse institutii. Asadar o decizie ilegala a CSAT s-a aflat la baza a 337 de documente la fel de ilegale. Toate aceste documente ilegale, in epicentrul carora s-a aflat principalul serviciu secret al tarii, transformat in politie politica, au constituit o uriasa panza de paianjen, care a capturat, rand pe rand, incepand cu Procuratura si Justitia, toate celelalte institutii constitutionale si, deci, pe deplin legale, ale statului roman. Si acesta este fix statul paralel, pe care cei care, intr-un fel sau altul, au beneficiat de pe urma lui, sau urmeaza sa beneficieze, sau se tem de el il neaga cu vehementa. In frunte cu insusi presedintele Romaniei, Klaus Iohannis, care a preluat de la Traian Basescu stafeta de la Cotroceni.

Acest paienjenis de protocoale a intors literalmente statul roman cu fundul in sus. Creand pe termen scurt, mediu si lung un dezastru uman, legal si institutional extrem de greu de remediat. Ce facem cu toate aceste protocoale atunci cand operatiunea de numarare a lor se va fi incheiat in fine? Logic este ca ele sa fie imediat desecretizate, nu printr-o succesiune  nesfarsita de decizii luate de semnatarii acestora in frunte cu SRI, ci printr-o singura decizie globala si atotcuprinzatoare. Daca exista vointa politica, urmatoarea miscare ar trebui sa fie punerea acestora fara nicio exceptie la dispozitia opiniei publice interne si externe, pentru ca pagubele produse sa poata fie identificate si evaluate. Iar al treilea pas, care trebuie sa fie declansat pana la alegeri, este punerea sub acuzare pentru subminarea statului de drept a tuturor celor implicati prin reavointa sau prostie in redactarea, semnarea si aplicarea acestor protocoale. Ce facem insa cu miile de destine zdrobite in baza acestor protocoale?

Aici intervine o dilema, care se poate transforma intr-o capcana in care sa cada societatea. Cel putin aparent, primul reflex de autoaparare sugereaza ca toate persoanele supuse protocoalelor si condamnate in baza probelor generate de ele si de acest paienjenis care a creat statul paralel ar trebui scoase imediat de sub orice invinuire, de sub orice sentinta si, dupa caz, gratiate sau amnistiate. In masa. Ceea ce ne readuce la teza democratiilor consolidate, conform carora decat sa fie pedepsiti 10 nevinovati, mai bine scapa 100, dintre care 90 sunt vinovati. In raport cu dimensiunile inca greu de imaginat a unui asemenea proces si a multiplelor consecinte ale acestuia, cred ca este bine ca, inainte de a taia o data, sa masuram fireste repede, dar de mai multe ori. Repunerea in drepturi in timp real sau retroactiv a unui numar indefinit, dar urias de persoane si aplicarea justelor despagubiri aplicate acestora reprezinta un proces complicat si de durata. Si, evident, acest proces va trebui sa fie dus pana la capat. Dar, pana atunci, societatea are obligata de a interveni promt.

Aceasta obligatie nu poate fi onorata decat de Guvern sau Parlament. Data fiind urgenta, e preferabil ca Guvernul sa intre in actiune. Iar Guvernul Romaniei nu are altceva de facut pana una alta decat sa redacteze si sa emita o ordonanta de urgenta. Care ar trebui sa fie data indiferent de situatia creata prin existenta protocoalelor criminale. In general, un stat care se respecta pe sine si-si respecta cetatenii indiferent de pacatele unora dintre acestia, edicteaza si pune in aplicare cam o data la 10 ani un act normativ de amnistie si gratiere. S-a intamplat cu regularitate acest lucru inaintea venirii comunistilor. S-a intamplat cu regularitate si in comunism. S-a intamplat acest lucru in Romania, fara ca societatea sa fie traumatizata in vreun fel si fara urlete isterice in strada si dupa decembrie 1989, pana la inscaunarea lui Traian Basescu. Se intampla cu regularitate oriunde in lumea civilizata. Si chiar si in lumea necivilizata.

Ca urmare, o prima linie rosie care trebuie trasata si care are caracter de urgenta este o ordonanta a Guvernului pe aceasta tema, care pur si simplu sa opereze clasic la fel ca toate celelalte ordonante din Romania sau din lume, stabilind care sunt categoriile care pot beneficia de amnistie si gratiere, cat de adanc trebuie sa mearga acest proces si care sunt categoriile excluse de la amnistie si gratiere. Beneficiind de efectele unei asemena ordonante, este de la sine inteles ca unele victime ale protocoalelor vor suferi intr-o masura mai mica sau mai mare reparatii, in timp ce altele, cele mai multe, fatalmente vor mai astepta. Probabil pana dupa alegeri, cand electoratul va desemna formatiunile politice castigatoare, investindu-le cu incredere si cu vointa politica necesara finalizarii procesului destul de complicat al eradicarii tuturor efectelor acestor ilegalitati in serie si in masa generate de regimul Basescu si perpetuate de regimul Iohannis.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

protocol parchetul general eduard hellvig claudiu manda
Distribuie:  

Realitatea.net

RomaniaTV.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2018 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1426 (s) | 23 queries | Mysql time :0.019629 (s)