Magazin

Andreea Mantea vorbeste despre primul ei job: Numai barbati mitocani. Ce a spus tatal ei despre pictorialul din Playboy

Publicat: 11 feb. 2013
1

Andreea Mantea provine dintr-o familie modesta din Bucuresti, motiv pentru care a intrat in campul muncii de tanara. Desi in copilarie ea a avut mai multe vise, de la a ajunge invatatoare pana la a fi cantareata, acum bruneta este o cunoscuta prezentatoare TV care a muncit mult pana sa castige aprecierea publicului. Insa nimeni nu stia faptul ca primii bani pe care Andreea i-a castigat au fost atunci cand s-a angajat ca picolita, desi nu avea niciun pic de experienta.

„Pe la la sfarsitul clasei a IX-a, la inceputul vacantei de vara, am luat ziarele si-am cautat printre anunturile cu oferte de serviciu. Cum eram foarte mica, singurul la care mi-am dat seama ca aveam sanse era cel care anunta un post vacant de picolita intr-un restaurant. M-am gatit si m-am prezentat la interviu. Am fost intrebata daca sunt in stare sa duc o tava plina cu bauturi. Am inghitit in sec si-am zis ca da. Cand mi-au pus tava in brate, pe tocuri fiind, dupa trei pasi am scapat-o pe jos. Patroana a fost insa amabila: mi-a spus ca-i place de mine si ca ma angajeaza, chiar daca n-am experienta. M-am prezentat la serviciu de a doua zi. Sigur ca toti banii pe care ii castigam ii dadeam pe tot felul de prostii, care la vremea aia mi se pareau extrem de importante: pantofi, genti, rochite, etc. Norocul a fost ca, lucrand acolo, intr-o zi ne-a venit o clienta foarte frumoasa si dichisita, care s-a asezat la una din mesele mele. Doamna aceea m-a studiat cat am servit-o si la final mi-a spus ca am trasaturi frumoase si un par splendid si m-a intrebat daca n-as vrea sa devin model. Mi-a lasat cartea de vizita si m-a invitat la agentia ei. M-am invoit de la restaurant si m-am dus. Am facut cateva fotografii si-asa am inceput sa bat castingurile. Dupa ce am prins cateva joburi si mi-am dat seama ca in felul acesta castigam in cateva zile cat intr-o luna intreaga de servit la masa, mi-am zis ca asta vreau sa fac. Tocmai incepea anul scolar, asa ca am renuntat la postul de la restaurant si-am ramas numai cu slujba de model”, a povestit Andreea despre momentul in care a pasit in lumea modei.

„Am avut mai multe vise! Intai si-ntai, am vrut sa ma fac invatatoare. Ulterior, am vrut sa devin cantareata. Toata ziua zburdam prin casa cu spray-ul pe post de microfon. Dar faza asta am depasit-o rapid. In ce priveste moda, desi n-am visat niciodata sa ajung top-model, dupa ce am intrat pe fagasul castingurilor, am descoperit o lume noua, fascinanta: cunosteam oameni interesanti, de la care, cand am inceput sa apar in reclame si videoclipuri, am prins ce si cum inseamna sa fii regizor. Mi-am dat seama ca am ochi pentru detalii si ca e mult mai incitant sa fii in spatele camerelor de filmat decat in fata lor. Totusi, cand a fost vorba sa dau la facultate, am vrut sa-mi depun dosarul la UNATC, la actorie. Numai ca tata nici n-a vrut s-auda de-asa ceva. Mi-a zis ca nu vrea sa „creasca” o muritoare de foame. Ne-am certat indelung pe tema asta si, intr-un final, ca sa-i fac pe plac, am dat la Relatii Financiar Bancare Interne si Internationale. Din pacate, dupa doi ani, desi m-am straduit din rasputeri, n-am reusit sa obtin rezultate notabile la examene si m-am oprit. Pur si simplu, nu sunt un om cu constructie realista”, a mai adaugat ea cu privire la joburile pe care le visa.

Prezentatoarea WOWbiz isi da seama de faptul ca este o femeie frumoasa si recunoaste ca de multe ori a avut parte de barbati care i-au facut propuneri indecente, dar pe care a stiut sa le refuze cu diplomatie.

„Intr-un astfel de context, frumusetea e o arma cu doua taisuri. Pe de-o parte, iti foloseste, pentru ca e magulitor sa vezi privirile admirative ale celor din jur, capeti mai multa incredere in tine cand auzi complimente si constati ca unele usi se deschid parca mai usor. Pe de alta parte, oamenii au tendinta sa nu-si mai bata capul sa treaca de acest ambalaj exterior si te trateaza ca pe o femeie usoara, iar atunci cand ii refuzi, se simt ofuscati. In viata mea de pana acum m-am lovit de destui barbati mitocani, care au venit cu propuneri indecente si care tot ei s-au simtit jigniti atunci cand le-am declinat ofertele. Cand vezi ca astfel de episoade se aduna, efectul e invers decat cel initial: ajungi sa consideri frumusetea ca pe o napasta care-ti aduce numai lacrimi amare, care te incorseteaza intr-un stereotip, care mai mult iti inchide orizontul decat sa ti-l deschida” a spus Andreea.

Toata lumea isi aminteste de momentele in care Andreea a acceptat sa pozeze in Playboy. Bruneta marturiseste ca pe langa faptul ca pozele au facut-o mai cunoscuta, intregul pictorial este ca un cucui pentru ea acum. Cel mai rau ii pare de faptul ca tatal ei a vazut-o in acele ipostaze si nu o sa uite niciodata cuvintele pe care parintele ei i le-a spus imediat dupa vederea fotografiilor.

„La vremea aceea, abia daca aveam 19 ani. Inca nu deschisesem ochii, nu stiam cat de obtuza si de rea poate sa fie lumea, nu stiam ca perceptia cu care te alegi ulterior este: „Ai pozat in Playboy, esti o tarfa”. Eu am fost aleasa dintre 500 de fete si m-am simtit foarte flatata. Am zis: uite, inseamna ca sunt chiar frumoasa! Nu-mi pare rau de faptul ca am pozat in Playboy, ci imi pare rau ca de atunci, dintr-o prostie a tineretii, m-am captusit cu un razboi surd, pe care-l duc zi de zi. Pentru ca zi de zi trebuie sa ma lupt sa demonstrez ca nu sunt o femeie usoara, ci o femeie tanara, dornica sa invete, dornica sa-si croiasca un drum solid in viata, prin forte proprii, si nu facand apel la batutul din gene, ca sunt o femeie care n-a uitat nici de bunul simt si nici de rugaciunea de seara, invatata de la bunica din Focsani, ca, in afara studioului de televiziune, duc o viata banala: stau mult in casa, spal, calc, gatesc, fac curatenie, imi ingrijesc cainii si pisica, si decat sa bat cluburile de fite, prefer sa merg la un film sau sa citesc o carte.

Singura data cand am regretat realmente aceste poze a fost atunci cand una dintre ele a fost preluata si publicata pe prima pagina a unui cotidian, iar ziarul respectiv a ajuns si-n mana tatei. Mi-a fost o rusine ingrozitoare. Mai ales ca tata mi-a spus atunci un adevar care ma doare si acum: „Ai gresit crezand ca lumea te va aprecia. Toata viata o sa porti stigmatul asta. Pentru ca omul, atunci cand nu mai are un acoperis deasupra capului, cand nu mai are ce manca, cand nu mai are din ce trai, se vinde pe el insusi. Tu insa aveai si-o casa, si nici de foame nu mureai, dar te-ai vandut ca un amarat. Intotdeauna vei fi taxata. Eu stiu ca nu ti-ai dat seama, ca te-ai bucurat copilareste, dar eu sunt tatal tau si te cunosc, pe cand ceilalti nu stiu asta, nu au habar cine esti tu cu-adevarat. Niciodata nu te vor mai lua in serios”. Dupa asta, o vreme destul de lunga, am incercat sa ma imbrac ca la manastire, in dorinta de-a demonstra lumii ca nu ma despoi asa, oricand si la intamplare. La un moment dat, dupa niste luni bune, mi-am dat seama ca tot degeaba era. Am revenit la o garderoba in acord cu varsta mea, dar fara sa depasesc limitele decentei. Insa lupta continua… De la experienta asta, mi-am jurat ca o sa masor de-o mie de ori distanta pana la pragul de sus, ca nu cumva sa ma mai lovesc cu fruntea de el. Mi-ajunge cucuiul cu care m-am ales dupa ce am pozat in „Playboy”. Ma intreb dac-o sa scap vreodata de el…”
sursa: wowbiz.ro





Comentarii
Adauga un comentariu