Boli si tratamente

ANOREXIA NERVOASA – simptome, cauze, tratament

Publicat: 18 dec. 2013
7
Exista doua clase majore de pacienti cu anorexie nervoasa: 
– cei care isi restrictioneaza drastic aportul alimentar – tipul restrictiv 
– cei care abuzeaza de alimente pentru o perioada de timp dupa care isi provoaca varsaturile sau abuzeaza de laxative sau diuretice – tipul bulimic
Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase tipul restrictiv sunt: 
– infometarea pana la scaderea greutatii cu cel putin 15% fata de normal 
– teama excesiva si irationala de a deveni supraponderal 
– hipogonadismul manifestat la femei prin lipsa a 3 menstruatii succesive, iar la barbati prin scaderea apetitului sexual si tulburari ale functiei organelor sexuale.
Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase, tipul bulimic sunt: 
– toate criteriile pentru tipul restrictiv 
– exces alimentar timp de 3 luni in medie 
– exces de laxative sau diuretice sau varsaturi repetate sau exercitii fizice excesive pentru a evita cresterea in greutate.
Desi aceasta afectiune este denumita anorexie, bolnavii isi pierd apetitul alimentar doar dupa scaderea considerabila in greutate. O alta caracteristica observata la multi bolnavi de anorexie nervoasa este perceptia distorsionata a aspectului exterior, bolnavii crezand ca sunt mult mai grasi decat sunt in realitate.
In mai mult de 95% din cazuri, anorexia nervoasa incepe printr-o dorinta constienta de a scadea in greutate prin dieta, adesea combinata cu exercitii fizice, si ocazional varsaturi autoprovocate si abuz de laxative sau diuretice sau medicamente pentru scaderea in greutate. Tulburarea se instaleaza definitiv in general dupa luni sau ani de cercetare atenta a marimii si formei corpului. 
Unii bolnavi incep dietele stricte datorita prietenilor sau rudelor care tin o dieta sau care fac comentarii in legatura cu imaginea lor. Varful incidentei debutului anorexiei nervoase este intre 14 si 18 ani. Dar este posibil si debutul la varste de 7 sau de 70 de ani. Persoanele predispuse sunt femeile tinere sensibile, autocritice sau cu aspecte compulsive ale personalitatii, care provin din familii cu istorie de tulburari depresive sau din familii cu un stil de viata „ingradit” de parinti (copii lipsiti de libertate). Practicarea sportului, baletului, modelingului, luptelor sau altor asemenea activitati care promoveaza aspectul slab al omului, poate duce de asemenea la dorinta de scadere excesiva in greutate.
Dorinta de scaderea in greutate pornita din teama excesiva si neintemeiata de a fi supraponderal este un simptom care diferentiaza cert anorexia nervoasa de alte tulburari psihiatrice sau medicale cate pot duce la scaderea in greutate. 
Bolnavii cu oricare dintre cele doua tipuri de anorexie nervoasa isi organizeaza viata sociala, comportamentul si in ultima faza identitatea in jurul dorintei de a slabi in continuare si de a nu creste in greutate. Familiile sufera din cauza comportamentului anorexic al bolnavilor, care nu trec peste rugamintile si amenintarile rudelor. Acest fapt determina familiile sa se simta incapabile, furioase sau invinse, si ocazional le poate determina sa abuzeze de proprii membrii de familie. 
Stadiul final al acestei boli are doua caracteristici. Boala devine autonoma cu modificari definitive, iar pacientul isi dezvolta o identitate bazata pe anorexia nervoasa, un „rol de bolnav” care altereaza dezvoltarea sociala si psihologica normala. Scaderea cronica in greutate poate fi sustinuta de asemenea de efectele patofiziologice ale malnutritiei, cum ar fi golirea intarziata a stomacului dupa aportul alimentar si durerile abdominale severe. 
Simptome
Pacientii emaciati (slabirea excesiva din ultimul stadiu al bolii) au anumite semne caracteristice care includ: 
– hipotensiunea arteriala;
– bradicardia (scaderea numarului batailor inimii pe minut);
– scaderea temperaturii bazale a organismului; 
– pierderea tesutului gras intrabdominal (care protejeaza organele interne) si subcutanat; 
– pierderea masei musculare.
Investigatii de laborator
Radiografiile si analizele de laborator releva: 
– osteoporoza ;
– tulburari nervoase; 
– grade variabile de anemie; 
– disfunctii endocrine (nivelurile serice de gonadotropine, hormoni steroizi si tiroidieni sunt scazute) 
– cresterea nivelurilor serice de cortizol si de hormon somatotrop (hormonul de crestere) 
Tratament
Cei mai multi dintre pacientii care intrunesc toate criteriile pentru anorexia nervoasa trebuie tratati intraspitalicesc pentru mai multe saptamani sau luni. Initial, sunt stabilizati din punct de vedere medical, dupa care este inceputa reabilitarea nutritionala. Cea mai buna metoda de a-i hrani este de a-i convinge sa accepte anumite alimente sanatoase, recomandate de medicul specialist, cu promisiunea ca nu li se va permite sa creasca in greutate.
Intubarea nazogastrica (introducerea unui tub prin nas pana in stomac prin care sa se introduca alimentele) este arareori necesara, mai ales ca hiperalimentarea parenterala (prin acest tub) poate duce la potentiale complicatii. Alimentarea poate determina dureri abdominale si edeme periferice usoare (umflarea usoara in principal a membrelor superioare sau inferioare) datorita diversificarii alimentelor. In rare cazuri, apare distensia stomacului (cresterea volumului stomacului).
Educatia si sustinerea din partea familiei si medicului, face pacientii sa isi inteleaga boala si necesitatea de tratament.
Reabilitarea nutritionala este doar preludiul tratamentului final. 
Modificarile de la nivelul sistemul nervos central ii determina pe pacienti sa vada diferit aspectul exterior al organismlui si necesitatile nutritionale si sa inteleaga ca boala a preluat controlul asupra vietii lor. Tratamentul este indreptat, de asemenea, spre identificarea si tratarea tulburarilor coexistente, care includ tulburarile de dispozitie, anxietatea, tulburarile de personalitate si abuzul de alcool sau alte substante. Dupa ce greutatea pacientilor este readusa la o limita sanatoasa, antrenarea intensiva intr-un model de viata sanatos consolideaza eficienta tratamentului. 
Tratamentul pacientilor cu varsta sub 18 ani are succes doar daca este inclusa intreaga familie.
Perioada de convalescenta (perioada de recuperare completa) dureaza de obicei 2-3 ani si include tratamentul individual, al grupului sau al familiei.
Rata de mortalitate a anorexiei nervoase este de aproximativ 18% in primul rand datorita complicatiilor medicale si suicidului. Cei mai multi pacienti care supravietuiesc, fac progrese de obicei, dar acestea apar dupa o perioada lunga de timp de la ani pana la decade.
Tulburarile psihiatrice coexistente, in special tulburarile de dispozitie, de personalitate si abuzul de substante, necesita cel mai mult timp si sunt cele mai dificil de tratat. Mortalitatea poate fi redusa prin stabilizarea medicala prompta a scaderii in greutate si a hipokaliemiei (hipopotasemiei) si prin recunoasterea si tratamentul tulburarilor depresive aparute concomitent (in 30-50% din cazuri). Din fericire, cu un tratament eficient (acut si de prevenire a recaderii), aceasta suferinta este curabila, nu doar ameliorabila. 




Adauga un comentariu