News Flash:

Aproape 5% din populatia comunei Mogosesti sufera din cuaza frigului

10 Decembrie 2001
1297 Vizualizari | 0 Comentarii
Condamnati la frig Sase suflete traiesc intr-o camaruta de 4/4 m •O familie de fosti mineri si-au gasit adapost intr-o camera de langa scoala •Datorita unei raceli tratate tarziu, un copil de 5 ani nu mai poate vorbi •In urma cu o saptamana, o fetita de doua luni a murit inghetata •La manastirea Hadambu se vorbeste despre minuni, dar in jur oamenii si-au pierdut speranta La numai 15 km de Iasi, intr-o zona ce pare uitata de Dumnezeu, se afla amplasata comuna Mogosesti. Peste 4.800 de suflete isi duc viata de zi cu zi, fara a cere prea mult de la aceasta, dar si fara a primi prea multe. La marginea satelor care alcatuiesc comuna, traiesc cei carora soarta nu le-a rezervat nici o bucurie, decat aceea ca pot vedea lumina soarelui. Fiecare, insa, se intreaba pana cand vor mai avea si acest dar. Veniti de la mina si traind, parca, in mina Langa scoala din Budesti se afla amplasata o constructie care, din departare, aduce a magazie de materiale sau utilaje. Cand ajungi la usa te intampina, cu un zambet sters pe buze, in barbat care, la cei 44 de ani, pare batran. Neculai Olaru a fost miner la Vulcan si de cand cu disponibilizarile s-a intors pe meleagurile natale ale sotiei. Are patru copii: Mihaela de 19 ani, Mihai de 21 de ani, Dorel de 23 de ani si Neculai de 25 de ani. Banii pe care i-a luat de la mina s-au dus pe cheltuielile pentru transport si pe micile cumparaturi pe care le-a facut. La Budesti, primarul i-a dat posibilitatea sa traiasca in aceasta cladire pe care a incercat sa o refaca cu forte proprii. "Am facut un act cu Primaria. Am dat arvuna, cum se spune, si poate ca la anul voi putea sa mai platesc ceva. Cand am intrat, aici arata ca dupa razboi. Nu avea nici ferestre, nici usi, peretii erau daramati, nu aveam nici macar dusumea. Cat am putut, am refacut. Dar si asa, aproape ca murim de frig", ne-a declarat capul familiei. De lucru nu au gasit nicaieri, doar Mihai lucreaza undeva, la un depozit de materiale de constructii din oras. Salariul insa, nu l-a mai primit de 3 luni. Ceilalti membri ai familiei lucreaza prin vecini cu ziua. Doua camere compun averea familiei Olaru, dar toti stau in una, din cauza frigului cumplit. "Nu avem curent electric. Seara, pana intram in pat, aprindem o lumanare. Dormim imbracati, asa cum stam si ziua", ne marturiseste Dorina Olaru. Termometrul din camera indica doar 4 grade peste zero. "Peretii, puteti vedea ca sunt plini de gheata. Dimineata trebuie sa curat si tavanul de gheata", ne spune Neculai Olaru. Conform legii, disponibilizatii din bazinul minier ar fi trebuit sa primeasca 0,5 ha de teren, dar la Mogosesti nu mai exista nici o palma de pamant disponibil. Familia Olaru a luat in arenda jumatate de hectar, dar la anul nu mai stiu daca vor mai avea aceasta sansa. Fiecare traieste totusi cu speranta ca ziua de maine le va aduce putina fericire si lor. O celula pentru sase suflete O casa din chirpici cu doua camere, doar una fiind cat de cat locuibila. Doua paturi alaturate de ceea ce ar fi trebuit sa fie o soba, dar care arata ca orice altceva decat aceasta. Pe plita se afla un ceaun in care fierb doi cartofi. Patru copilasi se uita atent la mama lor, asteptand zeama care pentru ei reprezinta micul dejun, pranzul si cina. Cel mai mare, Catalin, are 4 ani, urmeaza Ionela de 3 ani, Daniela de 2 ani, si mezina, Roxana, de 8 luni, pe care mama o poarta in brate tot timpul. Capul familiei, Neculai Ungureanu, are doar 25 de ani si este plecat sa ajute un vecin pentru a castiga un ban. "Nu avem unde sa muncim. Mai mergem prin sat, dar acum, iarna, este foarte greu. Singurii nostri bani sunt cei din alocatii si ce castiga sotul. Mancam si noi ce putem. Am primit 4 cutii de lapte praf pentru cei mici, dar nu imi ajung nici pentru Roxana", ne destainuie Maria, care la 24 de ani s-a lovit deja din plin de greutatile unei vieti de familie. Gard in gard locuieste sora sa, dar si familia acesteia este saraca. In fata casei este o stiva mica de lemne si, cand se termina, Neculai mai merge la padure dupa vreascuri. "Nu avem nici pamant, nici altfel de avere. Anul acesta, ca si anul trecut, vom sta acasa de Craciun. De mancare nu stiu ce o sa avem, poate vreo cativa cartofi, ca fasole e mai greu sa gasesti", ne-a declarat femeia. Undeva, la marginea Budestilor, intr-o casa de chirpici neterminata, sase suflete asteapta cu frica venirea Craciunului, pentru ei sarbatorile fiind asimilate cu gerul care deja iti taie rasuflarea. Frigul schilodeste sau ucide Pe o ulita din sat mai multi copii incearca bucuriile unui derdelus. Un copil cat o schioapa, cu ochi albastri, manuieste cu greu o sanie mai mare decat el. Este infofolit din cap pana in picioare cu hainute, care au fost noi cu multi ani in urma. Alaturi, fratele sau mai mare este atent sa nu cada. Il saluti si pustiul incepe sa zambeasca, maraind incet. "Nu poate sa vorbeasca. Aude, dar a avut un accident si nu mai poate vorbi", ne spune fratele grijuliu. In familia Ianos, micutul Mihai (4 ani) este privit cu multa dragoste. In urma cu ceva timp, acesta s-a imbolnavit de o banala raceala. Netratata corespunzator, datorita lipsei de bani, Mihai a prezentat unele complicatii. Din spusele parintilor, a trebuit sa i se faca o punctie, ceea ce a cauzat mutenia sa. Casa in care locuiesc sotii Ianos si cei trei copii pare a fi copia la indigo a celei in care sta familia Ungureanu. Cu toate acestea, Ianosii se considera norocosi ca au ce pune pe masa. In satul vecin, Manjesti, in urma cu o saptamana, o fetita de numai doua luni a murit inghetata de frig. Teodora Moisuc nu a reusit sa cunoasca ce este viata. Mama sa, Elena, traieste intr-o camera care nu are geamuri la ferestre, nu are geam la usa, nu are nici macar o soba. In aceeasi camera sta si bunica celei ce a fost, timp de 51 de zile, Teodora. Femeile nu au cu ce sa se intretina, nu au bani nici pentru mancare. Amandoua sunt bolnave psihic, dar nimeni nu se intereseaza de soarta lor. Mananca fiecare ce poate, vecinii venind si aducandu-le cate ceva de ale gurii. In apropierea localitatii se afla manastirea Hadambu, despre care cei din zona sustin ca este un loc sfant, unde se intampla minuni. Pelerinii vin aici pentru a se insanatosi sau pentru a gasi pacea sufleteasca. In satele din jur insa, minunile de la Hadambu se lasa asteptate. Si nu pentru ca satenii ar fi necredinciosi. Dar toti spun ca Dumnezeu si-a intors fata de la ei, fara a sti adevaratul motiv. Totusi, zilnic, undeva la 15 km de Iasi, oamenii mai spera ca Mos Craciun va trece si pe la ei in acest an. (V.M.)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1234 (s) | 22 queries | Mysql time :0.015838 (s)