Actualitate

Aruncarea in aer a Uniunii Europene

Publicat: 21 mai 2019
1

Cu doar cateva zile inainte alegerilor pentru Parlamentul European, sub presedintia rotativa a Romaniei, in plin Brexit esuat si in mijocul unui urias scandal de coruptie la varful organizatiei, Uniunea Europeana este aruncata in aer dintr-o directie cu totul si cu totul neasteptata. Germania si Franta au apasat adevaratul buton nuclear. Si au decis ca Rusia sa fie reprimita cu toate drepturile, inclusiv dreptul de vot, in Consiliul Europei. Si, culmea, doar patru state s-au opus. Intre care nu a figurat Romania.

Ce face presedintele Klaus Iohannis? Cum reprezinta el la UE interesele statului nostru, cel mai amenintat vecin al Federatiei Ruse de catre mai marii Kremlinului? Din perspectiva romaneasca, aceasta este cea mai grea intrebare pe care suntem obligati sa ne-o punem si careia suntem la fel de obligati sa-i dam un raspuns. Dar, pentru inceput, sa intram in substanta acestui nou si neasteptat mega-scandal.

Dupa cum de stie, anterior anului fatidic 2014, cand sub ochii uluiti si neputinciosi ai intregii Europe, Vladimir Putin a decis anexarea Crimeei, a existat un parteneriat consolidat in multiple domenii si institutionalizat ca atare intre Uniunea Europeana si Federatia Rusa. Acest parteneriat avea rolul pe de-o parte de a impulsiona relatiile economice dintre cele doua entitati invecinate, dintre a doua la acel moment cea mai puternica economie a lumii, azi a treia, si statul invecinat cu cea mai mare intindere de pe glob si cu un urias potential energetic. Iar pe de alta parte acest parteneriat a permis monitorizarea si relativa corectare a abaterilor Federatiei Ruse de la respectarea drepturilor si libertatilor fundamentae ale omului. Inclusiv pana in 2014 au putut fi monitorizate de catre Uniunea Europeana alegerile legislative si prezidentiale din Rusia. In 2014, ca o consecinta a anexarii Crimeei, dar si a sustinerii de catre Rusia a rebelilor din estul Ucrainei, Uniunea Europeana a inghetat treptat relatiile institutionalizate cu Federatia Rusa, retragandu-i acesteia, rand pe rand, o serie de drepturi obtinute in virtutea calitatii de membru in Consiliul European si a acordului de parteneriat strategic. In paralel, Uniunea Europeana a recurs la sanctiuni economice si de alt natura, pe care le-a intensificat treptat. S-a ajus astfel in situatia in care Federatia Rusa, la randul ei, a instituit sanctiuni, in special vamale, dar si vizand societati comerciale si persoane, impotriva Uniunii Europeane, a sistat plata cotizatiei la care se angajase, ajungandu-se la o datorie fata de Consiliul Europei de peste 50 de milioane de euro si, in fine, mai recent, a amenintat cu retragerea totala din acest organism.

Ei bine, in acest context, cu foarte putin timp inainte de alegerile europarlamentare, intr-un moment foarte sensibil si la incheierea practic a mandatului tuturor reprezentantilor in institutiile europene – Parlament, Comisie, Consiliu – Germania a decis sa intoarca brusc toate cartile de pe masa de joc, a atras si Franta de partea ei si impreuna au luat una dintre cele mai scandaloase decizii din istoria Uniunii Europeane. O decizie care ar putea sa puna capat organizatiei in structura si mecanismele pe care le vedem azi. Doar patru state au votat impotriva, iar Romania nu se numara printre acestea. Deci Romania, cel mai amenintat stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene de catre Federatia Rusa, amenintata mai ales in domeniul militar, nu s-a opus acestei faradelegi. Sunt obligat sa fac precizarea ca Germania, atat de strans legata energetic si dependenta sub aceste aspect de Federatia Rusa, a actionat constant in politica ei energetica impotriva intereselor Uniunii Europene si in special a statelor din Europa Centrala si de Est iar proiectul Nord Stream 2, realizat in parteneriat cu Federatia Rusa, a  aruncat deja in aer relatiile politice dintre Berlin si Washington, existand riscul ca Statele Unite sa renunte la parteneriatul economic, politic si militar cu o Uniune Europeana care, sub hegemonie germana, devine din ce in ce mai imprevizibila, mai necontrolabila, distantandu-se de tot ceea ce a unit Europa cu Statele Unite dupa cel de-al Doilea Razoi Mondial.

Acest urias scandal, prin care practic Uniunea Europeana renunta sa mai sanctioneze Federatia Rusa pentru anexarea Crimeei, pentru sustinerea brutala a rebelilor din estul Ucrainei, pentru interventia in Siria de partea regimului Bahar al Assad, unde practic a castigat un razboi asimetric impotriva Statelor Unite, inseamna de fapt o premiere oficiala a lui Vladimir Putin, recunoasterea si incununarea acestuia ca invingator in ciudatul Razboi Rece declansat in 2014 si purtat intre Uniunea Europeana si Federatia Rusa timp de cinci ani. Un razboi cu manusi, dar totusi un razboi in toata legea. Binomul germano-francez a impus recunoasterea de catre Europa a statutului de entitate invinsa si a Federatei Ruse de entitate invingatoare.

Intr-o cronologie inversa, acest urias scandal, care pune capac tuturor celorlalte scandaluri, survine imediat dupa ce la nivelul  conducerii UE a izbucnit un adevarat incendiu, generat de multiple acuzatii de mare corupte pe bani europeni, de care se fac vinovati aceiasi fruntasi ai organizatiei care acuza constant Romania ca ar ingenunchea statul de drept si in principal Justitia, in scopul sustinerii coruptiei. Si mergand mai departe in aceasta cronologie inversa, nu e un secret pentru nimeni ca Uniunea Europeana se confrunta cu un Brexit esuat, situatie in care cel mai mare critic si de cele mai multe  ori pe buna dreptate al modului in care functioneaza aceasta comunitate de state, Marea Britanie, dupa invalidarea acordurilor cu Uniunea Europeana, revine prin alegerile care au loc in aceasta duminica in forta in UE. Si va conduce cu certitudine un cor din ce in ce mai puternic de voci care solicita cu insistenta o schimbare radicala a modului in care functioneza organizatia, incaputa aproape in exclusivitate pe mana binomului franco-german si devenita prizoniera a unei birocratii uriase si extrem de costisitoare, cu sediul principal al Bruxelles.

In aceasta Europa, mai tulburata decat oricand dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, mai incoerenta decat oricand si mai hegemonica decat oricand in istoria post-romana incoace, venim si noi, romanii, cu noul lot de europarlamentari, dintre care e previzibil ca cei mai multi sa fie mai decisi ca oricand sa promoveze si sa apere interesul  national, iar cei mai putini, dar totusi in numar consistent, merg hotarati sa sacrifice suveranitatea nationala, de dragul unei presupuse suveranitati colective, care, dupa cum bine se vede, se suprapune cu suveranitatea motorului franco-german, intr-un ciudat si scandalos parteneriat cu suveranitatea noii Rusii.
 





Adauga un comentariu