Actualitate

Asa ceva s-a petrecut pe strazile Iasului. Un fost ziarist scoate la iveala secvente picante – FOTO

Publicat: 15 nov. 2015

@ Asa ceva a fost posibil si s-a petrecut chiar pe cele mai importante strazi din Iasi! @ Pentru foarte multi dintre actualii locuitori, cele dezvaluite de un fost ziarist si scriitor par neverosimile… @ Din pacate, doar cateva cladiri mai aduc aminte, astazi, de marile povesti si trairi care s-au derulat in urma cu aproape un secol in fosta capitala a Moldovei @ Marturiile si secventele, incarcate inclusiv de picanterii, sunt povestite de Rudolf Sutu, una dintre marile figuri ale urbei de la finalul secolului XIX si inceputul secolului XX 

Cu siguranta, alaturi de N.A Bogdan, Rudolf Sutu este una dintre cele mai valoroase si pline de acuratete „surse” ce prezinta Iasul de odinioara, asa cum nu va mai fi niciodata. In perioada contemporana, doar faimosii trecutologi Constantin Ostap si Ioan Mitican au mai reusit sa aduca, in forma „livresca”, farmecul Dulcelui Targ al Iesilor. Sutu s-a nascut în Iasi, la 1880, fiind fiul profesorului Alexandru Grigore Sutu, junimist, si al Luciei Alexandru Miclescu. Era stranepot al domnului Alexandru Nicolae Sutu. Absolvent al Universitatii Cuza, acesta a fost unul dintre marcantii si valorosii gazetari si publicisti ai urbei.

Citeste si: Imagini extraordinare, in premiera, cu secvente din Iasul de acum o suta de ani – GALERIE FOTO

„De-a lungul strazilor Stefan cel Mare, Golia si Lapuseanu”

Pe acest plan, intr-o reliefare extrem de rapida, obiectiva si jurnalistica, una dintre cele mai interesante pasaje descrise de Sutu se leaga de strazile Stefan cel Mare, Golia si Lapuseanu, la finalul secolul XIX. „Pe atunci (dupa 1880 – n.r.), pe cand incepuse sa se poarte straie mai stramte, iar ciubotele rosii si galbene sa lase locul incaltamintelor de vax, ne ramasese totusi la Iasi hardughiile vechi… De la Palatul Administrativ spre centru erau case si oameni vechi. Unde este Casa de Economie din «poarta Palatului», era tutungeria Inge… Dughenele de la Trei Sfetite «Trei Ierarhi» erau cele mai vestite din targul nostru. Bacaniile lui Costache Bacalu Stamatopol, a lui Iancu Bacalu Constantin, erau toate de lux. La poarta bisericii catolice «de pe Stefan cel Mare – n.r.» era cofetaria Melcon… O suma de bancheri sfarseau la capatul strazii Stefan cel Mare: Leiba Cana, Vexler, Waldberg si altii… Mai departe, gasim farmacia Lochman «pe locatia de astazi a Casei Patrate – n.r», una dintre cele mai vechi din Iasi. Apoi, casele Basota, astazi Banca Nationala, care avea fata in fata faimoasa cofetarie, numita «Cofetaria Romana». In strada Golia, astazi Cuza Voda, erau casele Neuschotz, fotograful Nestor Heck, Haig hramurarul, palarierul Hochman, Mendel Printz croitorul sau dugheana batranului Braunstein, iar in colt la Traian, unde astazi sunt casele Motas…, ne astepta vestitul crasmar Ghersin Horn… In strada Lapuseanu era cofetaria Madame Alexandru, iar peste drum de farmacia Konya era Neculai Clatinos, coaforul iesenilor cu stare, al boierilor carora le cunostea toate intimitatile”, povesteste Sutu in creatia sa „Iasii de odinoara„.    

Citeste si: EXCLUSIV BZI! Iata o colectie superba de fotografii, vechi de secole, din arhiva de aur a Iasului

„Iasul pe la 1900 îsi avea un Rege si o Regina”

Mai departe, inclusiv Mitican s-a inspirat si a avut la baza multe dintre detaliile oferite si descrise foarte clar si concis de fostul gazetar. „Iasul pe la 1900 îsi avea un Rege si o Regina, o seama de antreprenori ale caror magazine înca stârnesc tristeti celor care au auzit de parfumeria de pe strada Lapusneanu a lui Paul Petit, de libraria Saraga din strada Golia, sau de înselatoriile lui Andronicus care vindea apa de aur, îl adapostea pe ultimul dintre calai, Gavril Buzatu, calugarit (!) la Secu, pe zugravul User Coligher, pe Negruzzi, Al. Philippide, P.P. Carp, Octav Bancila, pe Eduard Caudella, uneori pe George Enescu si pe toti cei pe care îi stim. Iasii de la 1900 îsi aminteau de Eminescu, de Bolta Rece, de Barbu Lautaru si de Teatrul de la Copou. Îsi aveau puterea lor politica, opozitia si presa întocmai ca în zilele noastre si, poate de mirare, întocmai ca în zilele de dinainte. Strada Lapusneanu de altadata atragea calatorii si iesenii prin numeroase locante, bodegi, restaurante si cofetarii. Amintirea multora dintre ele a strabatut veacurile. Desi demult disparute, atmosfera de «La mos Berl», de la «Respect general» sau de la «Fratii Smirnov» si «Academia Libera» merita rememorate”, descrie si regretatul Ion Mitican.

Citeste si: Smecherii Iasului isi dadeau intalnire aici! Primarul are un plan incredibil – FOTO

Crasmele de aur ale Iasului

Pe acest plan, tocmai aceste locatii mentionate atrageau intreaga protipendada a orasului, fie ca era vorba de mari intelectuali sau de politicieni. Berl Finkelstein, negustor omenos si foarte apreciat de intelectuali, era vizitat cu placere de Eminescu, Creanga si Caragiale. Depozitul sau de vinuri ocupa cladirea de la numerele vechi 20 si 22 ale strazii Lapusneanu, cam pe locul trotuarului din fata Palatului Telefoanelor, spre Râpa Galbena. O descriere nostalgica facea în perioada interbelica Rudolf Sutu, amintind de marile personalitati, care au stat la mesele bodegii lui Berl.

Citeste si: Marire si decadere! Iata cum arata acum locul unde-si dadeau intalnire bogatasii Iasului – FOTO

„N-a fost doar un simplu magazin de vinuri la Berl Finkelstein din str. Lapusneanu. Atmosfera de aici pastra din parfumul trecutului mai totdeauna. Berl Finkelstein era omul manierat, care stia sa atraga pe cei mai de seama ieseni. Boerimea Iasilor si intelectualii aici nimereau, în acest local care a ajuns centrul de întâlnire si recreere al iesenilor. De câte ori Caragiale nu-si trecea ceasurile aici, stând de vorba cu mosu Berl, savurând nectarul din Cotnari! De câte ori Eminescu nu se aseza într-un colt al unei odai, singuratec, scriind cu creionul pe fâsii de hârtii înguste, pe care le avea gata taiate în buzunar si apoi le arunca sub masa când nu-i placea ce-a scris! Si de câte ori baiatul de serviciu nu a maturat diminetile foile de hârtie aruncate de Eminescu, asvârlindu-le afara”…”, mai povesteste Sutu.

„Cârciumioara lui Moise Zingher, inventatorul fleicii nationale”

De asemenea, locanta faimoasa era si cea intitulata „La Respect General„. Plasata in sus pe strada Lapusneanu, aproape nimeni nu rezista tentatiei de a vizita carciumioara faimosuliui evreu „Moise Zingher„, „Inventatorul «fleicii nationale pour sang» sau al «primei fleici române», cum se lauda în gazeta Opinia din 25 mai 1897. Vinurile de culoare cristalina ale lui Zingher inspirau pe oamenii politici, pe scriitori, studenti si actori. Acestia din urma îsi învatau rolul cu o ulcica în fata asteptând nerabdatori faimoasa fleica a locantei si renumitul cascaval la capac”, este un alt pasaj savuros pastrat de la Rudolf Sutu despre Iasul de acum peste un veac.

Citeste si: INEDIT! Cele mai tari afaceri si reclame din istoria Iasului – GALERIE FOTO

Tags:




Adauga un comentariu