News Flash:

Asta vrea Eminescu de la neamul sau

15 Ianuarie 2001
1160 Vizualizari | 0 Comentarii
Mihai Eminescu
Recursul la Eminescu este permanent. Oamenii realisti, care au lasat la timp visarea deoparte si cred in ceea ce se poate face doar facand, privesc la Eminescu cu maturitatea din versurile sale, sau cu dramatismul unei existente care a visat mai putin decat se lasa sa se inteleaga din cele scrise de amatorii care au plasat poezia doar intr-o alta lume, si doar acolo. 2000 a fost anul unei realizari importante in istoria culturala romaneasca, prin aceea ca s-a infiintat, dar mai ales s-a consolidat un nou front de actiune: acela al lui Eminescu. Cu bune si rele, azi, 15 ianuarie 2001, se incheie Anul Eminescu, pentru ca de azi, Eminescu are impresionanta varsta de 151 de ani. Asta nu inseamna ca vom inceta sa facem ceea ce trebuie pentru aceasta mare personalitate a intregii noastre Fiinte.

Asta inseamna doar ca imboldul care s-a vrut dat pentru o noua imagine Eminescu trece acum in mana fiecaruia dintre noi, si fiecare dintre noi avem cate ceva de spus si de facut pentru noi insine, facand astfel ceea ce chiar Eminescu isi dorea de la noi si de la el. E drept, s-au circulat prin diverse institutii, fie ele de cultura ori ale functiunii publice, peste 200 de miliarde lei, care au avut o destinatie precisa: Anul Eminescu. In urma acestor sute de miliarde au ramas lucruri bune, dar nu toate care s-ar fi putut face din aceste fonduri. Insa nimeni nu are pretentia unei eficiente totale; nici Eminescu nu ar fi cerut asa ceva, de ar mai fi fost "viu, pipaibil cu mana", evident, in sensul fizic. Pentru ca este pipaibil cultural, dincolo de orice varsta ii va fi stand la scripte. Exista un mare argument care pledeaza in favoarea lui Eminescu, de la sine. Actualitatea! Nimeni nu a inceput o constructie ori deconstructie, in ultimii ani, pornind de la lucruri minore. Tot ce s-a facut in acest sens, si a avut un ecou larg, s-a facut pornind de la lucruri de greutate. Marile dileme, dispute, polemici si chiar razboaie au pornit de aici. Astfel s-au cheltuit sume importante, pentru a se scoate sume importante. Intre aceste subiecte, Eminescu a fost printre capetele de afis. Din pacate, doar el, la acest nivel, in cultura noastra, facandu-se, de multe ori voit, abstractie si de alte nume care ar fi trebuit reimpuse in fata publicului, la nivel national si international.

Asta nu ne spune decat ca Eminescu isi conserva locul in Pantheonul marilor noastre valori, de orice fel vor fi fiind ele, si ca, dincolo de saltimbancii care se arunca despuiati si parosi ca maimutele pe scena vietii noastre de zi cu zi, el ramane intangibil. Atata doar, ca in numele sau ne permitem aroganta unor drepturi pe care nimeni altcineva nu ni le-ar oferi. Eminescu a ajuns in aceasta situatie prin folclor. Pe cale orala. Valoarea versurilor sale este atat de coplesitoare incat oricine il citeaza cu nonsalanta, de parca spiritul sau renaste in fiecare dintre noi, de la sine, fara lectura si meditatie. Nici comunistii nu si-au permis un atac la baioneta fata de el, din frica de el. Asta este marea sa putere. Desigur, Eminescu a fost exagerat ca personalitate, tocmai din aceste motive. O genialitate poetica desavarsita a fost imediat transferata catre alte domenii socio-culturale si multi s-au grabit sa faca din el omul deplin al politicii, istoriei, economiei, ziaristicii, prozei, teatrului, pamfletului etc. uitand ca era vorba de un om care a fost activ intelectual doar vreo doua decenii. Dar marfa era buna. In fapt, pe ce ne bazam? Sau, mai bine spus, pe ce se bazeaza cei care vand aceasta marfa? Doar pe ignoranta celor mai multi dintre noi. Pe acel Eminescu invatat cu doua versuri si o idila cu Veronica Micle, din gura in gura. Pe false diagnostice medicale, care il dau cand sifilitic, cand nebun, cand omorat de rege, desi in fiecare dintre aceste variante este ceva real. Dar cei mai multi dintre noi atat stiu: "La un semn deschisa-i calea", sau "Tu, esti Mircea?..." si Veronica Micle. Mai mult stiu din ce in ce mai putini.

Ajunge ca un politruc, plin de emfaza si cu batista doldora de lacrimi, sa pomeneasca de Eminescu si totul are o cale si mai mare de rezolvare pentru el. In fata lui Eminescu partidele politice si grupurile de interese sunt unanim de acord. Este singurul punct de armonie si poate o mai fi Stefan cel Mare si alti vreo doi-trei. Despre care, iarasi, cei mai multi stiu atat de putin. Daca astazi, 15 ianuarie 2001, il aducem pe Eminescu in cel de-al treilea secol prin care spiritul sau trece, si chiar intr-un alt mileniu, cred ca a venit vremea sa nu-l mai cumparam din piata si de la bunii comercianti, ci sa-l luam gratis, pentru ca asa ni s-a dat el noua. Nu ne trebuie decat putina rabdare si o carte, atat, o carte de poezie (pentru ca nici nu are mai multe) si ne vom plati pentru toate ce ni le ofera. Si cine vrea sa castige mai mult, mai are si alte carti. Asta vrea Eminescu de la neamul sau... In "Doina" sa celebra, pe care la fel de putini au citit-o macar o data, poetul face recurs la Stefan cel Mare. Dar nu la cel de la Putna, ca doar copiii mai cred in intoarcerea mortului de la groapa, ci la cel din noi. Si acum, si atunci, necazurile erau la fel de mari. Eu fac recurs la Eminescu din noi. Cu el vine si Stefan cel Mare...
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

eminescu anul eminescu veronica micle
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1313 (s) | 24 queries | Mysql time :0.025612 (s)