News Flash:

Asteptand o noua carte

13 Martie 2000
757 Vizualizari | 0 Comentarii
Din batrani se povesteste ca polemicile mari nasc si opere mari. Despre polemici nu se poate spune ca ne lipsesc, in ultima vreme, ci dimpotriva, ca sunt prea multe. De marile opere ducem, totusi, lipsa. La Iasi, oras care cocheteaza cu operele de capatai de pe pozitia de "capitala a culturii nationale", fenomenul pare destul de serios, in ceea ce priveste bucataria si mancarea. Se intampla ca avem foarte multi bucatari, plini de retete secrete, de sosuri exotice si fripturi din cele mai alese vanaturi, dar nu regasim pe farfuria de fiecare zi decat aceiasi cartofi prajiti ai saraciei din tranzitie. Mediile publicistice din urbe se intrec, periodic, in a da verdicte de valoare, cu toata garnitura care incumba atat opera, dar mai ales omul, rastimp in care, cu toata stradania, unii traiesc din antologii, iar altii din manuscrise grabite. In mare, respectand modelul politic al ineficientei, toti cei care subscriu culturii iesene nu fac altceva decat sa-si caute locul in peisaj, nu prin creatie, ci prin faultarea de cartonas rosu a coechipierilor. Unul dintre cei vinovati as putea fi chiar eu, scriind saptamanal cate o tableta sau ceva asemanator despre unul si altul din cei care compun spatiul de referinta. Din nefericire, nu de valori ducem lipsa, ci de ceea ce ele ar putea sa faca. Atat prin productia artistica propriu-zisa, cat si prin activitatea sociala in sensul facerii culturale. Colegii nostri se cramponeaza cu atata usurinta de colegii nostri, motivand absurd pozitia unuia sau altuia dintre ei, dar neavand nici cea mai mica alternativa viabila la situatiile pe care le invoca. Oricum, exista o ruptura, la un moment dat organica, intre cercuri similare, formate pe aceleasi fundamente. Daca luam in discutie poezia, de exemplu, nu putem constata decat ca cei mai multi dintre visatorii Iasului produc versuri egale, tinand de un postmodernism ultrapermisiv, care nu face decat sa ascuta sabii de acelasi fel. Si nu e cazul sa dau nume. Din aceste ascutisuri identice, polemica cea mult productiva se transforma intr-un gen de "barfa", ce-i drept, mult mai elevata, dar barfa.
Pe fondul repetatelor schisme sociale, ies in fata din ce in ce mai multi veleitari. Sau de fapt, nu ies in fata, cat inunda pagini de jurnal, aruncand anateme de tot felul si ajungand chiar sa paraseasca orasul, spiritual desigur, pe motive de inadaptare la mediul poemei si boemei autohtone. Multi dintre ei amenintau cu sertarele pline de opere dizidente, cu volume in care traia "ilegal" alternativa la marea literatura. "Amenintau", creand angoase, ca sa se vada ca sertarele erau doar secrete, bine incuiate, dar goale. S-a nascut o fobie a comentariului "despre", o fobie care tine, intr-un fel, de cea a dosarelor securitatii. Esti scriitor bun, doar daca n-ai avut de-a face cu regimul decat ca victima. Daca nu ti s-a intamplat nimic, nu existi. Daca esti suspectat de Securitate, sa te fereasca Dumnezeu de adversarii de bresla, tot din Securitate. Cei care s-au camuflat mai bine, desigur.
Generatiile mai tinere preiau tipul de disputa. De scris, foarte putini sunt cei care scriu promitator. Foarte putini sunt cei care aduc un aer proaspat, la fel cum putini sunt cei care se cultiva corespunzator. Dar conflictul intestin se perpetueaza. Niste buni prieteni faceau caz de forta majora din generatia '80, neacceptand stilul, ce-i drept cam partinic, al acesteia, dupa care, pe contrapagina, se autopublicau in cel mai pur stil optzecist, intelegand, prin aceasta, sa dea o replica in forta amintitilor adversari. De pe trotuar si din bodega, cei mai multi vad o meserie usoara in a fi responsabil de o institutie culturala, fie ea casa de cultura, memoriala, ori presa culturala. Daca se aude de vreun compromis, imediat spiritele se inunda de umori produse de tot felul de complexe personale, aduse de concurenta. Foarte putini stiu ca sub democratia romaneasca, cultura are o singura sansa: "sa mai astepte", vorba lui Remes. Unii chiar au avut sansa de a raspunde de destinele institutiilor culturale si au clacat definitiv, din lipsa unei perspective realiste asupra mediului spre care accedeau. Si totusi, au o mare usurinta in a se exprima impotriva celor care le-au luat locul, chiar daca astia de pe urma mai misca, macar cat sa nu se stinga becul.
Cam asta se invarte prin urbea culturii. Unii, temperati in ambitiile de a deveni lideri de opinie pe plaiul stravechi si inalt al culturii, macar pentru un realism al propriei valori, in sensul ca nu se considera definitiv impliniti, mai astepta o carte buna, o carte noua, de forta, menita sa schimbe orizontul privirii, sa puna probleme, adevaratele probleme ale mizerabilei situatii in care ne aflam, sau ale bucuriei de a supravietui. Si nu vine, pentru ca artistului ii e mai usor sa fie politician, de la o vreme...
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1393 (s) | 22 queries | Mysql time :0.024153 (s)