News Flash:

Atitudini - Cioaca

3 Februarie 2006
1342 Vizualizari | 0 Comentarii
Tot umbland pe coclauri, cum mi-e obiceiul, am nimerit, intr-o sambata, la inmormantarea lui Cioaca. Cortegiul a pornit de sub padure, din gavanul in care-s ascunse acareturile tiganului. Domnia sa, consoarta si puradeii au vietuit de cand ii stiu intr-o cosmelie de paianta, cu peretii varuiti albastru-siniliu si cu acoperis din carton gudronat, spuzit de muschi. Satul e, ehei, departe... Mi-l amintesc pe paznicul-braconier Cioaca aparand zambitor in chenarul pravalit pe-o parte al usii: stia ca va fi vanatoare si, intai de toate, in zori, s-a barbierit. Greu de banuit cu ce soi de scule; oricum, obrazul botit stralucea albastru. Varsta i-o poti aproxima doar dupa numarul plozilor, altfel i-ai da intre 30 de ani si, sa zicem, 105. Totdeauna a fost ciuca banuielilor si bataii de joc. Din sapte furturi de lemne, era vinovat de unu-doua, dar patimea pentru toate. Cum sa gasea un mistret in lat, cum se controlau oalele tiganului Cioaca. Ba una, ba alta, s-a ales cu cazier: trei ani cu suspendare si cinci intrati in gratiere. Ne arata cum saluta dumnealui, spasit, completul de judecata: "'traiti, onorata 'stanta". Vanatorii il iscodesc: Cioaca, ia zi, cum ai aflat de revolutie? "A trecut a' lui Sandulache pe-aici si mi-a zis "Buna ziua, dom' Cioaca!" Clar ca se-ntamplase ceva!" Cioaca n-a fost prost deloc. Si avea o blandete hatra inscrisa pe mutra ciocolatie, brazdata de riduri ca niste santuri anti-tanc. Povestea ciudat: din trei propozitii, sarea doua si ramanea numai cea din mijloc - de fapt... esenta comunicarii. Nara eliptic si lasa loc de puncte-puncte, contand pe imaginatia ascultatorilor. "Dumnealor au impuscat mistretul... era un grup de tovarasi ... si-l acopera cu frunzare, sa-l ia pe sest, la intoarcere... Sigur ca l-am ciordit... numai ca... iertati dumneavoastra... drept atunci si-acolo m-au trecut nevoile... Plec eu, vin ei... Ninsese. Cauta dumnealor porcul sub zapada si gasesc..." Da' aia cu tapul?" "Mi-e cam rusine... Raneste unu' un tap, il dibuiesc si-l bag in ceaun. Stiti ceaunul meu, lasat in '943 de trenul regimentar; incape si-o vaca... Vine ala cu tapul si militianul dupa el: tovarase Cioca, ce ai in ceaun? I-am zis: ne-au napadit paduchii, am dat jos de pe puradei si le-am pus la fiert. Acusi da-n clocot. Sa vezi cum sar ganganiile cand ridici capacul! S-au lasat pagubasi". "Da' tiganca ta, cum mai arata?" - il zadaraste un gonas, facandu-ne cu ochiul. Cioaca ofteaza: "La vreme de seceta e buna si ploaia cu piatra". "Si fiica-ta, a' blonda?" "Ce-i cu ea?" "Pai, cum de-a iesit blonda?" "S-o fi-ntamplat vreun balai printre stramosi..." Cioaca si-a "hrentuit" (vorba lui) sanatatea in puscarie, fiindca, pana la urma, tot a intrat la gherla. A fost un an cu seceta si roada putina; pentru doi-trei stiuleti, nu facea sa bati kilometri prin cele rapi, asa ca a ramas, ici-colo, ceva porumb necules. Cioaca avea o cotiga trasa de-un cal ce parea mai degraba mini-magar. A colindat "cu atelajul" tarlalele, haturile, gavanele, si, vazand urme de recolta in putrezire, a-nceput s-adune: "Nu-i pacat, oameni buni?" Pacat-ne-pacat, legea spune ca nu-s stiuletii lui si a trebuit sa repete salutul cu "onorata 'stanta", procopsindu-se de asta data cu doi ani de parnaie. Rastimp in care vanatul din zona s-a-nmultit ca niciodata, puradeii putand gabji, fara indrumare paterna, cel mult un fazan-doi pe saptamana... Iata-i acum, insirati in urma cotigei cu sicriul. Mutrisoare negre, haine negre. Flori de plastic invelite in celofan la picioarele mortului. Doi caini amarati fac parte din cortegiu. Calul-catar-magar asteapta, cu urechile ciulite, focurile de arma, fiindca atata lume nu putea veni decat la vanatoare - ceea ce inseamna ca, peste noapte, iar o sa aiba de umblat cu stapanul in cautarea mistretilor ascunsi de Cioaca sub rugi de mure si tufe de catina. Apare si piranda, in usa vagonului pentru tractoristi ce va gazdui masa de dupa ingropaciune. Iata si masina popii: sfintia sa isi face cruce c-a izbutit sa ajunga in astfel de pustietati cu planetarele intregi. Totu-i gata: Cioaca poate porni catre ultimul hatis - un cimitiras parasit, cu tre-patru morminte napadite de tufaris si de buruieni. Cand s-ajunga la locul de veci, doi fazani care ciuguleau ramele din pamantul gropii proaspete zboara galagios catre alt palc de tufe, urmariti de privirile atente ale puradeilor. Maine, or sa puna laturi in cimitir. Viata merge inainte.
Mircea Radu Iacoban
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1781 (s) | 22 queries | Mysql time :0.059365 (s)