Eveniment-Social

Atunci cand „turcul plateste”

Publicat: 28 feb. 2016
1
In fiecare an, statul roman plateste, sub forma de despagubiri, sume din ce in ce mai mari. Ele sunt rezultatul unor procese care se judeca afara. La CEDO. Sau in alta parte. Faptul ca penalizarile cresc in loc sa scada, demonstreaza ca, in ciuda unor afirmatii de tip triumfalist, ceva nu functioneaza cum trebuie in justitia romana. Ultima bomba de acest fel  este o penalizare de 200 de milioane de euro, decisa, in mod definitive si irevocabil, de Curtea de Arbitraj de pe langa Banca Mondiala. In favoarea lui European Drinks, societate detinuta de fratii Micula. Cine plateste? Exista pe vremuri o expresie prin care se dadeau raspunsuri in zeflemea la intrebarea de mai sus. Se spunea asa: „turcul plateste!”. In traducere libera, insemna ca, de fapt, nu plateste nimeni. Numai ca, aici, lucruri nu se petrec asa.
La CEDO, procesele se pierd in serie. De fiecare data, motivul este aplicarea defectuoasa a unor proceduri, cu ocazia solutionarii unor cauze. In general, penale. Respectivele cauze penale au fost initial cercetate de procurori, care au intocmit un rechizitoriu. Rechizitoriul s-a dus mai departe in instanta, instanta l-a luat de bun, a mai incalcat si ea unele drepturi ale partilor si, apoi, a impachetat un proces prost facut. In toate aceste situatii, din ce in ce mai numeroase, notele de plata vin la Ministerul Finantelor. Iar Ministerul Finantelor plateste. Nu am auzit la niciun bilant al vreuneia dintre institutiile implicate sa se fi facut o radiografie a acestor sanctiuni aplicate Romaniei si sa se fi stabilit, totusi, cine sunt vinovatii. Macar asa, ca sa se tina cont de asta la eventuala lor promovare. De ce nu se face o asemenea analiza? Pentru ca se aplica expresia „turcul plateste”.
Dar Romania pierde si din ce in ce mai multe procese comerciale. Ele nu sunt judecate la CEDO, ci intra sub incidenta altor instante internationale. Acest caz, extrem de recent, in care Romania pierde nu mai putin de 200 de milioane de euro, pe care trebuie sa ii plateasca fratilor Micula, este doar ultimul exemplu de acest fel. Ce se va intampla? Din nou, Ministerul Finantelor va trebui sa faca plata. Aceasta uriasa despagubire este pretul pe care statul il plateste pentru prostia, incompetenta sau reaua-credinta a unor functionari publici si a unor magistrati. Un detaliu semnificativ. Suma este atat de mare incat, la despagubirea initiala datorata fratilor Micula, pentru un abuz al statului roman, s-au adaugat, din 2013 pana astazi, penalitati. Uriase. De ordinul zecilor de mii de euro pe zi.
Asta inseamna cateva lucruri. In primul rand, la cel mai inalt nivel guvernamental, cineva – este interesant de vazut cine – a luat, in urma cu cativa ani, o decizie strategica. Si anume, sa intrerupa facilitatile care erau acordate in beneficiul European Drinks si care si ele fusesera hotarate tot de catre unul sau mai multi inalti functionari sau demnitari romani. Stoparea unilaterala a respectivelor facilitate a creat o gaura din ce in ce mai mare societatii comerciale. Si, de aici, s-a ajuns la litigiu. Este cat se poate de normal ca statul roman sa bage mana in buzunar si sa plateasca, daca a gresit. Daca functionarii respectivului stat s-au mai si incrancenat, din 2013 pana in prezent, si s-au adunat astfel uriase sume, sub forma unor dobanzi pentru intarziere, din nou, este cat se poate de normal sa platim.
Este normal sa platim si aici si in toate celelalte litigii comerciale pe care statul roman le-a pierdut. Dar este anormal ca nimeni nu raspunde. Si acum am sa va dau un exemplu, pur teoretic, care ar putea sa sugereze gravele consecinte pe care le poate avea o atare lipsa de raspundere si de interes. Daca asemenea condamnari vin pe banda rulanta si, de fiecare data, prin decizii judecatoresti, Guvernul trebuie sa plateasca oalele sparte de unul sau de altul, ne-am putea lesne inchipui ca este posibil ca, uneori si din ce in ce mai des, asemenea neghiobii sa fie facute in mod intentionat de inalti functionari corupti, tocmai cu scopul de a umfla buzunarele unor oameni de afaceri. Pentru ca, intr-un fel, este mai simplu sa stai cu mainile in san si sa platesti o casa buna de avocati, care sa nu faca altceva decat sa actioneze, in numele tau, intr-o cauza fabricata anume  pentru a fi pierduta de statul roman. Nu as vrea ca cineva sa-si imagineze ca eu fac vreun proces de intentie fratilor Micula. Nicidecum. Ceea ce nu inseamna insa ca scenariu de mai sus trebuie, cu desavarsire, exclus. Dar fara a analiza a cum anume s-a ajuns in situatia asta, nu vom avea un raspuns. Ci doar inca o nota de plata. (Sorin Rosca Stanescu)




Adauga un comentariu