News Flash:

Autostrazile electorale

26 Martie 2009
793 Vizualizari | 0 Comentarii
Emilian Marcu
S-a tot vorbit, s-au tot croit la "planuri din cutite si pahara" (vorba poetului), despre drumurile din Romania si mai ales despre mult visatele si atat de asteptatele autostrazi. A promite nu costa. S-a tot spus, si pe buna dreptate, ca nu putem sa ne consideram o tara europeana, tara a anilor 2009, fara a avea acest minim atat de necesar. In 1991, am facut o calatorie in Portugalia. Erau niste drumuri cu mult mai proaste decat la noi. In toamna acelui an a inceput acolo o puternica si serioasa campanie de reabilitare a drumurilor si de construire de autostrazi. Terenul din Portugalia pare aproape imposibil de construit asa ceva. Munti pietrosi, stanci uriase, peste tot. Dar, cand am fost in 1992 si in 1993, drumurile erau de nerecunoscut. Autostrazi lungi de sute de kilometri de la nord la sud si de la est la vest legau marile si micile localitati intre ele. O adevarata placere sa calatoresti in asemenea conditii. Ascultand acasa multiplele promisiuni ale tuturor celor care voiau sa acceada la putere, pe data am fost tentat sa-i cred. Vazusem minunea ce se produsese in Portugalia, tara care nici ea nu era, la acea data, membra a Uniunii Europene. Daca la ei se putuse realiza asa ceva, de ce la noi nu ar fi posibil, mi-am zis? Ah, sfanta naivitate! Uitasem definitiv ca eu traiesc in Romania si nu in alta parte. Fiecare campanie electorala din ultimii douazeci de ani, si nu au fost deloc putine, debuta cu spectaculoase promisiuni de construire iar, acolo unde era cazul, de modernizare de autostrazi.

Aceasta tema era, si este, calul de bataie si vaca de muls voturi de la electorat. Daca ar fi fost sa se construiasca aceste autostrazi atat de promise, am fi avut la ora aceasta o tara fara nici o palma de teren arabil. Ar fi fost peste intreaga Romanie numai autostrazi. Raiul pe pamant al autostrazilor, ce mai! Mii de kilometri se promiteau si se promit cu fiecare iesire pe micul ecran a politicienilor mai mult sau mai putin versati. Sarabanda promisiunilor, mai colorate decat pamblicile de la circ, este in floare. «Specialisti» "pe care lumea nu putea sa-i mai incapa" au venit cu planuri de fezabilitate, cu trasee bine alcatuite, unele de-a dreptul fanteziste, numai pentru a ne lua ochii. Una din cele mai bune oportunitati de a construi autostrazi in Romania, dupa parea mea, a fost in perioada 1997-2000. De ce cred astfel? Simplu. Atunci guvernantii au ajuns la concluzia ca mineritul in Romania este de domeniul trecutului. Nu pot sa-i contrazic. Nu am argumente suficiente pentru asta. Dar ce nu inteleg este, de fapt, strategia ce a urmat acelei decizii. Zeci sau poate chiar sute de mii de angajati in aceasta profesie au fost disponibilizati si li s-au platit salarii compensatorii de-a dreptul sfidatoare, numai ca sa le cumpere tacerea, pentru ne-munca. Este inadmisibil sa nu-i trimiti sa construiasca pentru acesti bani autostrazi. Mai ales ca munca pe care trebuiau sa o presteze nu se deosebea prea mult de ceea ce erau obisnuiti sa faca. Nu li se cereau lucruri imposibil de executat si nici degradante. Era o munca pe care trebuiau sa o presteze doar in alt loc. Pentru aceasta li se putea plati un spor la salariu sau ceva asemanator, dar grosul salariului se oferea pentru o munca prestata si nu pentru dormit pe marginea santului sau in cine stie ce butic. Banii s-au dus repede pe apa sambetei, iar ei au devenit oameni fara nici un rost. Locul lor de munca a disparut, banii s-au cheltuit si tara a ramas tot fara autostrazi. Nu stiu ce interese au primat in mintea guvernantilor de dupa 1989, de nu s-a dorit sa se construiasca aceste, atat de utile si de necesare, autostrazi. Stiu doar ca se merge pe drumurile Romaniei mult mai prost decat in oricare alta tara europeana (nu stiu cum se mai calatorese in Bulgaria!). Numarul masinilor a crescut, iar drumurile, cu mici exceptii, sunt aproape la fel ca in anii ‘70-‘80. Gropi, bucati de asfalt lipsa, nesemnalizari corecte si alte capcane de tot felul care te fac sa ai sentimentul ca de cele mai multe ori o calatorie este o aventura sau raliul Paris - Dakar. Veni-vor iar campanii electorale, pentru diverse fotolii si iar se vor mai construi, pe hartie, alte mii de kilometri, ca doar vorbele nu costa. Asa reusim cel mai bine sa avem autostrazi, macar in campaniile electorale.


Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4053 (s) | 22 queries | Mysql time :0.153567 (s)