News Flash:

Baba de 15.000 de dolari

12 Iulie 2001
944 Vizualizari | 0 Comentarii
•Patron al unui magazin de antichitati, Corneliu Simion se poate considera fericit, el detinand un tablou pictat de Corneliu Baba
Acum, cand arta este pentru unii un lux, iar pentru altii ceva mult prea putin semnificativ, exista totusi colectionari de obiecte de arta care detin opere de valoare, si nu din snobism, ci din dragostea pentru ceea ce este frumos. Corneliu Simion este unul dintre acestia. Patron al unui magazin de antichitati, Corneliu Simion se poate considera fericit, el detinand un tablou pictat de Corneliu Baba, cotat la 15.000 de dolari. Colectionar impatimit, Corneliu Simion constientizeaza necesitatea ca operele de arta sa intre intr-un continuu circuit, pentru ca acei care se bucura de valoarea acestora sa fie cat mai multi.

Reporterul: Cine este Corneliu Simion ?
Corneliu Simion: Pregatirea mea este economica, cu preponderenta, fiind absolvent al Facultatii de Stiinte Economice din Iasi. Am lucrat foarte multi ani, peste 43, in domeniul economic. Insa, in toti acesti ani am fost indragostit de arta si am facut colectii de arta, de asa maniera incat, la un moment dat, cum era obligatia de a face declaratii la Patrimoniu, aveam peste 240 de lucrari declarate. Odata cu aceasta pasiune, bineinteles ca am facut triere permanenta a lucrarilor, practicand si un mic comert, inainte de avea acest magazin, care se numeste Coral.

R: Cand ati deschis acest magazin cu antichitati?
C S: Magazinul a fost deschis in anul 1990, in octombrie '90, intai ca asociatie familiala, transformata mai apoi in societate cu raspundere limitata. Denumirea lui provine din combinatia numelui meu, Corneliu, cu cel al fiicei mele, Raluca. Asa s-a nascut Coral. De la inceput mi-am propus sa fac un comert cu arta, sa elimin kitsch-ul pe cat posibil si sa am lucrari de valoare, in special creatii ale unor oameni care au pregatire specifica pentru ceea ce fac. In acest fel, am expus permanent atat lucrari de maestri sau de clasici, care nu mai sunt printre noi, dar si de studenti sau proaspeti absolventi ai unui institut de arta. Exemplificand, cred ca am comercializat 13-14 panze de Octav Bancila, de Theodor Palade vreo trei, de Tonitza, Petrascu, Stefan Demetrescu si multi altii. Nu am reusit sa am nici in colectie, nici pentru comercializare vreo lucrare de Stefan Luchian sau Nicolae Grigorescu, dar timpul nu este pierdut. In prezent, am spre comercializare lucrari de Corneliu Baba, de Sabin Balasa, foarte multe lucrari de Mihailescu Craiu, un Pisso, Aurel Baiesu si intreaga pleiada a artistilor plastici ieseni, in viata: Dan Hatmanu, Adrian Podoleanu, Ionel Gangu, ca sa spunem cateva nume. Sa nu-i uitam pe Liviu Suhar, Mircea Ispir, Istrate, Mitica Popa. Si dintre sculptori nu putem sa il uitam pe Ion Buzdugan, care are niste lucrari deosebite. Tot aici ii pot mentiona pe Vasile Condurache, Valentin Meiu, Mircea Stefanescu, cu lucrari in piatra si marmura.

R: Lucrarile pe care le detineti sunt trecute in patrimoniu?
C S: In conditiile de azi, nu mai este necesara o declarare a lor ca pe vremea raposatului, dar sunt si multe lucrari de patrimoniu. Putem prezenta un Corneliu Baba din 1946, deosebit.

R: La ce valoare este cotata aceasta lucrare?
C S: Daca luam in considerare cotatiile care au aparut la casa de licitatie Alice, aceasta lucrare ar putea valora 15.000 de dolari. Partea proasta este ca, foarte multe dintre lucrarile pictorilor ieseni care sunt in viata, sau ale celor care au plecat la "Orientul Etern", nu au cote deosebite la Bucuresti. In general, in tara.

R: Credeti ca acestia sunt defavorizati?
C S: Este o mare defavorizare pentru cultura ieseana, pentru cultura moldava in special, si pentru artistii plastici cu prioritate. Putem arata lucrari cu totul si cu totul deosebite de Mihailescu Craiu, care se vand pe niste preturi de nimic. Ca sa aratam numai un singur artist. As mai pomeni cativa artisti care nu sunt ieseni, dar au trecut prin Iasi, absolvind aici Institutul de Arta. Tineri care nu au cota dar au lucrari care se remarca printr-o virtuozitate deosebita si care, intr-un viitor nu prea indepartat, probabil ca se vor impune pe plan artistic mult mai mult decat pana acum.

R: Ce nu convine comertului de arta din Iasi?
C S: Ceea ce este incomod pentru comertul de arta din Iasi, este lipsa clasei de mijloc. Asa cum stiu toti iesenii, in orasul nostru a fost o schimbare de calitate a intelectului in marea masa a populatiei, vulgul fiind preponderent. Acest lucru s-a datorat, pe de o parte, cu prioritate industrializarii fortate, cand s-au schimbat foarte puternic palierele de cultura si cele de viata umana, pe de o parte, iar pe de alta parte faptului ca exista o obligativitate impusa profesorilor sa dea drumul la toti cei care erau inscrisi la scoli fara sa se verifice cu pertinenta capacitatile intelectuale sau gradul de acumulare a lor. Conduita civica este poate normala, dar in partea artistica sau intelectuala a comportamentului lor se intrezaresc anumite lacune, care ii conduc spre un mod, uneori gresit, de interpretare a lucrarilor artistice. Acesta este unul dintre motivele pentru care comertul cu arta merge foarte greu. Al doilea ar fi pauperizarea accentuata a intregii populatii, pentru ca daca 2-3% din populatie sunt miliardari, ceilalti isi duc viata de azi pe maine si in aceste conditii nu isi permit sa se gandeasca la niste acumulari din punct de vedere al obiectelor de arta.

R: Credeti ca lumea mai este documentata in ceea ce priveste arta?
C S: In general, cine se pricepe, si exista foarte multi bine pregatiti din punct de vedere intelectual si cultural, nu au bani. Se stie foarte bine ca arta in Romania este foarte prost platita. Cei care nu au bani vin, privesc, te felicita, ofteaza si pleaca. Dar putini sunt cei care isi pot permite sa faca o achizitie, chiar daca preturile sunt derizorii. La aceasta ora, arta se vinde subevaluat formidabil. Facand o mica paranteza, si spunand ca specificul magazinului este de antichitati si obiecte de arta, de fapt o mica galerie de arta, vreau sa precizez faptul ca acest magazin al meu este un adevarat barometru al saraciei, al pauperizarii. Din toate timpurile s-a stiut foarte clar ca, atunci cand exista un recul economic major, totul se vinde subevaluat. Oferta de vanzare este mult mai mare decat puterea de absorbtie. Si in aceste conditii, consider ca magazinul meu este un barometru al saraciei, pentru ca vin oameni care au pregatire deosebita, care au fost la vremea lor cineva, licentiati, acum pensionari, vand toata agoniseala de o viata numai pentru a reusi sa supravietuiasca ori sa-si cumpere medicamente.

R: Revenind putin la tabloul lui Corneliu Baba, povestiti-ne cum a ajuns la dumneavoastra.
C.S.: Foarte simplu. L-am achizitionat de la prima sotie a lui Corneliu Baba, regretata doctorita Nitescu. A murit acum doi ani. Era intr-o stare precara. Orbise si statea pe undeva prin cartierul Dacia. L-am achizitionat cu multi, multi ani in urma, la vremea respectiva fiind destul de greu sa faci un asemenea lucru. L-am dorit din tot sufletul meu si de atunci il pastrez. Este o lucrare cu influenta tonitziana, realizata in 1946, asa cum se vede ca este datat sub semnatura, pe vremera cand Baba era influentat de maniera de a picta a lui Nicolae Tonitza.

R: Ati ceda acest tablou unui eventual cumparator?
C.S.: Desigur. Eu am urmatoarea conceptie despre lucrarile de arta: daca le tin numai eu si ma bucur numai eu de ele, nu este bine. Este bine ca, dupa o anumita perioada, sa le pot inlocui cu altele, si ele sa intre intr-un circuit major. Acelasi lucru cred ca ar trebui facut si la nivelul intregii tari. Noi avem o reticenta la a da drumul la obiectele de arta sa circule in plan european sau international si, in aceste conditii, artistii, in general, au numai de pierdut.

R: Exista vreo lucrare renumita pe care nu o aveti dar ati dori-o in colectia dumneavoastra?
C.S.: A, nu pot sa ma pronunt. Nu, nu. Posibilitatile mele materiale nu-mi permit sa am dorinte desarte, dar imi place sa am lucrari deosebite.

R: Aveti in colectie lucrari la care tineti si nu le-ati da?
C.S.: Da. Sunt destule lucrari la care tin si nu le-as da. Sunt lucrari de suflet pe care le-am primit cadou de la diversi artisti, sau portrete facute mie sau familiei mele de catre acesti artisti.

R: Credeti ca anticariatele care vand opere de arta stopeaza cumva comercializarea acestora pe piata neagra?
C.S.: Nu, in nici un caz. Din contra! Este posibil ca din lucrarile pe care le-am expus si le-am vandut la magazin, foarte multe dintre ele sa ia drumul acestei piete negre, pentru ca exista diversi geambasi sau intermediari cu obiecte de arta care colinda toata tara si unde gasesc ceva mai deosebit se tocmesc, cumpara si apoi, ori au retele de tranzitie a Romaniei, ori le vand in tara la diversi asa-zisi "colectionari de arta", cei care nu stiu ce sa mai faca cu banii, si care de fapt nu stiu sa aprecieze arta.

R: Ce satisfactii va ofera comercializarea operelor de arta?
C.S.: In materie de arta nu poti sa spui niciodata ca unul este foarte bun sau unul este foarte rau, pentru ca, de la persoana la persoana, gusturile difera, gusturile nu se discuta. O placere deosebita cand vand un obiect de arta este atunci cand gasesc un cumparator care stie ce cumpara, un cumparator cu care pot discuta pe marginea obiectului respectiv. Atunci cand la explicatiile mele intervine si vad ca nu este un novice, un neavenit. Atunci cand vad ca acea persoana cumpara pentru ca ii place, cumpara pentru satisfactia lui, si nu pentru ca are bani si nu are ce face cu ei.
A consemnat Marius HALCIUG
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1250 (s) | 22 queries | Mysql time :0.020349 (s)

loading...