News Flash:

"... bataia, nu ca arta pentru arta, ci ca avertisment memorabil, era inca aschie rupta din rai..."

4 Ianuarie 2005
486 Vizualizari | 0 Comentarii
Dulcele targ al Iesilor O aschie de rai Eram in ultima clasa de liceu si fusesem invitat la ziua onomastica a unui coleg, baiatul profesoarei de romana, care locuia la cateva case de noi. "La ce ora vii?", m-a intrebat tata inainte de plecare. "Cel mai tarziu la miezul noptii", am raspuns eu convins ca asa are sa se intample. "Bine!", a incuviintat el si mi-a urat petrecere frumoasa. Dialogul se repeta de fiecare data cand urma sa plec undeva, amandoi stiind ca promisiunea va fi respectata. Pe vremea aceea, petrecerile tinerilor erau croite dupa alte masuri. Ne adunam cativa colegi de clasa, legati prin oarecari afinitati culturale, si schimbam pareri, impresii de lectura, nedumeriri si temeri, cu acea superbie ce-i sta atat de bine varstei pe care o aveam. Mai si dansam din cand in cand, insa majoritatea timpului se consuma cu discutii in contradictoriu asupra temelor eterne, pe care ni se parea ca noi le-am descoperit. Nici seara aceea n-a facut exceptie. Poate doar insufletirea dezbaterilor sa fi fost ceva mai mare, stimulata si de faptul ca unul dintre invitati, cel mai flegmatic dintre noi, si-a luat inima in dinti si ne-a marturisit ca scrie poezii, ba, dupa multe insistente, ne-a si recitat cateva, despre care am convenit entuziasmati ca erau exceptionale. Oricum, coplesiti de insemnatatea momentului, nascator de interminabile comentarii, nici n-am simtit cum s-au scurs ceasurile si ne-am trezit ca miezul noptii trecuse binisor. Speriati, ne-am luat ramas bun de la gazda si ne-am imprastiat pe la casele noastre. Tata ma astepta fumand in fotoliul din hol. Cand am deschis usa, s-a ridicat, a venit spre mine si mi-a ars o palma. "Stii tu de ce!", a adaugat si s-a dus sa se culce inainte ca sa apuc a spune ceva. Stiam, fireste, de ce. Palma tatei era grea. Mi-o aminteam din copilarie, cand mi se lipise de obraz pentru ca, intrand in atelierul unde lasase la uscat un tablou, am pus mana pe pensule si am corectat ceea ce aveam impresia ca trebuia neaparat indreptat. Acum insa parca nici n-o simtisem. Doar aruncandu-mi ochii in oglinda, aveam sa descopar amprenta bine conturata a corectiei parintesti. Trei zile nu m-am dus, de rusine, la scoala, pretextand o raceala cauzata de prea numeroasele inghetate consumate. In sinea mea, eram, cum altfel?, indignat de reactia tatei, invinuindu-l mai ales ca nu-mi lasase sansa unei explicatii. Ce mare lucru daca intarziasem un ceas? Au trecut atatea decenii de atunci si recunostinta pe care i-o port tatei pentru aceasta lectie a ramas intacta. Daca azi ajung la intalniri cu macar cinci minute inaintea orei stabilite, e pentru ca, la optsprezece ani, obrazul mi s-a inrosit sub greutatea reprosului parintesc. Admit ca si o discutie intre patru ochi ar fi putut avea un efect asemanator. Dupa cum s-ar fi putut sa nu aiba nici unul, caci tanarul care eram nu se arata tocmai dispus sa ia aminte la sfaturi, inchipuindu-si ca stie totul si inca ceva pe deasupra. Sunt insa convins ca nici o discutie, cat de serioasa, nu m-ar fi putut invata la fel de bine ce inseamna sa fii punctual precum maieutica palma a tatei. Probabil ca, in lipsa ei, viata mi-ar fi administrat destule palme infinit mai grele pentru lipsa de punctualitate. Asa, a trebuit sa se multumeasca a ma palmui pentru alte metehne, de care tata n-a mai apucat sa ma lecuiasca. Pe timpul meu, bataia, nu ca arta pentru arta, ci ca avertisment memorabil, era inca aschie rupta din rai, dovedindu-se o eficace metoda de educare. Pentru ca nu frica de ea, ci rusinea de a o primi te oprea sa gresesti. In ziua de azi, palma maieutica a parintelui e obligata prin lege sa incremeneasca in proiect, scutindu-l pe copil de aceasta imensa rusine, prea stresanta dupa normele europene actuale. Intrebarea la care n-am inca raspuns e urmatoarea: ce te faci daca metodele recomandate in locu-i isi arata ineficienta? Alexandru Dobrescu
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1453 (s) | 22 queries | Mysql time :0.025889 (s)