Biologul principal al Grădinii Botanice din Iași a dialogat despre universul unic al florilor, proiectele ce le are în derulare, frumusețea locului, dar și despre ce înseamnă o asemenea muncă, în Studioul BZI LIVE – FOTO/ VIDEO

Marți, 30 iunie 2020, la ora 15.00 în Platoul BZI LIVE a fost programată o ediție specială! Invitat a fost biolog principal dr. Camelia Ifrim, secretar științific al Grădinii Botanice Anastasie Fătu a Universităţii Alexandru Ioan Cuza (UAIC) din Iași. Despre povestea superbă, pasionanta și specială legată de celebra Grădina Botanică din Iași s-a dialogat alături de dr. Camelia Ifrim, specialistul care a realizat zeci de expoziții naturale ce au impresionat sute de mii de vizitatori din întreaga Românie!

De asemenea, despre ce înseamnă o asemenea muncă aparte, frumusețea locului unde își derulează activitatea, echipa din care face parte, ce proiecte are în derulare, universul unic al florilor, naturii s-a mai abordat alături de pasionantul și profesionistul desăvârșit dr. Camelia Ifrim, biolog principal al Grădinii Botanice Anastasie Fatu din Iași. Publicul are ocazia să admire, să se inspire și să urmărească un om ce merită a fi dat ca model pentru actualele generații, un profesionist desăvârșit care pune pasiune în tot ceea ce face și oferă celorlalţi ocazia să între în lumea fabuloasă a naturii.

Existenţa Grădinii Botanice din Iaşi are o istorie zbuciumată care a parcurs o perioadă de peste un secol până să ajungă aşa cum o vedem şi o admirăm noi astăzi.

Alături de alte priorităţi culturale emanate din vechea capitală a Moldovei un loc deosebit îl ocupa şi înfiinţarea la Iaşi, în anul 1856, a primei Grădini Botanice din România, de către medicul şi naturalistul Anastasie Fatu, mare patriot, filantrop şi om de cultură. Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpă Galbenă, avea să fie pentru mulţi ani, până la moartea marelui cărturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iaşi care avea posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar şi un mijloc de instrucţie şi educaţie pentru toţi iubitorii naturii.

stirilebzi.ro

Unde găseşti cazare ieftină pentru Paşte. Destinaţia din România perfectă pentru o vacanţă relaxantă

Stirile PROTV

Trupul șoferului a fost secționat și a murit pe loc. Cum s-a produs tragedia de...

Grădina Botanică de lângă UniversitateIata ce a scris chiar Anastasie Fatu în 1870 în prefaţa la lucrarea „Enumeratiunea specieloru cultivate în Grădina Botanică din Iaşi” privind înfiinţarea şi scopurile acestei grădini: „Încă din 1856 am pus fundamentele unei Grădini Botanice în oraşul Iaşi. Aceasta instituţie, care la început a propăşit foarte încet, fiind redusă la propriile mele mijloace, mai târziu a prosperat mai bine, subvenţionata fiind de Casa Statului şi a Comunei Iasilor…”.

„Fondând această grădină mi-am propus a îmbunătăţi salubritatea oraşului Iaşi, a îndemna pe „giunimea” studioasa la învăţarea botanicei şi a procura iubitorilor de ştiinţe naturale ocaziunea de a contempla frumuseţile naturii în momentele lor de repaus”.

Prin eforturile financiare proprii susţinute cu intermintenta de autorităţile publice, grădina lui A. Fatu a durat până la moartea sa (1886), după care terenul a fost vândut de urmaşii acestuia şi tot materialul botanic adunat cu migală de o viaţă, s-a risipit.

Despre prima Grădina Botanică din România şi întemeietorul ei A. Fatu, ne mai aminteşte astăzi denumirea a doua străduţe din vecinătatea fostei grădini: Str. Florilor şi Str. A. Fatu, aflate în apropriere de Râpă Galbenă.

Stimulată de interesul manifestat faţă de grădina lui A. Fatu, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi, înfiinţează, în 1873 o a doua Grădină Botanică în jurul sediului acestei societăţi, actualmente Muzeul de Istorie Naturală. Sarcina organizării acestei noi grădini este încredinţată Dr. Dimitrie Brândză, iar fondurile necesare au fost furnizate de societate. În cea mai mare parte, plantele acestei Grădini au fost oferite de către A. Fatu din grădina sa sub formă de plante vii şi seminţe, aşa cum reiese din cererea acestuia din 11 ianuarie 1873. Parte din plantele sădite de D. Brândză (doi stejari, doi plopi şi un castan porcesc) mai dăinuiesc şi astăzi în părculeţul din curtea Muzeului de Istorie Naturală.Secţia Sistematică (1966)

În 1870, conducerea Universităţii din Iaşi ia în discuţie problema înfiinţării unei grădini botanice proprie pe terenul din spatele vechii clădiri a Universităţii, unde în prezent se găsesc clădirile Institutului de Medicină şi Farmacie. După această hotărâre s-au făcut unele plantari, dar abia în 1876 s-au alocat fonduri de la buget care au permis o dezvoltare mai amplă a grădinii. Se pare că atât fondurile alocate cât şi spaţiul din preajma Universităţii nu au fost suficiente pentru a satisface cerinţele tineretului de la Universitate, având o existenţă simbolică.

În 1900 la insistenţele repetate (încă din 1895) ale Prof. Al. Popovici, Universitatea cere să-i fie cedat terenul din spatele actualului Palat al Culturii pentru înfiinţarea unei noi grădini botanice. Demersurile repetate pentru obţinerea fondurilor necesare înfiinţării acestei grădini au rămas fără un răspuns concret. Cu toate că s-a întocmit un proiect de amenajare foarte amănunţit, el nu s-a putut finaliza niciodată din lipsă de fonduri şi mai târziu ca urmare a consecinţelor primului război mondial. De acest proiect ne mai aminteşte astăzi doar strada Botanică din vecinătatea ştrandului.

Pentru a satisface cerinţele învăţământului biologic, în 1921, Prof. Al. Popovici înfiinţează o nouă grădina botanică pe terenul din spatele noii clădiri a Universităţii cu suprafaţa de cca. 1 hectar, pe care se construieşte un mic complex de sere pentru plantele tropicale.

Această grădină a servit învăţământului botanic ieşean timp de peste 40 ani, până în 1963-1964 când a fost mutată pe actualul amplasament din Dealul Copoului. Din această ultimă grădina botanică se mai păstrează şi astăzi arborii şi arbuştii din parcul aflat între vechea clădire a Universităţii, Cantina studenţească şi căminele studenţeşti de pe Bd. Copou şi o mică sera „turn” în care se cultivau palmieri şi bananieri.

În 1960, cu ocazia sărbătoririi centenarului Universităţii s-a prezentat situaţia Grădinii Botanice şi s-a ajuns la concluzia că nu mai corespunde cerinţelor învăţământului, şi în 1963 s-a ales că teren de amplasare a unei noi grădini botanice în Dealul Copoului pe Str. Dumbrava Rosie. S-a elaborat un studiu tehnico-economic şi în următorii ani a început preluarea terenurilor, organizarea reţelei de drumuri şi alei, plantaţiile, construcţia şi popularea serelor, la început cu materialele provenite din vechea grădina botanică.

Suprafeţelor de teren preluate iniţial li s-au adăugat treptat altele, ajungând astăzi la 80 de hectare. Din anul 2000, Grădina Botanică din Iaşi este membru fondator al Asociaţiei Grădinilor Botanice din România.