News Flash:

Bobita de piper

26 Iunie 2005
1175 Vizualizari | 0 Comentarii
Poveste veche
Titus CEIA

Se zice ca odata, in vremuri de demult, un carmuitor de popoare a fost atat de increzator sau poate neglijent incat s-a lasat surprins de dusmanii lui in timpul unei plimbari in care se pornise insotit doar de un batran slujitor de taina. Dusmanii n-au stat mult sa chibzuiasca; au navalit peste cei doi, pe slujitor l-au ucis pe loc iar pe stapan l-au luat prins, i-au scos ochii – cu care veghea, atent, la treburile tarii si la soarta supusilor – si au pus in locu-i un cirac de-al lor.
Astfel, acei dusmani au ajuns sa preia puterea in tara. Numai ca, fiind ei niste rai si haimanale, n-au putut ajunge la inima poporului chiar daca dobandisera sceptrul stapanirii.
Dupa o vreme de scarba si lehamite, poporul s-a rasculat, uzurpatorul a sfarsit in streang iar in jiltul puterii a ajuns un urmas al vechiului carmuitor – deoarece domnitorul de drept murise intre timp de inima rea.
Vazand cum devine treaba, acolitii impostorului-uzurpator au facut pe loc o pirueta si s-au bulucit care mai de care sa se inchine urmasului cel repus in drepturi si sa-i jure credinta neabatuta. Nu cereau decat un lucru: sa nu-i clinteasca nimeni din dregatoriile in care ajunsera sa se lafaiasca.
Unul singur, doar unul dintre cei ce-l slujisera pe uzurpator, a vorbit altfel. Acela, un om priceput si vrednic, il slujise si pe tatal proaspatului inscaunat, dar la schimbarea domniei avusese slabiciunea sa se lase momit a-si continua, din cin inalt, vegherea la linistea poporului, caci pardalnicii luasera seama ca n-au printre ei pe nici unul care sa se priceapa cat de cat acatarii la asemenea trebuincioasa slujba.
Asadar, doar dansul a glasuit cu alt talc spre noul stapan, spunandu-i: "eu nu vreau sa mai raman in nici o dregatorie, dar nici ceilalti nu trebuie lasati linistiti in jilturile lor, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Lucrurile s-au intors. Stapanirea s-a schimbat. Altcum trebuie, de acum inainte, oranduite lucrurile. Cu acesti oameni nu se va ajunge niciodata la nimic bun, cu toate rugile si juramintele lor de supusenie. Oameni noi si cu credinta adevarata e musai sa vina spre maturarea prafului si curatirea noroiului, spre grijire de visteria tarii si binele supusilor. Eu nu mai sunt vrednic, dar nici dansii nu-s!"
Noul stapan, tanar si cu inima curata, dar naiv si increzator precum fusese si parintele sau, nu l-a luat in seama pe cel care era unul, ci a luat aminte la vocile cele multe si viclene ce se intreceau care mai de care sa-l spurce pe atarnatul in furci si sa faca juruinte mincinoase de supusenie.
Ca urmare, dupa un scurt ragaz, ce parea sa vesteasca timpuri mai bune, totul s-a naruit. Hotia, nepasarea si dezmatul s-au repus in drepturi precum pe vremea uzurpatorului (care se leganase in streang). Multimea dezamagita s-a mai rasculat o data, i-a trecut prin sabie pe nemernici, iar in locul naivului tanar carmuitor (trimis sa se reculeaga la o manastire) a adus din indepartate locuri in fruntea tarii un barbat serios si harnic, cu experienta de viata, de neam bun, care a stiut repede sa-si gaseasca sfetnicii si dregatorii potriviti cu ajutorul carora cele bune sa se adune si cele rele sa se spele.
Timp in care, in linistea manastirii, fostul inscaunat a asternut in scris, spre aducerea aminte si vesnica invatatura, aceasta poveste.
Nota
Aceste randuri se dedica profesorului Spiridon Cretu, unul din putinii oameni la care onoarea a aratat ca poate castiga lupta cu ezitarile, nedumeririle si chiar propriile greseli.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1216 (s) | 22 queries | Mysql time :0.012512 (s)