News Flash:

Bobita de piper

26 Februarie 2006
1476 Vizualizari | 0 Comentarii
"Gafaind, tinerelul a baiguit cum ca e urmarit si in pericol de moarte. Ce putea sa faca bunicul lui Costi? L-a ascuns repede in spatele unui morman de anvelope pentru camion. I-a dat si o pufoaica, sa se incalzeasca, pentru ca fugarul era imbracat destul de subtire iar in garaj ingheta apa pe ciment. Nu peste multe clipe, in garaj au navalit agentii sigurantei."

Bunicul lui Costi

Bunicul lui Costi ar fi putut schimba soarta Romaniei. Nu i-a permis acest lucru o componenta nobila a sufletului sau: omenia. Prin anii '40, bunicul lui Costi lucra la un mare garaj din Craiova. La lucru fiind, a observat la un moment dat ca in garaj s-a strecurat un tinerel scund, cu privirea inspaimantata, lucru care l-a miscat pe cel aflat in garaj. Gafaind, tinerelul a baiguit cum ca e urmarit si in pericol de moarte. Ce putea sa faca bunicul lui Costi? L-a ascuns repede in spatele unui morman de anvelope pentru camion. I-a dat si o pufoaica, sa se incalzeasca, pentru ca fugarul era imbracat destul de subtire iar in garaj ingheta apa pe ciment. Nu peste multe clipe, in garaj au navalit agentii sigurantei.
"N-ai vazut, omule, trecand pe-aici pe cineva, asa si pe dincolo, cu un vraf de foi in mana? E un comunist periculos, grijania mamii lui..."
Omenia din sufletul bunicului lui Costi l-a facut sa nege c-ar sti ceva. Agentii au plecat. Cand bunicul lui Costi i-a vazut plecati, s-a uitat dupa anvelope. Numai ca tanarul Nicu Ceausescu disparuse si el.
Au trecut anii. Tanarul din garaj, cel care plecase pe sest cu tot cu pufoaiaca, a ajuns stiti dumneavoastra ce. Iar prin '88 - '89, bunicul lui Costi era batran si bolnav si le spunea membrilor familiei sale: "voi muri in curand, dar il trag si pe stiti voi cine dupa mine."
Bunicul lui Costi a murit in ziua de 18 decembrie 1989. Cel ce fusese ascuns in garaj l-a urmat dupa o saptamana.

Mai deunazi, cineva, persoana importanta, imi povestea cum il ajutase pe un baiat tanar, unul pe nume Relu, sa scape dintr-o mare belea. Tanarul Relu era cam certat cu legea, facuse multe potlogarii si fara o mana de ajutor ar fi vazut ani buni cum arata igrasia din celulele puscariilor. A primit mana de ajutor si a putut respira. "Stii ce a facut numitul dupa ce l-am salvat? Mi-a furat calul", a conchis povestitorul.
Fireste, vorbea la figurat. Amandoi stiam la fel de bine ce vrea sa spuna. Povestitorul a oftat si a plecat in treaba lui.
Eu, insa, n-aveam momentan, nici o treaba. In schimb, mi-am amintit de bunicul lui Costi. Drept pentru care, mi-am facut cruce cu limba pe cerul gurii, s-alung piaza rea.
P.S. Onestitatea ma obliga sa spun ca, atunci, in anii '40, pufoaica bunicului lui Costi a ajuns dupa cateva zile inapoi la stapanul ei de drept.
Calul povestitorului n-a mai aparut niciodata.
Titus CEIA
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2981 (s) | 22 queries | Mysql time :0.167373 (s)