News Flash:

Bobita de piper

7 Mai 2006
855 Vizualizari | 0 Comentarii
Integrare: variatiuni in fa minor

Ati fost vreodata pe Champs-Elysees, in Saint-Germain? V-ati plimbat, poate, pe Mariahillfestrasse? Daca da, mai tineti minte cum erati luat - sau luata - in primire de vanzatorii oricarui magazin?
In cazul in care raspunsul la primele doua intrebari este afirmativ, cea de-a treia intrebare devine pur si simplu retorica (in caz contrar, este fara sens). Pe acele bulevarde sau strazi renumite din Europa, dar si pe alte strazi si bulevarde mai putin cunoscute, nu neaparat din Paris sau Viena, orice magazin, de orice profil, pare a avea un singur scop. Scopul de a-ti fi pe plac. Iar daca ti-e pe plac, vei baga mana in buzunar si vei cumpara de acolo ceva. Indiferent ce. Macar o amintire.
De 16 ani ne chinuim sa invatam aceasta lectie. Pe alocuri s-a reusit cate ceva. Pe alocuri, nu. Astfel au ajuns sa coeziste in Romania 2 normalitati. Iar tu, romanul care a targuit ceva pe la Galeriile LaFayette, care a cumparat un after-shave de la Sephora, care si-a luat un sacou englezesc chiar de la mama lui, poti reactiona cumva doar la o singura realitate, cea zisa autohtona. Cum reactionezi? Cand o surprinzi "in actiune", te cutremuri. Te ia cu frig.
Zilele trecute, am ajuns la rosu cu creditul cartelei de pe telefonul mobil. M-am uitat prin jur, sa vad unde as putea face o reincarcare. Ma aflam la complexul SuperCopou. Imediat dupa barul din coltul "supermarketului" am vazut intrarea la o agentie loto-prono. Pe geamul de la intrare se putea observa triunghiul verde cu mentiunea "incarcare electronica". Intrand, am cautat cu privirea ceva care sa justifice existenta triunghiului verde. Degeaba. Agentia avea doua ghisee. La primul ghiseu am observat un tanar care facea cercuri cu pixul pe o foaie de hartie. L-am intrebat: "Faceti incarcari electronice?" Mi-a raspuns ca da. Atunci i-am cerut o lista cu preturile, sa aleg ceva.
Tanarul s-a blocat. Apoi s-a deblocat. Mi-a spus ca pot afla cat ma costa daca ii spun cate minute vreau sa cumpar.
Am lamurit si problema asta. Apoi, tanarul s-a ridicat de pe scaun, si s-a deplasat spre colega sa de la celalalt ghiseu. Au susotit ceva, dupa care s-a intors la mine, a aratat cu degetul spre colega sa si mi-a soptit: "Vorbiti cu dansa".
Am facut trei pasi spre fata de la ghiseul celalalt. Nici nu s-a uitat spre mine. Logic, intr-un fel, pentru ca tocmai isi lustruia unghiile. Dupa 120 de secunde de tacere mocnita, am indraznit: "Domnisoara, as dori o incarcare electronica".
Raspunsul a sosit sec: "Pot sa va dau cartele de 10 minute".
Nu era un raspuns bun, asa ca mi-a sarit putin mustarul. Am insistat: "Este afisat ca faceti incarcare electronica".
"La cat comision primesc la incarcarea electronica, prefer sa vand cartele", a raspuns demoazela. Dupa care a adaugat: "Vreti sa cumparati, bine! Daca nu,..."
Am ingaimat cu incapatanare: "Eu doresc o incarcare electronica..."
"Nu vreau", a sosit, categoric, raspunsul.
M-am intors pe calcaie si am iesit din agentie. Dupa mine a iesit si tanarul. La o tigara. Vazandu-ma buimac, mi-a zambit, jumatate compatimitor, jumatate ironic si a strecurat printre dinti: "Asa e ea. E fata patronului".
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1342 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013425 (s)