News Flash:

Bolnavii din sectia Poieni a Spitalului de copii traiau ca niste animale

21 Februarie 2001
1481 Vizualizari | 0 Comentarii
Pacienti-copii indobitociti

•Educatie a copiilor facuta de un personal cu patru clase sau, in cel mai fericit caz, cu opt clase •Sefa sectiei, dr. Zegrea, din cand in cand la serviciu •Zeci de angajati necalificati aveau ca singura sarcina sa toace in fiecare luna 60 de milioane de lei •Banii pentru leafa provin din bugetul spitalului

De zeci de ani, in comuna Poieni, a functionat o sectie a Spitalului de copii "Sf. Maria". Aici, 32 de copii, cu varste cuprinse intre 11 si 17 ani, au fost indobitociti si tratati ca niste animale de catre un personal cu patru sau opt clase. Cei care se ocupau de educatia si ingrijirea bolnavilor erau tarani din comuna Poieni.
In urma publicarii in Monitorul Oficial a Ordonantei de Urgenta nr. 261/2000, sectia exterioara a Spitalului de copii "Sfanta Maria" din comuna Poieni este preluata de catre Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului. La inceputul acestei luni, copiii au fost repartizati in centre de plasament sau scoli speciale. In aceasta sectie, erau internati copii cu boli cronice (hepatita si diabet). Sectia functiona in fostele pavilioane de vanatoare regala. Datorita dezinteresului manifestat de conducerile spitalului, cladirea a ajuns intr-o stare avansata de degradare. Au venit niste fundatii din strainatate care au mai sponsorizat cate o reparatie pe ici, pe colo. Cei 32 de bolnavi cronici se aflau in aceasta sectie si pentru faptul ca aveau o situatie sociala deosebita: nu aveau parinti, erau parasiti in spital, fara acte, fara o ancheta sociala. "Cand am trecut la evaluarea lor, ne-am pus mainile in cap: toti erau analfabeti. Tot personalul, in afara de medic si cele opt asistente, avea patru sau opt clase, practic era fara nici o pregatire. In sectie nu era nici macar un educator. Dupa evaluarea efectuata impreuna cu reprezentanti ai Inspectoratului Scolar Judetean, pe foarte multi a trebuit sa-i orientam catre scolile speciale. Doar doua fete erau la o scoala profesionala din Iasi. In sectie, cei catalogati pentru camin-spital nu faceau nici o recuperare, pentru ca nu aveau cu cine. Copiii au mers in centrele noastre si au inceput recuperarea si procesul de invatamant. Nu aveau nici cele mai elementare notiuni de conduita. Doctorita Zegrea, cea care raspundea de aceasta sectie, venea cand si cand. Nu stiu de ce", ne-a declarat Pintilii Penciuc, directorul adjunct al Directiei Generale pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Lipsa banilor nu este o scuza

Pentru 32 de copii, spitalul avea angajat un numar de 16 infirmiere, un registrator medical, trei spalatorese, 11 muncitori de ingrijire, un muncitor la bucatarie, un fochist, patru muncitori necalificati, un paznic, un administrator, in total, 39. La acest numar se mai adauga un medic si opt asistente medicale. Spitalul de copii acorda lunar cate 60 de milioane de lei pentru a plati 39 de oameni cu patru clase care, practic, nu faceau altceva decat sa fie paznicii unor copii macinati de boala. Salariile acestora variau intre 1,5-1,7 milioane de lei. "Pentru copiii normali, trebuiau sa existe niste educatori pentru a-i sprijini in procesul de invatamant, educatie, iar celorlalti sa li se asigure procesul recuperator. Ei stateau, pur si simplu, aruncati in niste paturi. Nimeni nu se ocupa de acesti bolnavi. Boala pe care o aveau se putea trata in orice scoala speciala. Centrul de plasament nr. 2 este mai bine dotat decat sectia de la Poieni. Sunt copii fara un nume. Cum au putut tine acolo niste copii fara sa se intereseze de soarta lor? Nu mi se pare o scuza lipsa banilor ca sa nu te poti ocupa de ingrijirea acestor copii. Era destul personal acolo. Ce faceau acesti oameni? Pentru ce primeau salarii? Ca sa pazeasca niste animale? Inainte de a transfera copiii cu acte in regula, a trebuit sa caram mancare pentru ca erau flamanziti. Nu aveau nimic. Am luat legatura cu o fundatie care ne-a dat 40 de milioane de lei ca sa-i putem hrani. Trebuia sa le cumparam mancare de regim, erau bolnavi de hepatita si diabet. Cred ca nu vazusera carne de luni de zile. Asa ceva nu se poate. In magazie s-a gasit foarte multa imbracaminte, dar nu stiu pentru ce era stocata acolo. La sfarsitul anului le-am facut pom de Craciun. Cred ca era pentru prima data cand vedeau asa ceva. Ceea ce era acolo nu-l puteam numi personal. Este cumplit. Nu mi-a venit sa cred ca acesti copii erau inconjurati numai de niste oameni cu studii generale. Spitalul de copii xSf. Mariax are un asistent social. Aceasta femeie nu a fost niciodata acolo sa vada ce se intampla cu copiii? Categoric, nu-i intereseaza. Nu vreau sa arunc vina asupra spitalului, dar cum poti sa pastrezi acesti copii intr-o stare de animalitate? Nici nu le-au facut macar certificat de nastere. Stii de acesti copii si nu le dai nici macar un drept elementar de a avea o identitate? Cand am vazut nenorocirea de acolo nu am putut sta cu mainile incrucisate. Am disponibilizat 39 de oameni. Toti au fost trecuti in somaj. A ramas un administrator si patru paznici", a continuat Pintilii Penciuc.
In jurul cladirilor sunt cateva hectare de teren, iazuri cu peste, pomi fructiferi. Totul era gospodarit de catre personalul sectiei. Nu se stie cine beneficia de pestele din iaz, dar, oricum, acesta nu ajungea pe masa bolnavilor.
"Cu ajutorul celor de la Phare am initiat un proiect pentru a face din sectia de la Poieni un adapost necesar tinerilor de peste 18 ani fara sustinere familiala. Tot acolo vor putea munci in atelierele pe care le vom amenaja", a incheiat Pintilii Penciuc.

Situatia era cunoscuta de conducerea spitalului

Directorul Spitalului de copii, dr. Constantin Pandeli, cand a preluat aceasta sectie, acum doi ani, a gasit acolo copii abandonati, adulti ingrijiti din vremuri trecute. "Am gasit adulti care trebuiau sa faca armata. In fata acestei situatii am cautat sa curat apele: copiii bolnavi au ramas, iar ceilalti au plecat la institutiile care se ocupa de cazurile lor. Spitalul de copii este o institutie medicala, nu de filantropie. Cat de bine traiau acesti copii nu pot sa va spun. Ganditi-va ca erau opt asistente si o gramada de infirmiere. Oricum, masa era de regim, se faceau tratamente. Erau ingrijiti medical. Tot perimetrul din jurul cladirilor era administrat de catre personalul sectiei. Merele, pestele ajungeau pe masa copiilor. Nu as putea spune ca personalul nu stia sa se gospodareasca. De aici, de la centru, este foarte greu sa stapanesti o sectie care se afla la 25 km de Iasi, in padure. La un moment dat a fost si o atmosfera incordata: asistentele s-au certat intre ele si au aparut fel de fel de discutii. Noi le trimiteam alimente in functie de cererile lor. Nu mai stiu cat ajungea pe masa bolnavilor. La un moment dat, cartofii erau furati de catre personal si vanduti prin sat", ne-a declarat directorul spitalului.
Poate macar acum acesti copii si-au gasit, in sfarsit, un adapost si un tratament pe masura.
Casandra STAVARACHE
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4490 (s) | 22 queries | Mysql time :0.303519 (s)