News Flash:

C-asa-i jocul pe la noi

27 Aprilie 2007
897 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandru Dobrescu
Din cand in cand, presa locala si, prin molipsire, aceea centrala lasa deoparte idealele teme furnizate de politica si dezbatute cu o indicibila seninatate, ca sa-si aplece privirea, tot senina, catre subiecte de interes mai restrans, insa la fel de arzatoare. Asta se intampla mai ales daca "un grup de intelectuali" ai locului le da un ghiont civic, aratandu-le si unde arde, si cum se pune problema. In felul acesta, visurile catorva ilustri necunoscuti de a ocupa fotolii culturale s-au transformat, acum cativa ani, intr-o chestiune nationala, iar, mai incoace, ambitia unui regizoras calificat la locul de munca de a fi director in perpetuitate a capatat similare proportii. Neadormita vigilenta a "grupului de intelectuali" - altminteri insensibil si la ruinarea monumentelor istorice, si la cheltuirea fara noima a fondurilor publice destinate restaurarii lor, si la nefericita "privatizare" a institutiilor culturale, si la ascensiunea in pas gimnastic a nulitatilor infumurate, si la decaderea invatamantului umanistic - si-a gasit, recent, o noua tinta in "proiectul Palas", o solutie de modernizare a spatiului din jurul Palatului Culturii.
Intrigat de patimasa obiectivitate cu care era analizat proiectul, ca si de natura argumentelor lansate impotriva-i, dintre care unele m-au facut sa cred o secunda ca nu mai stiu ceea ce eram incredintat ca stiu, am pus intai mana pe carte. Si am constatat ca memoria, atat de imprevizibila in reactii, nu ma lasase inca. Pot, deci, sa le reamintesc distinsilor intelectuali de bine ca zona dimprejurul Palatului, socotita de ei zona istorica, indreptateste un asemenea nume cu foarte mare bunavointa si doar in intelesul ca s-a aflat dintotdeauna in vecinatatea fostei Curti Domnesti, pe locul careia a fost ridicat, la inceputul veacului al XX-lea, actualul palat. Numai ca, in acest sens, orice palma de pamant din Iasi poate fi calificata drept "zona istorica", pentru ca e musai la o aruncatura de bat de un monument istoric.

M-am dus, pe urma, sa vad macheta. Nu-l cunosc nici pe initiatorul proiectului, nici pe arhitectii care au lucrat la el. Dar m-a impresionat si gandirea unitara, armonioasa din care a crescut, si linia moderna, cu solutii spectaculoase, si amanuntul ca, departe de a "umbri", ba chiar de a "insulta" - cum i se parea unui telecunoscator a toate si a nimic - palatul din apropiere, tocmai ca il pune in valoare, asternandu-se ca un prinos al ceasului de fata la picioarele lui. Si m-a mai impresionat intinderea spatiului verde (despre care un arhitect absolut dezinteresat era gata sa jure la televizor ca n-ar trece de 400 de metri patrati), desenat pe nu mai putin de 4 hectare.
De saptesprezece ani, fiecare construieste la Iasi cum il taie capul, impestritand spatiile dintre monumentele istorice, culturale, religioase cu ciudatenii de beton si aluminiu insultatoare si ale imprejurimilor, si ale bunului gust elementar. Insa "grupul de intelectuali", confiscat pe moment de viitoarea infatisare a urbei, n-are vreme de fleacuri. Ba nu a ezitat, atunci cand a fost lansata o discutie publica pe aceasta tema, sa ironizeze initiativa in numele libertatii de expresie.
Imi place sa cred ca, dincolo de orchestrata galagie orala si scrisa, menita sa discrediteze cu orice pret, municipalitatea se va arata sensibila, ca si pana acum, numai la calitatile - functionale, economice si artistice ale - proiectului, lasand monumentelor, cu obrazele de atatea ori crapate de rusinea inconjurimilor, si rara bucurie de a contempla o oaza de frumusete urbana cum Iasii nu s-au mai invrednicit demult sa ridice.


Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2431 (s) | 22 queries | Mysql time :0.074653 (s)