Scriitori

Cacofonii acceptate în limba română. Cum putem evita cacofonia

Publicat: 07 iul. 2020
Cacofonii acceptate în limba romana. Cum putem evita cacofonia
Cacofonii acceptate în limba română

Știați că unele cacofonii sunt acceptate în limba română? Cacofoniile reprezintă asocierea neplăcută de sunete și de cele mai multe ori trebuiesc evitate. Aceastea mai poarta denumirea de disonanță și sunt întâlnite în lingvistica și în muzică. Eufonia este termenul antonim al cacofoniei.

Un lucru mai nou intalnit in cultura romaneasca rece recentă școala și publicul includ tot la cacofonie și formarea accidentală de cuvinte cu sensuri nepotrivite sau dezagreabile, prin alipirea a două cuvinte învecinate.

Chiar daca nu este plăcut urechii, nu foarte mulți sunt cei care cunosc faptul că cacofonia nu este interzisă în limba română. Motivul este unul cât se poate de simplu și anume acela că disonanța nu încalcă nicio regulă de natură gramaticală.

Cacofonii acceptate în limba romana

Cacofoniile sunt intenționat evitate de vorbitori, atât în vorbire cât și în scrierea îngrijită, considerând că astfel de succesiuni de sunete stânjenesc transmiterea corectă a mesajului. În încercarea lor de a evita astfel de situații, anumiți vorbitori ai limbrii romane ajung să facă greșeli gramaticale propriu-zise (cacologii), de exemplu prin introducerea între cele două cuvinte implicate a cuvântului virgulă.

O serie de cacofoníi sunt acceptate în limba română deoarece sunt foarte greu de evitat. Dintre acestea trebuie amintite Ion Luca Caragiale, Biserica Catolică, banca comercială, tactica cavalerească, epoca capitalistă, fizica cuantică etc.

Mai mulți scriitori celebri din Romania precum Ion Coja, George Pruteanu sau Andrei Pleșu au criticat tendințele excesive ale unora de a evita astfel de cacofonii.

Cum putem evita cacofonia

Din teama de a nu produce o cacofonie mulți vorbitori ai limbii romane se exprima în felul următor: „Că copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”. În încercarea de a evita cacofonia aceștia reformulează în mod eronat astfel: „Că virgulă copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”. Forma corectă a exemplului dat este: „Fiind copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”.

Specialiștii în linguistica recomanda reformularea frazei ori a propoziției cu ajutorul sinonimelor. Iată un exemplu: „Dacă cartea îmi place, o voi cumpăra” să vă înlocui cu „Dacă romanul îmi place, îl voi cumpăra”.

Cele mai des întâlnite cacofonii din limba romana sunt: la/la; să/să; că/că; că/ce(ci); că/că; cu/co; că/co; că/cu; că/când;

Atenție însă, pe lângă cacofoniile acceptate în limba romana, anumite succesiuni de sunete tautofonice (repetitive) precum următoarele pot fi considerate cacofonii:

* finalul sacadat din la ședință toți tații tac;

* aparenta bîlbîială din mama mea m-a mascat;

* repetarea silabei ce din legea trebuie să specifice ce cetățeni au acest drept;

* repetarea secvenței lui în copilului lui Luca;

* copilele le legănăm pe rînd;

* adresa să s-a schimbat;

* iarăși își înșiră poveștile;

* hiatul deranjant din a analiza, a ascultat, a anului etc.

Cacofonile sunt prezente și în alte limbi

Cacofonii sunt prezente în toate limbile, desi în unele problema lor nu este la fel de dezbătută că în cazul limbrii romane

Exemple:

Spaniolă: „Y déjame muriendo / un no sé qué que quedan balbuciendo” (San Juan de la Cruz, Cántico Espiritual, siglo XVI).

Franceză: „Non, il n’est rien que Nanine n’honore” (Voltaire, Nanine, III, 8)





Adauga un comentariu