Tu ştii când se taie porcul? Sigur vei spune că… oricând, adică în orice perioadă a anului. Bunicii şi străbunicii noştri însă o făceau o singură dată pe an, în ziua de Sf. Ignat, pe 20 decembrie. Unul din considerente era faptul că nu îşi permiteau să sacrifice mai mulţi porci în timpul anului. Fiind copii mulţi şi majoritatea lucrau la câmp, doar la Crăciun puneau jos un porc.
Despre ziua de Sf. Ignat se spune că are o încărcătură deosebită de tradiţii şi superstiţii. Spre exemplu, în unele zone sub porcul sacrificat se pune un castron cu mei. Sângele se scurge în mei. Apoi meiul e uscat şi măcinat, iar când copiii suferă de guturai, li se dă o lingură din el. Scârbos, nu-i aşa? Hai să vedem mai bine ce tradiţii şi obiceiuri sunt în Moldova la tăierea porcului.
Mai întâi trebuie spus că ritualul sacrificării porcului aduce aminte de ritualurile păgâne care se făceau la trecerea dintre anotimpuri. Şi egiptenii, şi grecii, şi romanii le au scrise în istorie. Spre exemplu, dacii tăiau porc pentru a-l închina divinităţii întunericului. Aceasta slăbea puterea Soarelui (vorbim de solstiţiul de iarnă), dar apoi lăsa Soarele în pace când îşi primea jertfă. Astăzi, noi ştim că, de fapt, este vorba despre cea mai scurtă zi din an.
Romanii, pe de altă parte, sacrificau porcii în cinstea lui Saturn, în perioada 17-30 decembrie. De ce tocmai lui? Pentru că era zeul semănăturilor. Mai mult, considerau că Saturn era, de fapt, porcul tăiat, iar prin sacrificarea lui se marca trecerea din anul vechi în anul nou.
Reguli antice privind sacrificarea porcului:
Data viitoare când te pregăteşti pentru sacrificarea porcului, iată de ce lucruri e bine să ţii cont:
Momentul mult aşteptat şi de cei mici, şi de cei mari este, bineînţeles, pomana porcului. Din momentul tranşării cărnii, gospodinele pun deoparte carne pentru tobă şi cârnaţi, pentru caltaboşi, dar şi pentru binecunoscuta friptură de la pomana porcului. De obicei, slănină se pune la afumat.
La pomana porcului iau parte toţi cei care au ajuta la sacrificarea şi tranşarea porcului. Ea se serveşte cu mămăliguță fierbinte, mujdei şi, bineînţeles, un pahar de ţuică fiartă. În unele zone, înainte se obişnuia ca o parte din bucăţele gatite să fie dusă preotului satului. Se considera că, astfel, gospodăria respectivă era ferită de primejdii de orice fel.
Lucruri mai puţin ştiute despre ziua de Sf. Ignat: