News Flash:

Capitanul - scriitor Ioan Missir: uraganul artileriei în Muntii Casinului

25 Octombrie 2016
1744 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7619 RON (0.0000)
USD: 4.1988 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
• "La tot pasul te împiedici de morti, încremeniti cu arma în mâna. Ranitii, razamati de copaci, absenti la tot ce se petrece în jurul lor, îsi panseaza cum pot ranile..."
 
Scriitorul botosanean Ioan Missir (n. 17 februarie 1890) a absolvit Liceul “A. T. Laurian” în anul 1909, dupa care a urmat Facultatea de Drept din Bucuresti. În anul 1913, când a finalizat studiile universitare, a fost mobilizat în campania din Bulgaria, iar pâna în 1916, la izbucnirea Marelui Razboi, a fost concentrat – ofiter în rezerva fiind - de mai multe ori. A participat la toate campaniile din 1916-1917, în cadrul Regimentului 8 Vanatori din Botosani (http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr39IoanMissir.html). Folosind mijloacele scriitoricesti, revine asupra tuturor celor traite pe front si astfel ne-a daruit o carte cu caracter autobiografic, dar si memorialistic, extrem de valoroasa - Fata Moarta. Volumul apare în 1937, cu o întâmpinare semnata de Nicolae Iorga.

În legatura cu titlul ales, autorul ne explica: "Pentru litera rece a hartii, Fata Moarta este un punct trigonometric, cota 1175, însemnat cu negru". (http://documents.tips/documents/fata-moarta-de-ioan-missir.html). Dar, tot acesta ne spune ca, mai întâi de toate, este o legenda cu accente cât se poate de triste, potrivit careia "Demult, o fata, mai frumoasa decât toate fetele din sapte sate, era în dragoste cu un flacau. Prins cu arcanul si dus la oaste, flacaul dezerteaza de dorul fetei si, înfruntând legea, vine într-o noapte acasa. Da de stire mândrei lui, se ascunde în munti si, pe poteci cunoscute numai de dânsii, îsi duc furisându-se dragostea lor vinovata... Haituit, dezertorul se face haiduc, iar haiducul stapâneste muntii si vaile Casinului. Codrii, ibovnica si pastorii îi sunt prieteni si gazde... Se înjgheaba poteri; fata îi da de veste si în dragostea ei, nu vrea sa-l paraseasca. Încercuiti, ajung pe un plai, hotar în hotar cu tara nemteasca. Fara scapare, îsi ridica viata si, când potera strânge latul, gasesc pe plai fata înjunghiata, iar haiducul — zdrobit în prapastie...".

Acelasi plai, cândva verde si linistit, campania în care a fost prins ofiterul nostru acum o suta de ani l-a transformat în unul "sfredelit de transeee amice si dusmane, unde am trait doua luni de încercari desperate, de atacuri câstigate si frânte, subt bombardamente infernale”. Din nenumaratele tablouri de razboi înfatisate de cartea capitanului Ioan Missir, desprindem si noi unul (http://documents.tips/documents/fata-moarta-de-ioan-missir.html). "Tiuie gloantele în toate partile; tropaie, smintite, mitralierele. Cad unii lasându-se încetisor pe o parte, într-o atitudine de complecta oboseala. Altii, mirati ca bratul ori piciorul nu raspunde miscarii obisnuite, se opresc. Tac o clipa, pentru ca, pe urma, gemetele lor sa încrâncene carnea pe tine. Ai nostri striga întruna «ura, uraa» si pe creasta alergam spre cota 1132. Pe dreapta, pe Fata Moarta, focurile prind a se rari. Surprins în flanc, inamicul se retrage în fuga lasând totul în mânile noastre. Artileria lungeste tirul si, trosnind salbatic, se sparg srapnelele în urma fugarilor. Începe urmarirea... La tot pasul te împiedici de morti, încremeniti cu arma în mâna. Ranitii, razamati de copaci, absenti la tot ce se petrece în jurul lor, îsi panseaza cum pot ranile. Altii striga întruna: «— Brancardier, brancardierrrr, brancardieeeerrrr...». Alearga soldati în toate directiile; coboara prizonieri ducând brancarde... Întins pe pamânt, cu pieptul gol si vestonul muiat în sânge, Mazareanu, voinic cât trei, lovit când sarea în trasee în plamânul drept, scoate clabuci de aer pe rana, când rasufla. «— Mor don sublocotinent... mor, mooor... — Nu moare unul ca tine! N-ai grija, Mazarene. Lasa, ca te întorci (de la spitalul de campanie – n.ns.) sanatos...»”.

Remarcam ca desi autorul a asternut pe hârtie rânduri ca cele de mai sus, „culese din amintirile sale de razboi, fara intentia de a le publica" (P. Manoliu, http://stiri.botosani.ro/stire/89520), i-a reusit o lucrare literara de exceptie. De altfel, pentru aceasta a primit Premiul Societatii Scriitorilor Români (în 1938), Premiul Academiei (sesiunea 1937-1938). La data de 30 noiembrie 1945, în urma unei embolii, capitanul-scriitor Ioan Missir avea sa plece la cele vesnice, dar cartea sa de razboi – reeditata în sapte rânduri - suscita si astazi interes aparte, importanti critici literari aducându-i numeroase aprecieri si elogii.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ioan missir concentrat rezerva carte titlul fata moarta razboi trasee
Distribuie:  

Realitatea.net

RomaniaTV.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2019 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1902 (s) | 24 queries | Mysql time :0.057778 (s)