Care sunt valorile normale ale glicemiei? Iată cum era măsurat nivelul glucozei din sânge înainte de 1989 • Buna Ziua Iasi • BZI.ro

Editia PDF

20 apr 2024

Dacă nu știi care sunt valorile normale ale glicemiei, ai ajuns în locul potrivit. În acest articol, vei afla tot ce trebuie să știi despre nivelul glucozei din sânge, dar îți vom dezvălui și cum era măsurată glicemia înainte de 1989.

Glicemia este determinată de concentrația de glucoză prezentă în sânge. Glucoza, la rândul ei, rezultă din procesul metabolic, efectuat de organism prin digerarea alimentelor ce conțin carbohidrați. Important de precizat este faptul că glucoza este necesară pentru o bună funcționare a creierului. Astfel că, dacă te simți slăbit, amețit, ai grețuri sau furnicături în mâini și picioare, trebuie să știi că acestea ar putea fi primele semne ale unor fluctuații ale glicemiei. Iată care sunt valorile normale ale glicemiei.

o persoană care își verifică glicemia — Dacă te simți slăbit, amețit, ai grețuri sau furnicături în mâini și picioare, trebuie să știi că acestea ar putea fi primele semne ale unor fluctuații ale glicemiei.

Care sunt valorile normale ale glicemiei?

Nivelul glucozei din sânge poate varia în funcție de mai mulți factori: tipul de alimentație, vârsta persoanei, starea de sănătatea, activitatea fizică desfășurată, factorii genetici, nivelul de stres și oboseala, tratamentele medicamentoase, momentul din zi în care se măsoară (după masă se înregistrează o creștere a valorilor).

În cazul adulților, valorile normale ale glicemiei, pentru persoanele sănătoase, sunt următoarele: pe nemâncate (8 ore) – sub 100 mg/dl (70–99 mg/dl), înainte de masă – sub 100 mg/dl (70–99 mg/dl) și după una sau două ore după servirea mesei – sub 140 mg/dl (între 70-130 mg/dl). În cazul persoanelor cu diabet, lucrurile stau diferit: pe nemâncate (8 ore) – sub 100 mg/dl, înainte de masă – 70–130 mg/dl, după una sau două ore după servirea mesei – sub 180 mg/dl și la culcare – 100-140 mg/dl.

În cazul femeilor însărcinate sănătoase, valorile normale sunt: înainte de masă – 69-75 mg/dl; la una-două ore după servirea mesei – 105-108 mg/dl. În schimb, valorile glicemiei pentru femeile însărcinate cu diabet trebuie să fie: 60-99 mg/dl (înainte de masă) și sub 140 mg/dl (la una sau două ore după servirea mesei). Valorile normale ale glicemiei în cazul diabetului de sarcină sau gestațional trebuie să arate în felul următor: 95 mg/dl (înainte de masă) și 120 mg/dl (la una sau două ore după servirea mesei).

În ceea ce-i privește pe copiii diabetici, valorile normale sunt: pentru copii diabetici sub șase ani – 80-100 mg/dl (pe nemâncate) și 100-180 mg/dl(înainte de masă); pentru copii diabetici de 6-12 ani – 80-180 mg/dl (pe nemâncate), 90-180 mg/dl(înainte de masă), aproximativ 150 mg/dl (la una sau două ore după servire mesei); pentru copii diabetici de 13-19 ani – 70-150 mg/dl (pe nemâncate), 90-130 mg/dl (înainte de masă) și aproximativ 150 mg/dl (la una sau două ore după servirea mesei).

o persoană care își face insulină — În cazul femeilor însărcinate sănătoase, valorile normale sunt: înainte de masă – 69-75 mg/dl; la una-două ore după servirea mesei – 105-108 mg/dl.

Valorile glicemiei înainte de 1989: Istoria diabetului

Deși istoria diabetului debutează în Antichitate, pe vreme egiptenilor (anul 1500 IC), posibilitatea de măsurare a glicemiei a fost posibilă abia la începutul secolului al XIX-lea, sub forma unor teste simple, colorimetrice, ce decelau glicozuria (prezența glucozei în urină). De aceea, Trommer (1841) şi Von Fehling (1848) au realizat primele teste calitative urinare colorimetrice, care decelau doar prezența glucozei în urină, dar nu cuantificau şi cantitatea de glucoză la acest nivel, potrivit sprijinpentrudiabet.ro.

În anul 1850, Jules Maumene a dezvoltat primul test tip bandeletă, confecționat din fâşii de blană de oaie, impregnată cu clorură de staniu. Peste aceasta se aplicau câteva picături de urină, iar dacă apărea un precipitat de culoare neagră, acest fapt trăda prezența glucozei.

Prima bandeletă de hârtie a fost dezvoltată de George Oliver, în 1883. Pentru aceasta a fost folosit reactivul carmin-indigo capabil să detecteze glicozuria.

Anii au trecut, iar medicina a evoluat. În 1965, Ernie Adams şi echipa sa au dezvoltat prima bandeletă pentru aprecierea glicemiei în sânge, numită Dextrostix. Bandeleta era impregnată cu reactiv, necesita o picătură mare de sânge ( 50-100 µl, în comparaţie cu doar 0.5 µl la glucometrele actuale ). După un minut se spăla suprafaţa bandeletei de sânge şi culoarea obţinută se compara cu o scală colorimetrică, pentru a obţine o valoare semicantitativă a glicemiei. Acest tip de testare a glicemiei a fost rezervată doar uzului de către cadrele medicale, deoarece avea multe neajunsuri legate în principal de distingerea diferenţei între nuanţe şi implicit glicemii.

Primul glucometru, care a permis stabilirea mai precisă a glicemiei din sânge, a fost introdus abia în anii 1970, dezvoltat de Anton Clemens. Glucometrul era denumit Ames Reflectance Meter și utiliza bandeletele Dextrostix.

În anul 1984, Boehringer Mannheim a lansat primul glucometru din seria Accu-Check ( denumit Reflolux în Europa). Apoi, în 1987, American Diabetes Association a stabilit că deviaţia permisă față de valorile glicemice oferite de laborator să fie de maxim 15%.