Eveniment-Social

Castanul Unirii din Visan – apel disperat! – FOTO

Publicat: 21 ian. 2016
Pe masura scurgerii nezagazuite a Timpului si a fiecarui an ce trece, actul istoric al Unirii Principatelor Romane, desavarsit la 5/24 ianuarie 1859 (iata, au trecut 157 de ani de atunci!), continua sa adauge implinitor noi carate ale stralucirii sale nepretuite. Maretul ideal al Unirii, neimplinit de Revolutia de la 1848, a insufletit pe mai departe, cu si mai mare vrere si putere, zbaterile de gand si fapta intemeietoare ale romanilor din cele doua principate romanesti, Moldova si Muntenia, pentru crearea unui stat national unitar, suveran si independent. Aplecandu-ne, cu sfiala si cu mare intelegere, peste filele ingalbenite ale istoriei acelor vremi framantate vom descoperi, mereu si mereu, noi marturii revelatoare ale unor lupte politice indarjite ce s-au dat pentru atingerea maretului tel al Unirii, atat in planul intern al celor doua principate romanesti, cat si in planul extern, in cancelariile marilor puteri imperiale.
In acest sens, se cuvine astazi sa rememoram si sa cinstim, la justa ei valoare, lupta incrancenata a unionistilor ieseni, dusa in conditiile aspre ale prigoanei autoritatilor fanariote si a ripostei inversunate a „partidei antiunioniste”, a carei finalizare victorioasa a fost dobandita, mai intai, in Moldova, la 5 ianuarie 1859, cand a fost ales domnitor Alexandru Ioan Cuza si, apoi, in Muntenia, la 24 ianuarie 1859, cand, datorita influentei hotaratoare a acestui „prim act de Unire” iesean, pe tronul Munteniei a fost ales acelasi domnitor, consfintindu-se, astfel, in fapt, Unirea Principatelor Romane intr-un singur stat, Romania! Si tot in chip rememorator trebuie sa subliniem si faptul de seama ca in fruntea acestei acerbe lupte unioniste s-a aflat Asociatia de lupta pentru Unire, constituita subversiv, la 25 mai 1856, sub presedentia lui Mihail Kogalniceanu, adunand in randurile sale personalitati ilustre ale vremii si patrioti inflacarati, intre care: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Dimitrie Ralet, Anastasie Panu, pr.arhim. Neofit Scriban, Petre Mavrogeni, C-tin Hurmuzachi, Costachi Rolla s.a. Daca asupra datei infiintarii acestui organism lucrativ de lupta pentru Unire nu exista niciun „dubiu” istoric, desigur, nici asupra „locului subversiv” al functionarii acestuia nu exista vreo indoiala, „desconspirarea” lui fiind facuta chiar de catre infocatul unionist Vasile Alecsandri in poezia „Juramant”, compusa ad-hoc la „sfatul de taina” al infiintarii:
Sub acest maret castan,
Noi juram, toti in fratie,
Ca de azi sa nu mai fie
Nici valah, nici moldovan!
Sa fie numai romani,
Intr-un gand, intr-o simtire
Si sa ne dam mani cu mani
Pentru-a tarii fericire!
Concluzia este certa: Asociatia de lupta pentru Unire de la Iasi a luat nastere la 25 mai 1856,…sub un maret castan! Iata, in anul acesta se implinesc de atunci 160 de ani! Dupa mai putin de trei ani de stradanii si demersuri sustinute pe toate fronurile luptei pentru Unire, dupa mai multe „sfaturi de taina”…sub maretul castan, la 5/24 ianuarie 1859, reusita Unirii Principatelor Romane a consfintit izbanda glorioasa a unionistilor ieseni, prin care a fost deschisa perspectiva istorica a natiunii romane. Cedandu-si, atat Domnitorul, cat si Capitala, in favoarea Bucurestiului, cea mai mare parte a unionistilor ieseni l-a urmat si l-a sprijinit pe Alexandru Ioan Cuza in infaptuirea reformelor sale de substanta pentru faurirea si consolidarea noului stat. Poate ca din acest motiv peste…maretul castan de la Iasi, sub a carui coroana bogata s-au scris paginile istoriei adevarate ale plasmuirii si desfasurarii luptei pentru Unire, s-a asternut o nemeritata tacere. Dar, plin de maretie si vigoare, castanul a infruntat vicisitudinile vremurilor ce au urmat si a scapat teafar din cele doua conflagratii mondiale care s-au abatut asupra acestor locuri iesene si a ramas tot „in picioare” si dupa „tavalugul” colectivizarii fortate. Peste ani de cautari zadarnice din partea celor care s-au aplecat spre aprofundarea istoriei „Unirii Mici”, iata ca in 2004, maretul castan unionist a fost, insfarsit, redescoperit intr-o proprietate privata de la Visan, cea a Doamnei Margareta Craescu, ce perfectase un schimb de terenuri intre Focsani si Iasi si asa s-a trezit cu „mastodontul” de castan in batatura, fara a fi avizata intr-un fel! Totusi, intuindu-i importanta, proprietara a dat „sfoara in tara”, iar instiintarea a ajuns unde si la cine trebuie, respectiv, la d-nul prof.univ.dr. Mandache Leocov, ani indelungati director al Gradinii Botanice, care, sosit la fata locului, dupa o scurta cercetare, a dat imediat verdictul: Acesta este, cu siguranta, Maretul Castan, descris de Alecsandri si cautat de multa vreme, la umbra caruia s-a plamadit Unirea Principatelor Romane! Dupa cum se vede, maretia si frumusetea lui ii da dreptul de a fi considerat un Monument al Naturii si al Istoriei noastre! Nu stiu cum de nu l-am gasit pana acum, deoarece, aici la Visan, langa Iasi, maretul castan se afla pe atunci in proprietatea unionistului Petre Mavrogeni, cel care a oferit „loc de taina” sub coroana deasa a castanului maret din gradina sa pentru intrunirile unioniste(?!), se intreba surprins profesorul.
Cu autoritatea sa stiintifica si meteculozitatea-i proverbiala, domnul profesor Mandache Leocov a intocmit documentatia necesara pentru inscrierea acestui exemplar de „Aesculus hippocastanum”, in varsta de peste 250 de ani, cu o inaltime de 20 m, o anvergura a coroanei de 23m si un diametru al trunchiului de aproape 1,5m, unic prin caracteristicile sale naturale in sud-estul Europei, in randul Monumentelor Naturii, dar si ale Istoriei. Pe baza acesteia Consiliul jud Iasi, prin Hotararea nr.8/2004, Castanul din Visan, denumit al Unirii, a fost inregistrat si catalogat ca: dublu Monument al Naturii si al Istoriei, in patrimoniul muzeal de prim rang al judetului Iasi. De aici incolo Castanului Unirii de la Visan, singurul martor in viata al luptei unionistilor ieseni pentru Unire, i se deschidea perspectiva punerii sale in lumina si postura binemeritata a prezentului! Din nefericire si dintr-o crasa nepasare a autoritatilor indrituite, incepand cu Primaria Barnova, de 12 ani de la redescoperirea sa, Maretul Castan de la Visan – dublu Monument se afla in acelasi domeniu privat, fara sa-si fi putut face cunoscuta publicului larg maretia si frumusetea sa si fara sa-si fi putut face ascultata povestea sa adevarata despre Unire si infaptuirea ei. In tot acest interval de timp niciunul dintre cei trei primari care s-au „perindat” la Primaria Barnova (ultimul se zice ca ar fi si profesor de … istorie!) nu a intreprins nimic concret pentru aducerea in domeniul public a Castanului Unirii si nici pentru punerea acestuia in lumina sa binefacatoare, de care sa se bucure toti doritorii de cunoastere „pe viu” a istoriei Unirii Principatelor Romane. Daca ar mai fi trait Ion Creanga, fara indoiala ca „sugubatul” povestitor, facand haz de necaz, ar fi scris o noua poveste cu talc: „Castanul Unirii si cei trei primari incuieti”! Nu-i de mirare ca situatia acestui maret Castan s-a deteriorat treptat, atata vreme cat autoritatile patrimoniale si culturale iesene, cum si parlamentarii de Iasi, nu si-au dovedit cat de cat receptivitatea pentru remedierea acesteia! Pana si prefectul judetului, interpelat fiind, si-a declinat „imixtiunea” sa in aceasta „problema”. Mai, sa fie! 
Si, totusi, un modest ajutor pentru „scoaterea la lumina” a maretului Castan de la Visan a venit de acolo de unde se astepta poate cel mai putin: de la un grup de pensionari inimosi, care, „uniti in cuget si simtire” si constituindu-se ad-hoc in cenaclul „Castanul Unirii de la Visan”, sub presedentia de onoare a d-lui prof.univ.dr. Mandache Leocov, au pus mana de la mana si au ridicat ( cu acordul proprietarei) un mic obelisc inchinat memoriei unionistilor ieseni, care s-au daruit „sub acest maret Castan” luptei pentru Unire. Si tot ei sunt aceia, intre care zelosul inginer Valentin Panzariu, care aduna la Castanul Unirii din Visan, la fiecare 24 ianuarie si 25 mai, elevi de la scolile din comuna Barnova si din municipiul Iasi, cum si pe toti cei ce doresc sa se alature acestui demers de simtire patriotica. Hora Unirii, ce se intinde atunci la Visan in jurul Castanului – dublu Monument, in care se prind „mana-n mana” emotionati si copii si adulti, reprezinta o expresie autentica a constiintei si mandriei romanesti, in total contrast cu cea „jucata” la „mascarada si balacareala” politica din Piata Unirii! Anul acesta manifestarea de la Castanul Unirii va avea loc sambata, pe 23 ianuarie, incepand cu orele 10:00. Chiar daca va fi cam frig afara Castanul Unirii de la Visan isi asteapta oaspetii interesati de povestea lui cu aceeasi caldura! In ultimii ani, pe langa calvarul insingurarii la care este supus nemilos de autoritati, Castanul Unirii de la Visan trebuie sa suporte cu stoicism si urmarile nefaste ale contractarii celor doua boli cu care a fost diagnosticat, in 2014, de catre reputatul dendrolog, dr.ing. Ionel Lupu: „molia minera” si „ciuperca de putregai – Ganoderma resinaceum”, boli care netratate la timp, conform tratamentului prescris, ar putea conduce grabnic la sfarsitul inexorabil al singurului martor al istoriei Micii Uniri! Si atunci ar fi o MARE TRAGEDIE! Acum, cat nu este prea tarziu si in preajma sarbatoririi Unirii Principatelor Romane, devenita Sarbatoare Nationala, este cazul, timpul si locul sa raspundem „cu grabire” acestui APEL DISPERAT al Castanului Unirii de la Visan – dublu Monument si „sa dam mana cu mana” pentru salvarea lui!
Deci, hai sa dam mana cu mana,
Sa-ncingem hora cu iubire:
Castanu’-n veci sa ne ramana
Un Monument Sfant de Unire! (Mihai Caba)




Adauga un comentariu