Eveniment-Social

Cateva zeci de politisti risca sa-si piarda locul de munca

Publicat: 28 feb. 2011

Pentru politistii ieseni se anunta vremuri grele, daca se va decide, pana la sfarsitul lunii martie, disponibilizarea a 3 – 4% din personalul actual al Inspectoratului de Politie Judetean Iasi. Potrivit presedintelui biroului teritorial SNPPC, Vasile Ciuhureanu, la momentul actual IPJ mai are nevoie de 230 politisti, iar in cazul in care vor fi efectuate disponibilizari, numarul va creste la cel putin 270.
De altfel, criza de personal si eventualele disponibilizari care ar putea avea loc din cauza bugetului mic aprobat pe 2011 au fost doua dintre problemele discutate in cadrul Consiliului National al Federatiei Sindicatului National al Politistilor si Personalului Contractual (FSNPPC), care a avut loc in perioada 25-26 februarie. „In momentul de fata, situatia din Politie este dezastruoasa, din cauza subfinantarii acestei institutii si deficitului de personal, dar si din cauza dificultatilor de ordin legislativ. Problema cu care ne confruntam acum este tratata cu aroganta si indiferenta de conducerea Inspectoratului General al Politiei Romane (IGPR). Am facut toate demersurile pentru a determina conducerea Ministerului Administratiei si Internelor (M.A.I.) sa tina cont inainte de a opera disponibilizarile de deficitul de personal la nivelul fiecarui judet, incat sa inregistram procente de egalitate cu norma de incadrare de 100%”, a declarat Vasile Ciuhureanu, presedinte al Biroului Teritorial SNPPC din IPJ Iasi.
O alta problema discutata in Consiliul National a fost interceptarea convorbirilor telefonice ale tuturor politistilor si, in mod special, ale liderilor de sindicat.



loading...

Comentarii
  • FRATILOR! nu v-ati dat seama de ce MAI are buget micsorat pe anul asta? GREVA POLITISTILOR de anul trecut, asta e cauza. Problema e ca fu**tul asta de Basescu se joaca cu poporul, cu linistea oamenilor, cu siguranta lor. Nu stiu ce-o sa iasa din asta, dar nu vad nik cu ochi buni. CHIAR NU POATE FACE NIMENI NIMIC . ACEST basescu, ORDINAR, ESTE CHIAR ATAT DE PUTERNIC? AU FOST SI ALTII IMPUSCATI, ASTA CHIAR NU VREA SA MOARA, chiorul drakului.

  • BLESTEMUL POLITISTULUI
    Din balegi şi din cuib de cuci, Răsar ca viermii, politruci Şi din haznalele de bani – Costume negre cu şnapani, Viteji ca musca la arat! Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat, Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi! Blestem, blestem, blestem pe voi! Murdari în suflet şi în gând, Cu ghearele averi strângând, Din flote, fabrici şi uzine, Voi aţi lăsat numai ruine! V-aţi gudurat pe lângă clerici Cu mânăstiri şi cu biserici Şi vile v-aţi făcut, de soi… Blestem, blestem, blestem pe voi! Voi v-aţi trădat şi între fraţi, Ca voi, şi viermii-s mai curaţi. Aţi dărâmat şcoli şi spitale Ca să vă fie vouă moale Şi v-aţi brodit şi parlamente Din licheluţe repetente. Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi! Blestem, blestem, blestem pe voi! Aţi omorât orice dreptate, Aţi jecmănit tot ce se poate, Guvernul vostru cu miniştri E-o adunătură de sinistri, Batjocura şi umilinţa Au mai rămas la voi credinţa? Ghiolbani de jafuri şi gherțoi, Blestem, blestem, blestem pe voi! Aţi sărăcit o ţară-ntreagă, Nici dracul să nu o mai dreagă Şi din privatizări cu fumuri Aţi tot lăsat lumea pe drumuri! Dar cum să faceţi voi vreun drum Când urma voastră e doar scrum? La tâlhării vă strângeţi roi! Blestem, blestem, blestem pe voi! Blestemul greu să vă lovească, Doar bube rele să vă crească, Ochii să îi aveţi ca napul Şi să vă roadă viermii capul! Să putreziţi toţi prin palate, Toţi spulberaţi să fiţi în toate Şi să aveţi doar oase moi! Blestem, blestem, blestem pe voi!

  • Sindromul obedienţei necondiţionate Motto: \”La noi, numai curul se schimbă – limbile rămân aceleaşi!\” (rostită în urechea lui Petru Groza, imediat după 23 August, când a văzut cine sunt cei care urcă iar pe tribune). I.D. Sârbu, p. 53, \”Jurnalul unui jurnalist fără jurnal\” Chestorul sau comisarul de politie este predispus la sindromul obedienţei necondiţionate faţă de puternicul clipei. Dacă peste zi liderul este răsturnat, chestorul sau comisarul de politie depune jurământul solemn de obedienţă deplină faţă de noul lider, stigmatizându-l pe cel plecat şi uitând hoţeşte de osanalele dedicate precedentului. Ofiţerul austriac Johann Koradin a avut dreptate când a spus pe la 1856 că tara nu-i pregătită pentru revoluţie. Se ocărăşte ici şi colo, însă nimeni nu-şi pune capul în foc,politisti martiri nu cresc pe acest pământ\”. Povestea mecanismului acestui tip de ieftină şi periculoasă trădare. Partea tristă a lucrurilor vine şi din tabăra puternicilor clipei ,sefi de inspectorate, chestori ,secretari de stat, etc. Aceştia nu sunt deloc scârbiţi de lingăii de serviciu, de traseismul obedienţei lor. De aceea şi umilinţele impuse de sus au adesea trăsături groteşti, împinse dincolo de fantezia ridicolului. Acest traseism al obedienţei reprezintă semnificaţia deplină a lipsei de coloană vertebrală a politistului roman de peste tot pentru a supravietuii intr-o societate eminamente corupta. Deşi într-o societate normală sefii transferă modelul pozitiv către subordonati,în România chestorii si comisarii de politie au preluat comportamentul obedient şi grobian al omului politic facand prozeliţi pe aceia care au urmat vechii gărzi, dar selectaţi de aceasta după critieriile obedienţei şi fidelităţii depline faţă de ei si Partidul aflat la putere Eis-au dovedit a fi cu mult mai slabi intelectual, neconvingători în toate planurile privind munca de politie si relatiile umane cu subordonatii. Acesta este tributul obedienţei necondiţionate urmate de reducerea unitatii politiei la spiritul şi interesul de gaşcă si a obedienţei sefului faţa de regimul politic al momentului.Cu unii dintre aceşti foşti prozeliţi ai regimului comunist, care, într-o singură zi, au devenit democraţi şi sprijinitori ai capitalismului pe care l-au diabolizat cu vreo 20 de ani în urmă nu ai ce sa faci. Permanentizarea în funcţii publice, economice şi culturale decizionale a acestor indivizi lipsiţi de moralitate a contribuit la demoralizarea societăţii româneşti, consolidând ideea apartenenţei la gaşcă printre tinerii politisti care s-au ridicat după 1990. Motto: \”În politie , domnule, noi nu admitem decât români proşti sau foarte proşti, cu condiţia să fie cât mai mari lichele\” (Aurel Baranga către I.D. Sârbu, în „Jurnalul unui politist fără jurnal\”) Dispreţul faţă de politistul inteligent s-a realizat de sus în jos, îndeosebi prin trădarea unor elite care au preferat obedienţa umilitoare pentru un statut social privilegiat şi un venit consistent. Punctul de plecare aparţine politistului politruc cu functie . Acesta impune grila obedienţei celor deja consacraţi iar aceştia vor deveni filtrul pentru aceia care se formează. Aşa au apărut găştile si infatuarea . Odată creat lanţul obedienţei, prin trădarea unora şi formarea altora, marginalizarea celor care făceau frondă devenea deplină. Dispreţul faţă de politistul inteligent, cultivat a creeat goluri în societatea românească. De jos în sus, lucrurile stau altfel. Dispreţul celor puternici faţă de agentul de rand nu se simte. Şi nici acesta nu-l simte. Nu are sensibilitate pentru asta. Pentru că dupa angajare in structura a trăit în dispreţ. Pentru el şi pentru ceilalţi. Este băşcălios, ductil, răzbunător, grobian. E dispreţuit de toată lumea. Singura realitate pe care o simte este faptul că politistul de rand inteligent este altfel construit, are un surplus de sensibilitate. Şi de aceea e dispreţuit de sefi. Îi adulmecă sefii această vulnerabilitate precum un animal de pradă şi o spurcă. Nici măcar nu se poate hrăni cu ea. Ucide şi abandonează victima. Pentru că loveşte în sensibilitate.

Adauga un comentariu