News Flash:

Cauciucuri cu miros de "parai" - Afacerea Anvelopa

2 Aprilie 2001
1345 Vizualizari | 0 Comentarii
•Directorul Directiei Regionale Vamale Iasi, Eugen Butur, blocheaza confiscarea a 400 de anvelope •Fostul director de la Romtrans, Constantin Macovei, incarca nota de plata la o firma din Botosani percepand dobanda pentru niste garantii pe care nu le-a acordat niciodata •Doua adrese invaluie in mister "Afacerea Anvelopa"

Continuam seria dezvaluirilor privind unele aspecte dubioase si in neconcordanta cu legile in vigoare, din activitatea directorului general al Directiei Regionale Vamale Iasi (DRV), Eugen Butur. Episodul de astazi vine sa intareasca convingerea ca Butur nu a scapat nici un prilej de a-si "recompensa" singur activitatea. Mai jos vom demonta punct cu punct o afacere pusa la cale cu un partener, in plasa carora a cazut victima o firma din Botosani. Partenerul lui Eugen Butur a fost directorul din acea perioada al firmei Romtrans, Constantin Macovei. Parte din aceasta afacere a fost studiata si de Politie, insa, in final, s-a dispus neinceperea urmaririi penale pe motiv ca reclamantul a fost despagubit.

La sfarsitul anului 1998 si inceputul anului 1999, firma Serv Botosana Impex SRL face un import de cauciucuri din Ucraina prin Vama Dornesti. La acel moment, firma din Botosani nu a avut disponibilitati financiare de a efectua operatiunile de vamuire, astfel incat cauciucurile au fost depozitate in baza Romtrans de la Vama Iasi - Punctul de lucru Socola, avand ca termen maxim de vamuire data de 15 iunie 1999. Comisionarul vamal prin care s-au facut declaratiile vamale ale cauciucurilor a fost firma Romtrans. Conform legislatiei in vigoare, comisionarul vamal, in cazul de fata firma Romtrans, are rolul de a declara vamei bunurile care se importa, in numele titularului de import, de a garanta acest import si apoi de a depozita temporar bunurile pana se incheie vamuirea daca importatorul nu detine spatii de depozitare in Romania. Pentru aceste operatiuni, comisionarul vamal incaseaza un comision. Sa urmarim in continuare povestea cauciucurilor, cu un traseu mai curios.

Eugen Butur interzice confiscarea cauciucurilor

Din cantitatea totala de cauciucuri, doar o parte este vamuita. Pentru 400 de cauciucuri, in valoare de peste jumatate de miliard de lei, s-au intocmit doar declaratiile sumare, iar comisionarul vamal Romtrans nu a garantat pentru acestea. Aici se inregistreaza prima abatere deoarece Romtrans, prin directorul de la acea vreme Constantin Macovei, a perceput dobanda pentru garantie de la firma Serv Botosana Impex. Dar care garantie? Romtrans nu a garantat declaratia sumara pentru cele 400 de cauciucuri. De altfel, firma din Botosani a facut o plangere la Politie in acest sens.
Termenul de efectuare a vamuirii (15 iunie 1999) a expirat, iar seful de tura de la Vama Iasi - Punctul de lucru Socola, Enea Constantin, a primit ordin de confiscare a marfii. In acest moment intra in scena Eugen Butur, directorul DRV Iasi. Cand seful de tura este trimis pentru a confisca marfa, Eugen Butur, aflat in biroul directorului de atunci al Romtrans, Constantin Macovei, il "trimite la plimbare". Se pare ca acesta este momentul in care Butur si Macovei simt ca se poate castiga un comision bun de la firma din Botosani si intra in actiune. Mai intai nelasandu-i pe lucratorii vamali sa-si exercite indatoririle, dupa care incarca nota de plata cu dobanda la garantii si cu chiria spatiului ocupat de cele 400 de cauciucuri. Brigada de supraveghere si control vamal se autosesizeaza si trimite o echipa formata din Florin Focsa si Ovidiu Bujoreanu sa analizeze situatia. Operatiunea o fost oprita iar, de catre Butur, de aceasta data, ordinul fiind transmis telefonic dupa ce a fost anuntat de catre "partenerul" sau, Macovei.
Astfel se poate spune ca Eugen Butur, directorul general al DRV Iasi, a interzis lucratorilor vamali sa confiste bunurile carora le expirase termenul de vamuire, iar Constantin Macovei incaseaza in continuare chiria pe spatiul ocupat si dobanda aferenta garantiei. Seful brigazii, Dumitru Butu, intocmeste un raport si aduce la cunostinta conducerii DRV Iasi situatia creata. Tot acesta trimite o adresa Biroului Vamal Iasi - Punctul de lucru Socola, prin care cere ca atunci cand se face vamuirea sa fie anuntata Brigada de supraveghere si control vamal. Adresa a fost trimisa pe 2 iulie 1999. De altfel se incheie si un proces-verbal cu Romtrans prin care acesta din urma se angajeaza sa pastreze cauciucurile si sa anunte brigada cand se solicita de catre Serv Botosana Impex plasarea lor intr-un regim vamal. Surprinzator, vamuirea cauciucurilor se face pe 20 iulie 1999, fara ca bigada sa fie anuntata. Interesant de stiut din ordinul cui se face aceasta vamuire, desi se luase atatea masuri de prevenire.

Adrese fantoma vizate de seful Vamii

Dupa operatiunea de vamuire, firmei Serv Botosana Impex SRL i se opresc circa 100 de cauciucuri pentru plata dobanzii garantiei declaratiei sumare, o chirie pentru depozitare si comision. Ancuta Petru, administratorul firmei din Botosani, face plangere la Politie, acuzand comisionarul vamal Romtrans ca a perceput dobanzi, fara sa existe vreo garantie a declaratiei sumare. In cele din urma, Romtrans returneaza suma de bani perceputa ilegal, dupa ce Butur vizeaza cu "generozitate" doua adrese: una in care se specifica prelungirea termenului limita de vamuire si a doua prin care se comunica faptul ca Vama Iasi a "efectuat corect si la termenele solicitate" vamuirea celor 400 de cauciucuri. Acum apare o alta ilegalitate. Adresa cu nr. 32 din 16.06.1999 (vezi facsimil), emisa de SC Serv Botosana Impex SRL, prin care se cere prelungirea termenului limita de vamuire cu 30 de zile, a fost emisa la o data ulterioara, mai precis la inceputul lunii octombrie. Acest lucru se explica prin faptul ca adresa de mai sus este prinsa la firma Serv Botosana Impex intr-un registru de evidenta a certificatelor de calitate, fiindca in registrul de intrari - iesiri nu mai era loc. Mai mult decat atat, adresa nu are numar de inregistrare la DRV Iasi, iar peste viza lui Eugen Butur nu este aplicata stampila directiei. Ne intrebam cu cat a fost "recompensat" Butur pentru a viza cele doua adrese si de ce acestea nu au avut un circuit normal in DRV Iasi. Daca, teoretic, presupunem ca adresa nr. 32 din 16.06.1999 s-ar fi intocmit la data care este inregistrata, de ce Brigada de control si supraveghere vamala nu a stiut de existenta ei?
Dumitru Butu, seful Brigazii, ne-a declarat ca nu a aflat de existenta acestei adrese decat foarte tarziu. "Altfel nu mai incheiam raport si nu propuneam confiscarea acestor cauciucuri", a mai adaugat acesta.
Punand cap la cap elementele din sirul evenimentelor, se vede clar ca Eugen Butur, pe langa faptul ca a obstructionat lucratorii vamali de la confiscarea celor 400 de cauciucuri, in valoare de peste jumatate de miliard, vizeaza documente postdatate pentru a jongla la limita legii o situatie din care statul a iesit pagubit. In final lansam o intrebare pentru care speram sa primim un raspuns. Cele doua adrese la care s-a facut referire mai sus si care poarta numerele de inregistrare 32 si 43, din 16.06.1999, respectiv 2.10.1999, emise de SC Serv Botosana Impex SRL, sunt in evidentele DRV Iasi? (B.B.)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1365 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014107 (s)