News Flash:

Ce-i lipseste lui Grosan pentru a fi un mare umorist

30 Mai 2007
955 Vizualizari | 2 Comentarii
Catalin Mihuleac
Exista o hiba care-l coboara pe cunoscutul prozator si jurnalist Ioan Grosan in ochii unui receptor cu sensibilitate si cu bun gust. Concret, ne referim la totala lui lipsa de compasiune pentru animalele domestice si pentru suferintele acestora la taiere, carenta care-l tine departe pe Grosan de categoria marilor umoristi ai lumii, de la Cehov la Dickens.
Neintelegand si neacceptand noile norme de sacrificare a animalelor, norme impuse de Uniunea Europeana si devenite obligatorii odata cu integrarea Romaniei in marea fratie continentala, Grosan se revolta intr-un pamflet publicat de un saptamanal: "Taranul nu numai ca trebuie cu gingasie, cu tandrete si infinit tact, sa imobilizeze sa anestezieze si sa ucida porcul (mielul) fara a-i cauza vreo suferinta, de parca l-ar trece nu in cuptor sau la afumat, ci de-a dreptul in Nirvana..."

Autorul, neizbutind sa-si escamoteze cruzimea, nu are cunostinta, sau poate ca are cunostinta dar nu-i pasa, ca la nivel planetar functioneaza o "Declaratie universala a drepturilor animalelor", consfintind tratamentul civilizat de care trebuie sa beneficieze necuvantatoarele. In acest document se notifica, la unul din primele puncte, ca sacrificarea animalelor, atunci cand se impune, sa fie infaptuita fara a le pricinui acestora suferinta.
De asta data, ironia sa este cu totul nepotrivita, semanand cu o cravata in culori tipatoare, purtata la o ceremonie funerara. Pentru ca Uniunea Europeana i-a confiscat taranului si dreptul de a instraina carnea animalului sacrificat, el trebuind "s-o consume numai si numai in cadrul gospodariei", consecintele devin tragice pentru Grosan: "Adio fete frumoase pe care le momeam acasa cu impecabila toba..."
Tonul zeflemitor al lui Grosan se poate intoarce usor intoarce impotriva lui. Cititorul are tot dreptul sa se indoiasca de frumusetea unor fete care se lasa ademenite in locuinta unui barbat nu cu parfum Givenchy si matasuri fine, ci cu o banala bucata de toba ardeleneasca de porc.
Finalul se inscrie in aceeasi linie, lipsita de orice nuanta sentimentala. Pentru ca pretul pe care-l are individual de platit ii pare covarsitor, prozatorul e gata pentru azil politic ori pentru alta forma de protest, excluzand desigur greva foamei: "Daca numai asa putem intra in Europa, sa mi se permita, macar vreo doi ani, ca eu sa raman pe margine, in Maramures."
Punctul sau de vedere nu-i cu nimic diferit de cel al unui taran cu patru clase, care o tine numai pe-a lui, cu argumentul ca acesta e obiceiul taierii porcului si a mielului. Obicei mostenit din tata-n fiu, de la care nu concepe sa se abata, indiferent care-s ordinele venite de la Uniunea Europeana.
E trist ca un prozator care manifesta atata intelegere pentru personajele sale umane - unele situate sub limita infractionalului - nu arata nici un pic de intelegere pentru animale.


Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

nobody  | #13157
oare ce-i lipseste lui mihuleac pentru a fi un mic grosan ?

daca nu ai inspiratie mai bine lasa-te de scris si apuca-te de geologie si nu te mai lua de altii fara motiv.

grosan are cel putin un premiu de debut acordat de uniunea scriitorilor pentru text publicat inainte de 1989 ( deci are omul cojones cum se spune prin spania )
biker  | #13158
jane esti tare !
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1236 (s) | 22 queries | Mysql time :0.015359 (s)

loading...