Ce mesaj ne transmite un tânăr care a învins cele mai cumplite chinuri ale leucemiei! A păcălit moartea cu căștile în urechi și cu zâmbetul pe buze, iar astăzi se bucură de fiecare răsărit al soarelui: „Trăiesc fiecare clipă ca fiind ultima!”

Un tânăr de 28 de ani a trecut printr-o operație foarte complicată după ce a fost diagnosticat cu leucemie. A trecut printr-un chin greu de descris, și-a văzut părinții îngenunchiați de durere lângă patul de spital, dar nu s-a dat bătut. Deși este în remisie, boala îl va urmări toată viața. De aceea, a decis să trăiască fiecare zi ca și când ar fi ultima. A învins moartea cu căștile în urechi și cu zâmbetul pe buze.

Dragoș Doca are astăzi 32 de ani. Nu i-ar fi împlinit dacă nu ar fi beneficiat de un transplant de celule stem donate de o necunoscută de vârsta lui din Germania.

„Am sânge de german”, spune zâmbind astăzi Dragoș, după ce a trecut prin mrejele morții.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

La 28 de ani a fost diagnosticat cu leucemie. Dintr-un om activ, pasionat de sport și prietenos, într-o săptămână a căzut la pat. Totul a început într-o dimineață oarecare, când s-a trezit și a observat că are cheaguri de sânge la gingii. În fiecare zi, starea lui se agrava. Îi curgea sânge din nas și s-a prezentat la medic când pe picioare îi apăruseră niște vânătăi din senin. Atunci a aflat verdictul. Avea leucemie galopantă. O singură zi dacă ar fi întârziat, astăzi Dragoș poate că nu ar mai fi fost printre noi să ne povestească cum a păcălit moartea.

Tânărul de 28 de ani nu a fost luat prin surprindere când a aflat că are leucemie: „Citisem deja pe internet și mă așteptam la asta!”

Pe data de 6 mai 2016, Dragoș a fost diagnosticat cu leucemie . Se aștepta la asta, povestește tânărul. A aflat totul de pe internet, iar diagnosticul pus de medici nu l-a luat prin surprindere. Cel mai greu i-a fost să-și calmeze tatăl, care a fost în salon cu el în momentul în care medicul a anunțat diagnosticul.

„Cu o săptămână înainte de a mă prezenta la medic, începuseră să îmi apară cheaguri de sânge la gingii. Treptat, am început să am sângerări nazale și vânătăi inexplicabile pe picioare. Eu sunt omul care mă documentez de pe internet, așa că am început să caut asocieri dintre simptomele mele și diverse boli. Toate mă conduceau către leucemie. După o săptămână m-am prezentat la medicul de familie care m-a trimis de urgență la spital. Acolo, în urma unor analize, am aflat sigur că am leucemie. Nu m-a surprins diagnosticul pentru că mă așteptam la asta. Tata era cu mine, s-a pus pe scaun și abia mai putea vorbi. Atunci a început cu adevărat chinul”, povestește Dragoș Doca.

Dragoș a păcălit moartea cu zâmbetul pe buze și cu căștile în urechi. Și-a ridicat părinții îngenunchiați lângă patul de spital și i-a asigurat că va rămâne în viață

„Cu zâmbetul pe buze și cu căștile în urechi”, așa povestește Dragoș că a păcălit moartea.

La Institutul Regional de Oncologie din Iași, Dragoș a aflat că are leucemie limfoblastică acută galopantă. Boala avansase deja la 20-25 la sută. A început curele de chimioterapie și și-a rugat părinții să fie puternici și să aibă încredere că totul va fi bine, chiar dacă viața lui atârna de un fir de ață.

„Am făcut 3 cure de chimioterapie într-o lună. Abia la cea de-a treia cură boala a dat înapoi. Ulterior am început chimioterapia pe pastile, dar ficatul nu mai făcea față. Mi-a fost greu mai mult să-mi liniștesc părinții, pentru că eu deja mă consolam cu ideea că aș putea într-o clipă să nu mai fiu. Sunt o fire mai puternică, mai indiferentă, poate și asta m-a ajutat să am un psihic puternic. În salon am stat mereu cu căștile în urechi și am ascultat stand up comedy. În spital m-au vizitat părinții și prietenii, iar acest lucru a însemnat enorm pentru mine. Am trăit în durere o lungă perioadă de timp, iar șansa mea la viață scădea considerabil”, mai spune tânărul.

Într-o dimineață, a primit un apel care avea să-i ofere șansa la viață! A plecat într-o clipită la București

La aproape 2 ani distanță de momentul în care a fost diagnosticat, Dragoș, care deja se confrunta cu niște dureri cumplite, a primit un telefon care avea să-l anunțe că primește o șansă la viață. S-a îmbrăcat repede, și-a pus masca pe față și a plecat la București. Acolo avea să facă un transplant de celule stem, singura speranță că va rămâne în viață.

„Am fost sunat să merg la Spitalul Fundeni din București. O donatoare de celule stem din Germania era compatibilă cu mine. Avea 27 de ani, din ce mi s-a spus, și practic mi-a salvat viața. Au urmat 5 zile de chimioterapie grea, foarte grea. Nu era chimioterapia ușoară pe care o făceam la Iași. A urmat transplantul pe care l-am văzut ca pe o simplă transfuzie de sânge. După, am mai făcut două zile de chimioterapie. După aceste proceduri a urmat o perioadă grea. Timp de 6 luni de zile abia mă puteam ține pe picioare, deși boala era în remisie. Luam câte 24-26 de pastile pe zi. Nu apucam să mănânc câte pastile luam”, adaugă Dragoș.

După 6 luni de la transplantul de celule stem, Dragoș s-a înscris la facultate. Nu voia ca boala să-i afecteze tinerețea și perspectiva asupra vieții

După 6 luni de suferință, tânărul a început să se simtă mai bine. Chiar dacă nimeni nu i-a garantat că va mai trăi, s-a înscris la facultate. A devenit student cu acte în regulă, chiar dacă, de multe ori, abia stătea la cursuri din cauza durerilor și a tratamentului. A decis că e momentul să facă o schimbare în viața lui.

„M-am înscris la facultate pentru că mi-am dorit să fac și altceva. Chiar dacă am primit grad de handicap I și nu pot munci, sper ca într-o bună zi să o pot face. Mă pregătesc, poate, pentru o zi mai bună decât cea de astăzi. Când ai avut leucemie nu poți spune niciodată că ai învins boala. Boala poate reapărea oricând. Eu nu sunt pregătit să mor! Mai am multe de făcut și cu siguranță multe momente de trăit. Cred că atitudinea mea mai pozitivă m-a ajutat să trec peste toată această perioadă”, mai spune tânărul.

Dragoș nu o va cunoaște niciodată pe tânăra care i-a salvat viața! Cu toate acestea, în cinstea ei, se bucură de frumusețea razelor de soare, a brizei de mare și a familiei lui

Ca într-un basm în care salvatul își caută salvatorul pentru a-i mulțumi că i-a salvat viața, așa își dorește și Dragoș să afle cine i-a salvat viața. Tânăra de 27 de ani din Germania, donatoare de celule stem, a fost cea care i-a mai oferit lui Dragoș ani de trăit.

„Mi-aș dori din suflet să o pot cunoaște și să-i mulțumesc pentru ceea ce a făcut pentru mine. Din păcate, nu se poate, așa sunt legile. Dar promit că într-o zi am să-i scriu o scrisoare și am să o las la Registrul Donatorilor de Celule Stem să i-o trimită. Sper ca binele făcut mie să i se întoarcă înzecit. Oamenii sunt sceptici în ceea ce privește donarea de celule stem. Este o procedură extrem de simplă, o procedură, însă, care poate salva vieți. După toată această experiență, am învățat să trăiesc fiecare zi ca fiind ultima. Nu-mi permit, poate, să-mi fac planuri mari, să mă gândesc la o casă, dar mă bucur că îi am pe cei dragi alături de mine și că suntem cu toții sănătoși. Trebuie doar să trăim în prezent, să apreciem și să ne apreciem”, încheie Dragoș.