Sanatate

Ce presupune operația de hidrocel la copii? Iată în ce situații se intervine chirurgical

Publicat: 27 iul. 2022
o mama si un bebelus
Hidrocelul dobândit (sau secundar) este doar testicular și se formează în urma unui traumatism, a unei infecții sau a unei intervenții chirurgicale.

Există mai multe situații în care este necesară operația de hidrocel la copii. Iată care sunt acestea și ce alte variante de tratament există.

Hidrocelul constă într-o acumulare nedureroasă de lichid în jurul unuia sau ambelor testicule. Acesta poate fi congenital și dobândit. Cel congenital, adică înnăscut, ia naștere astfel: testiculele se formează, în timpul vieții intrauterine, în abdomenul fătului, care ulterior migrează spre scrot, prin intermediul unor canale, cunoscute sub denumirea de canale peritoneo-vaginale; odată ajunse în scrot, canalele se închid în timpul perioadei perinatale (de regulă), însă, la unii băieți, acest proces are loc mai târziu; prin urmare. între burta bebelușului și scrot rămâne un spațiu liber, prin care se scurge lichid peritoneal. Pe de altă parte, hidrocelul dobândit (sau secundar) este doar testicular și se formează în urma unui traumatism, a unei infecții sau a unei intervenții chirurgicale.

În ceea ce privește hidrocelul congenital, acesta poate fi asociat unei hernii inghinale și este întâlnit la aproximativ 2% dintre nou-născuți.

hridrocelul la ecografie
Hidrocelul constă într-o acumulare nedureroasă de lichid în jurul unuia sau ambelor testicule.

În ce constă operația de hidrocel la copii? Iată cum manifestă afecțiunea

Hidrocelul la copii se manifestă prin mărirea în volum a scrotului (pe o parte sau pe ambele părți), fără durere. Acest simptom este prezent încă de la naștere sau apare pe parcursul primilor ani de viață. De asemenea, își mai poate face apariția și o formațiune în regiunea inghinală, rotundă sau ovalară, bine delimitată, de dimensiuni variabile, relativ dură, imobilă și nedureroasă. Această din urmă formațiune poartă denumirea de chist de cordon spermatic.

Diagnosticul se stabilește în urma unui examen clinic și a unor investigații suplimentare, cum sunt: ecografia testiculară sau inghino-scrotală, examenul urinii, iar, când diagnosticul este neclar, se recomandă efectuarea unei tomografii computerizate (CT) sau a unui RMN (Imagistică prin rezonanță magnetică).

Intervenția chirurgicală este recomandată în cazul în care hidrocelul nu se resoarbe în primul an de viață, devine tot mai mare sau apare după un traumatism, o infecție sau o operație și nu dispare în trei-șase luni.

Scopul tratamentului chirurgical este de a întrerupe comunicarea dintre scrot și abdomen și de a elimina lichidul acumulat. Mai mult, în urma intervenției se are în vedere și întreruperea comunicării și excizia chistului, dacă vorbim despre chistul de cordon spermatic ori evacuarea lichidului și îndepărtarea țesutului din jurul testiculului, care secretă lichid în exces, în cazul hidrocelului secundar.

un bebeluș și un medic
Diagnosticul se stabilește în urma unui examen clinic și a unor investigații suplimentare, cum sunt: ecografia testiculară sau inghino-scrotală, examenul urinii, iar, când diagnosticul este neclar, se recomandă efectuarea unei tomografii computerizate (CT) sau a unui RMN (Imagistică prin rezonanță magnetică).

Concluzii

Hidrocelul este o colecție lichidiană, care apare în jurul unuia sau a ambelor testicule. Este adesea întâlnit la nou-născuți, dar poate apărea la orice vârstă.

De cele mai multe ori, hidrocelul nu este însoțit de simptome, ci se observă doar o tumefacție scrotală.

Dacă hidrocelul nu dispare în primul an de viață sau devine mai mare odată cu trecerea timpului, este obligatorie operația.

Diagnosticul trebuie pus doar de un medic pediatru, iar afecțiunea nu se tratează acasă.

un bebeluș care zâmbește
De cele mai multe ori, hidrocelul nu este însoțit de simptome, ci se observă doar o tumefacție scrotală.



Adauga un comentariu