International

Ce simbolizeaza NATO

Publicat: 20 mai 2012
1

NATO de astazi nu seamana nici pe departe cu NATO din anul cand a fost creata, in 1949. Atunci, lumea era impartita in doua blocuri mari, fiecare cu cate o supraputere in frunte si cu cateva state mai mici, atasate mai mult ca sa fie aparate, decat sa puna si ele umarul, in caz de nevoie.

O retea de parteneriate

Impartirea lumii in doua blocuri a fost data pe fata in 1955, cand fosta URSS a grupat in jurul ei statele-satelit, creand Tratatul de la Varsovia – noteaza Project Syndicate. In niciunul dintre blocuri nu exista flexibilitate, tarile mici fiind neconditionat aliniate la vointa celor puternice, care se impuneau fie in baza Tratatului de la Varsovia, fie in NATO.

Astazi, Tratatul s-a spulberat, odata cu initiatoarea sa, dar NATO continua sa existe, intrucat pericolul care ameninta lumea civilizata n-a disparut. Doar s-a relocat. Secretarul general al NATO definea recent aceasta institutie ca fiind „o retea de parteneriate privind siguranta statelor si un centru de consultare pe probleme de securitate globala”.

In acest context, NATO are o sfera de cuprindere mult mai larga si mai diversificata decat cea din 1949, tinand seama de faptul ca si amenintarile sunt mai diversificate, mai perverse si mai raspandite.

In afara membrilor cu drepturi depline, in care se incadreaza si Romania, NATO mai cuprinde o serie de tari non-membre, dar partenere: Austria, Elvetia, Finlanda si Suedia. Pe alta treapta se situeaza membrii aspiranti, care, mai devreme sau mai tarziu, pot deveni parteneri sau chiar membri cu drepturi depline: Bosnia, Serbia, Macedonia, Ucraina, Belarus si chiar Rusia.

Exista si alt fel de parteneriat, al unor tari mai indepartate, care sunt dispuse sa sprijine politica NATO si sunt dornice sa ajunga sub umbrela ei protectoare: Armenia, Azerbaidjan, Afganistan, Pakistan, dar si intregul Maghreb, din Maroc pana in Egipt, apoi Israel, Iordania, Irak, Bahrain, Qatar, Kuweit si Emiratele Arabe Unite.

Au perspective si partenerii din Pacific: Japonia, Coreea de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Mongolia. Astfel, dintr-o organizatie care reunea un manunchi de state angajate in autoaparare, NATO tinde sa devina o organizatie capabila sa coordoneze eforturile mai multor organisme ce depasesc structura statelor.

Astazi, NATO dezvolta relatii stranse cu ONU, UE, Organizatia interationala pentru Migratie, Comitetul international al Crucii Rosii, Uniunea Africana, Banca Mondiala, Organizatia Aviatiei Civile Internationale, Organizatia pentru Interzicerea Armelor Chimice.

Un mecanism global

Iata deci ca NATO, dintr-o lume unipolara, devine un organism multipolar, care se sprijina nu atat pe efortul izolat al unor tari, cat pe activitatile de grup ale statelor. Este o retea a retelelor de securitate, capabila sa capete un nou concept si noi dimensiuni, nebanuite.

Este usor de observat ca NATO tinde sa devina un mecanism global, un centru de management si operatii, care va reuni expertize civile si militare, capabile sa planifice operatiuni, sa le puna in aplicare si sa obtina stabilitatea, acolo unde aceasta se dovedeste deterioarata.

Structura NATO se pregateste nu numai sa raspunda noilor amenintari de securitate, cum ar fi terorismul si proliferarea nucleara, armele chimice sau biologice, actiunile descentralizate, de genul pirateriei, dar mai ales sa le previna.

Puterea unei retele decurge in mare masura din capacitatea ei de conectare, care capata noi dimensiuni, odata cu raspandirea in teritoriu a membrilor, candidatilor, partenerilor capabili sa actioneze asupra amenintarilor care sunt si ele raspandite in teritoriu.

Pentru acest motiv, este evident ca NATO actioneaza pe de o parte prin masuri pe termen imediat, pentru a descuraja amenintarile, iar pe de alta parte prin actiuni pe termen lung, la care se pregateste, asa cum am aratat mai sus, nu numai ca sa descurajeze amenintarile, dar sa le si anihileze.

Sursa: ziare.com





Adauga un comentariu