News Flash:

Cele 30 de minuni ale Iasilor

1 Octombrie 2007
5142 Vizualizari | 4 Comentarii
Cele 30 de minuni ale Iasilor
• Sfintele Iasilor, incarcate de istorie, frumusete si suferinta, atesta deopotriva trecutul zbuciumat si nazuinta catre taina divinitatii a inaintasilor • Afara de Sfanta Parascheva, ale carei moaste se afla la Biserica Sf. Gheorghe de langa Catedrala Mitropolitana, in Iasi mai sunt aproximativ 30 de sfinte • Trupurile acestor sfinte au fost inaltate din lemn acum cateva secole, iar moastele lor inca pot fi admirate • Dar mai sunt cateva sfinte, adica biserici din lemn, al caror trup a fost mancat de timp sau distrus de inconstienta unora dintre semeni • "Bisericile din lemn sunt urme ale spiritualitatii romanesti de odinioara. Sunt monumentele religioase, din categoria celor publice, care arata si lipsa de instabilitate a veacurilor trecute. Multe dintre acestea s-au pierdut sau au fost transformate in kitsch-uri, totusi mai sunt cateva conservate foarte bine, de o frumusete si insemnatate deosebite", a precizat Lucian Lefter, cercetator la clasa profesorului Stefan Gorovei
Aceste sfinte ale Iasilor, bisericile din lemn, vin dintr-un trecut tulbure, iar numarul lor era mult mai mare. Acum au ramas aproximativ 30, iar o parte sunt doar kitsch-uri deoarece, din necunoastere, restaurarea lor a insemnat impodobirea lor cu elemente moderne, acoperirea zidurilor cu tencuiala sau captusirea acoperisurilor cu tabla. Dar bisericile din lemn, unele atestate in secolul al XVII-lea, cum ar fi cea din Pausesti (1643) sau Bradicesti (1691), sunt un simbol al mortii si al vietii, al durerii si fericirii si, totodata, al mentalitatii romanilor de pe meleagurile moldovenesti de alta data. Lacasele de cult din lemn sunt si oglinda in care norodul a intreprins cautarea divinitatii, norod saracit, privat de linistea impamantenirii sau de accesul la marile civilizatii. Prin nobili, boieri, domnitori, poporul a imitat marile biserici de zid si a dat nastere la aceste monumente publice, bisericile de lemn, ridicate tot cu ajutorul unor boieri. Pe de alta parte, biserica era actul de identitate al localnicilor, casa cea mai mare din comunitate, ceea ce a facut ca in stilul arhitectural al bisericilor sa fie asimilate multe elemente pagane, cum ar fi cel al calului care facea trecerea intre universul profan si cel sacru. Risipite prin intreg judetul, bisericile din lemn constituie o comoara care, daca in scurt timp nu se iau masuri adecvate de conservare, va putea fi vazuta doar din fotografii. Lacrimile Sfintei Parascheva Mititica, inconjurata de crucile din cimitirul pe care il supravegheaza constiincios, trupul sfintei deschide perspectiva vietii din greutatea mormintelor. Asezata pe coama dealului, biserica din lemn din comuna Miroslavesti, cu hramul Sfanta Parascheva, este una dintre cele mai frumoase biserici de acest gen care se pastreaza in judetul Iasi. Totodata, este si mandria locuitorilor si a preotului din comuna, Siminciuc Liviu. Preotul, printre putinii care stiu cum se mentin "moastele" unei astfel de sfinte, a reusit sa opereze cateva manevre de restaurare, acoperind lacasul cu dranita. Biserica nu este conectata la lumina si nici nu va fi, pastrandu-i-se farmecul de odinioara, cand doar lumina soarelui si a credintei deschidea caile catre ruga. Sfanta Masa este sustinuta de trunchiul unui stejar ale carui radacini nu au fost scoase. Dupa unele insemne, aceasta ar fi fost ridicata in anul 1535, daca ar fi sa se urmeze scrijelitura de pe ancadramentul usii de la intrare, unde se citeste "7053 ghenarie". Langa aceasta inscriptie se mai afla o alta, din care reiese ca biserica a fost reparata in anul 1698. Apoi, potrivit altei inscriptii vizibile pe ancadramentul (delimitare decorativa din jurul unei usi sau ferestre) decorat cu motive geometrice, in anul 1755, biserica a fost remodelata prin adaugarea unui pridvor si a doua abside laterale dreptunghiulare, care sunt noutati ale constructiilor in lemn ale secolului al XVIII-lea. Biserica are forma trilobata (acesti 3 lobi ai navei bisericii semnifica crucea), fiind prevazuta cu un pridvor deschis, naos, pronaos si altar. Apare ca o biserica in miniatura, ca o inima gingasa scaldata de soare pe locul unde candva erau numai paduri. Aceasta nava (corpul bisericii este in forma de nava) pluteste peste vremurile sub care sta omul. Lacasul are 12,81 metri lungime si 7,45 metri latime in dreptul absidelor (absida este acea parte semicirculara din interiorul bisericii in care se afla altarul). In ceea ce priveste inaltimea, la cornisa, este de 3,10 metri. Acoperisul, de tip umbrela, cum adesea este intalnit, da impresia ca biserica este mai mare si mai impunatoare. Inaltimea la coama acoperisului este de 7,05 metri, neexistand nici o turla. Lumina, in interior, patrunde cu greu, lasand loc unui spatiu semi-obscur, aproape mistic, iar intrepatrunderile de albastru in care sunt vopsite pronaosul, naosul si altarul accentueaza prezenta unui duh linistitor. O parte din pictura se mentine din anul ctitoriei bisericii. Icoanele sunt din secolul al XIX-lea iar Evanghelia, din argint, dateaza din anul 1886. Sistemul de boltire a spatiului din interior este unic. Peste pronaos este marcata o bolta mica dispusa cu mai multe nervuri, in forma octogonala. In naos, avem un spatiu central sustinut de o bolta ceva mai mare, tot octogonala, intersectata cu calote semisferice realizate din 3 segmente existente deasupra absidelor si cu bolta de asemenea octogonala de peste altar. Biserica a fost ridicata de localnici, dar are o arhitectura, in ceea ce priveste bolta, de factura gotica, aspect rar intalnit in aceasta zona. O clipa de neant Din biserica, sunt auzite valurile starnite de vant in brazii ce strajuiesc lacasul de cult. Lemnul creaza impresia de vremelnic, dar si de uniune cu natura. Nu se poate face prea bine diferenta dintre exterior si interior, caci totul este ca o trecere, fiecare miscare din afara este resimtita inauntru si invers. Dumnezeu, aici, ca si in celelalte biserici de lemn, nu este prins intre ziduri, casa sa este mai curand una simbolica, contopita cu mediul ambiant. Este vorba de biserica de lemn din satul Homita, comuna Cristesti, una dintre cele mai inalte. Biserica este de forma trilobata si are nu mai putin de 29,60 metri lungime si 14,45 metri latime maxima, in partea trilobata. Inaltimea turlei de peste naos este de 15,60 metri. Ca si celelalte biserici, aceasta se compune din pridvor, pronaos, naos si altar. Partea centrala este in forma de cupola octogonala dispusa pe arce incrucisate. Naosul este despartit de pronaos prin o grinda din lemn. Acoperisul de pe naos si pronaos este dispus in doua ape, iar in dreptul absidelor si al altarului acoperisul este de tip umbrela. Din motive ce tin de frig si de intemperii, peretii au fost captusiti cu sipci de lemn, iar acoperisul a fost tabluit. Aceasta biserica a fost adusa dintr-un sat, acum disparut, numit Letcani. Anul ctitoriei sale este cunoscut ca fiind 1852 si biserica poarta hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Sfarsitul Viitorul bisericilor din lemn sta sub semnul priceperii celor care acum au grija de ele. Unele dintre biserici, desi sunt trecute pe lista de monumente, au trecut in randul celor care nu mai au viata. Altele, din lipsa de cultura, au fost restaurate si si-au pierdut istoria si insemnatatea. "E greu de spus ce solutii ar trebui adoptate. Dar cu siguranta aceste biserici trebuie restaurate sau intretinute dupa norme stiintifice, nu dupa cum se crede. Altfel, vom avea de a face doar cu kitsch-uri", a aratat Lucian Lefter. Totusi, sfintele ale caror moaste sunt din lemn sunt, prin simplitatea lor, in comparatie cu cele de zid, mai apropiate de divinitate, oriunde ar fi aceasta. Intr-un fel, chiar daca nimeni nu se va ingriji de bisericile de lemn, ele vor dainui prin natura cu care se aseamana atat de mult. Bisericile de lemn, un patrimoniu simbolic al romanilor, afirma, inca, negurile unor veacuri in care viata capata forma rugaciunii indurerate, un fel de arbore al vietii. Amintiri "Actualul judet Iasi este constituit prin inglobarea mai multor unitati administrative vechi - tinuturile Carligatura, Harlau si Iasi, precum si marginea de nord a tinutului Vaslui si cateva sate din tinuturile Botosani, Falciu si Suceava. Din cele 30 de biserici de lemn avute in vedere, majoritatea este din tinutul Carligaturii (partea de sud-vest a judetului Iasi) si din vechiul tinut al Vasluiului, adica din partea de sud a judetului Iasi", a precizat Lucian Lefter. Dispunerea este inregistrata dupa cum urmeaza: in tinutul Carligatura sunt 11 biserici din lemn, cele din Baiceni, Ciurbesti, Costesti, Fedeleseni, Madarjac, Madarjesti, Mironeasa, Pausesti, Radeni-Popesti, Sinesti si Vorovesti. In tinutul Vaslui sunt 7 biserici de lemn, cele din Borosesti, Dobrovat, Ipatele, Jigoreni, Scheia, Poiana si Valeni. Iar restul bisericilor din lemn sunt din vechile tinuturi ale Iasilor, si anume 2 biserici, cele din Iepureni, Radeni-Roscani, apoi din tinutul Harlaului, 2 biserici, dar si din Suceava si Falciu. "Concentrarea majoritatii bisericilor de lemn in partea de sud si sud-vest a actualului judet Iasi este determinata de relief, de masivele deluroase foarte inalte aflate aici si impadurite pana astazi. Aici se afla padurea uriasa, Codrii Iasilor, numita astfel desi intinderea ei ocupa preponderent suprafata tinutului Carligatura si partea de nord a tinutului Vaslui. Evident, vechile statistici bisericesti indica multe alte biserici din lemn, insa cu vremea acestea au disparut", a adaugat Lucian Lefter. Trecutul zbuciumat Valoarea istorica a bisericilor de lemn nu consta doar in faptul ca au invins cateva secole curgerea timpului. Aceste biserici reflecta si o parte a istoriei Moldovei cand frica, spaima oamenilor de a se aseza, era una de actualitate si, totodata, saracia nu contenea sa fie prezenta. Adesea, marimile dar si materialul de constructie al bisericilor provin ca o consecinta a inzestrarii materiale a respectivei comunitati. Intr-un fel, casa Domnului are si o latura materiala, care necesita truda pentru a fi ridicata. Unele dintre aceste biserici sunt copii in miniatura a celor de zid. Dupa cum afirma cercetatorul Lucian Lefter, pasionat de aceste sfinte, biserica din Pausesti este o replica a bisericii de la Cetatuia, ca un simplu exemplu. "Din punct de vedere arhitectural, multe dintre aceste biserici seamana cu casele taranesti. Este vorba de un mod de gandire, dar si de o stare de fapt. Bisericile de lemn iti dau senzatia unei situatii de provizorat, deoarece asa erau si vremurile de acum cateva secole. Dar, revenind la prezent, sunt biserici precum cea de la Zlodica, Costesti sau Suhulet, comuna Tansa, care prin lucrari de intretinere au fost schimbate in kitsch. Intentia a fost buna dar nu si rezultatele, fiind nevoie de specialisti si, evident, de bani, pentru conservarea lor dupa coordonatele originale", a mentionat Lucian Lefter. Daca trecutul a fost zbuciumat, prezentul este ticsit de nepricepere. "Sunt trei categorii de biserici din lemn. Prima categorie, cam 20 la suta dintre biserici sunt conservate bine. Apoi, in a doua categorie, cele care sunt intre limite si, in fine, a treia categorie. In aceasta, cam 50 la suta, bisericile au fost transformate in kitsch-uri", a adaugat cercetatorul. Si daca se raporteaza totul la un numar total de 30 de biserici...
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sfarsitul amintiri trecutul zbuciumat
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (4)

ROTARU DANIELA  | #19568
"sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi in lume"-Mircea Eliade .Domnule Sidoriuc in dvs se zbat doua entitati :una aflata sub spectrul obsesiei sexuale (vezi articole gen "fabrica de sex") si alta aflata in zodia impacarii cu D-zeu.Daca articolele aflate in sfera sExuala nu ar avea tente pornografice ar fi mai bine pentru portofoliul dvs.,...in rest nu pot decat sa spun ca ma bucur ca in presa mai apar articole despre "salvgardarea monumentelor istorice"
dr. E  | #19569
Intotdeauna vor fi necesare astfel de aduceri aminte si de scurte introduceri in istorie oferite prin intermediul presei, pentru ca in societatea de astazi exista nu mai exista timp pentru cultura generala asimilata din carti, ori ea este necesara , mai ales istoria, deoarece un popor care nu-sicunoaste istoria este unul fara identitate...felicitari reporterului!
Radu Raluca  | #19570
Este laudabil gestul dvs e a atrage atentia opiniei publice si autoritatilor ( sa speram) fata de aceste monumente istorice uitate sau ignorate de oameni. Sunt multe monumente istorice lasate in paragina si care se risipesc uitate de oameni. Atrag atentia asupra unui han de posta din secolul al XVII-lea ce se afla la intrarea in orasul Buhusi si care se afla intr-o stare avansata de degradare. Aprecierile mele pentru tanarul si pasionatul cercetator Lucian Lefter si pentru munca pe care o desfasoara inca de cand era student.
danny  | #19571
Pe langa detaliile de ordin pur siintific, acest articol atinge o latura mai delicata a artfeactelor spiritualitatii ortodoxe. Din pacate, mult prea multe biserici vechi constituie obiectul intereselor comerciale ale unor asa zisi credinciosi. Adevarul dureros este, insa ca, valoarea acestor lacase ca monumnente istorice nu este constientizata de cei in masur a avea un punct de vedere decizional in aceasta chestine. Si e pacat. Caci fac parte din trecutul nostru. Intr-o epoca, as indrazni sa spun din ce in ce mai "deista", asemenea lacase de cult sunt o marturie a radacinlor credintei ortodoxe. Daca nu li se va acorda atentia cuvenita, pierderea lor va deveni o certitudine iremediabila.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4574 (s) | 22 queries | Mysql time :0.339921 (s)