News Flash:

Cenaclul universitar "Stefan Luchian" - retrospectiva la 25 de ani

9 Aprilie 2001
1314 Vizualizari | 0 Comentarii
Revenit la matca, Cenaclul universitar "Stefan Luchian" s-a intalnit dupa o oarecare absenta in statornicul loc de manifestare - holul Corpului B al Universitatii "Al. I. Cuza". Este vechiul cenaclu "Femina", rebotezat "Stefan Luchian" in 1990 cand, prin hotarare judecatoreasca, i s-a acordat statutul de persoana juridica.
Fara a fi cu pretentii si prejudecati afisat elitiste, cenaclul a promovat, totusi, pe intreg parcursul existentei sale, un spirit riguros de selectie, o colectiva, colegiala emulare si o aspiratie constanta spre autodesavarsire. Expozitiile, iesirile la peisaj, cursurile de specializare, tinute de catre unii din cei mai renumiti pictori ai Iasului, participarile la viata artistica a orasului, au statornicit un stil de munca si o atmosfera cert favorabila evolutiei fiecaruia dintre artistii expozanti.
Cenaclul, care nu a impartit artistii - la modul subiectiv si echivoc - intre amatori si consacrati, ci intre creatori de arta si nedisponibili pentru aceasta, a inclus artisti de toate varstele; pentru ei arta nu constituia un simplu hobby, ci un mod superior de existenta. Inutil sa mai adaug ca toti membrii nu sunt profesionisti, realizandu-se ca artisti dupa obositoarele ore de curs, dand din preaplinul sufletelor lor - acest dar de frumusete - singurul care o data dat, din inima, nu le-a creat niciodata sentimentul ca au devenit mai putin avuti...
Priviti retrospectiv, dupa primele expozitii de acum aproape un sfert de veac, expozantii au evoluat in sensul cel mai bun al cuvantului. Unele dintre membrele cenaclului si-au luminat vadit paleta (Maria Magdalena Popescu), altele si-au revigorat-o (Nia Badescu), traseele liniei castiga in energie si expresivitate si in cazul dr. Claudia Belinschi Gradinaru, care renunta la ipostaza statica in favoarea alteia, de o cuceritoare dezinvoltura.
La capatul atator participari la expozitii de grup, colective si aproximativ 20 personale, intre care una in Olanda (1990), alta in Israel (Ierusalim - 1993) si ultima relativ recenta (septembrie 2000) intr-o prestigioasa galerie de pe Brodway - New York, Maria Manuca ilustreaza nu numai implinirea unui destin artistic personal ci si unul reprezentativ pentru rolul acestui cenaclu - serios si emulativ - in evolutia membrilor sai.
O nota distinctiva si definitorie a artei sale este profunzimea; esti tentat mai intotdeauna sa intrevezi indaratul prezentelor obiective ale subiectelor sale un alt plan - cel nevazut, dar mai autentic - al ideilor de maxima generalitate. Bisericile lui Stefan cel Mare, icoanele magnific incununate cu marame de borangic, uneltele de milenara munca a pamantului, devin tot atatea semne ale unei civilizatii, marcand astfel aventurile unui timp al trairii, al amintirii si marturisirii...
Experimentand de decenii, culorile au devenit nuante; una dintre acestea, griu-argintiul feeriilor hibernale ale Tamarei Motiu a devenit o particulara emblema a sensibilitatii artistice. Artista a expus doua magnifice ierni pe panoul pe care altadata il umplea pana la refuz; speram ca va fi iarasi plin la viitoarea manifestare.
Prof. dr. Violeta Georgescu expune grafica. Un duct liniar energetic configureaza fizionomii, schiteaza individualitati, accentueaza dominantele de caracter; observatoare tenace, diferentiind tipologii si adancind particularitati umane.
Viorica Toporas a ajuns la maturitate artistica si la un gen - numai al ei - in pictura si peisaj; s-a sustras la timp anchilozei in conventie si clisee. Piesajele expuse sunt autonome artistic, bine construite compozitional cu inspirate dominante cromatice de fond.
O inclinatie deosebita pentru valorile si ipostazele fragile ale vietii ca si pentru starile psihologice indecise in pictura Cellei Negoitescu; tuse delicate, nuante cromatice pe masura starilor afective relevate.
Tuse solide, tonalitati si contraste de lumina si de umbre realizate prin culoare, este lumea pregnant evocatoare a zidurilor Venetiei din pictura dr. Otilia Chiriac - lumea trairilor tumultoase.
Frecventa florilor in pictura Adinei Berneaga nu inseamna pretexte comode pentru facilitati cromatice. Asocierile delicate ale culorilor complementare armoniilor subtile ale griurilor colorate - toate concura surdinizat in muzica acordurilor... Avem de-a face cu o veritabila (si nedreptatita) artista...
Multe schimbari in pictura Alexandrei Filippovskaia. Tuse si culoare - ambele au castigat in subtilizare si discretie, in delicatete si surdinizare.
O noua revenire a cenaclului catre public va avea loc odata cu manifestarile de toamna, pe 26 octombrie, de ziua Universitatii "Al. I. Cuza".
Gheorghe MACARIE
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1333 (s) | 24 queries | Mysql time :0.018708 (s)